Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 7848/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 7848
Ședința publică de la 08 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
*************
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de împotriva deciziei civile nr.2932 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.435/-, în contradictoriu cu intimatele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, BANCA COMERCIALĂ SA - SUCURSALA
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra contestației de față;
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 1135 de la 02 iulie 2007 admis în parte cererea formulată de reclamantul, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de netă rezultând din suma brută de 12983,86 RON reprezentând drepturi salariale aferente orelor suplimentare efectuate atât în zilele lucrătoare cât și în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale conform art. 14 alin. 3 și 14alin. 4 din Regulament, în perioada august 2003- august 2006, peste programul normal de lucru de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână corespunzător fiecărei luni, drepturi salariale c se vor reactualiza lunar cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe lunare până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, reclamantul a fost angajatul pârâtei BCR - Sucursala D- L, cu contract individual de muncă, până în luna august 2006, ocupând postul de agent de pază și desfășurat activitatea în ture, conform graficilor de planificare întocmite de pârâtă.
Conform contractului individual de muncă durata timpului de muncă era de 8 ore pe zi, 5 pe săptămână, (respectiv 40 ore pe săptămână), ceea ce corespunde și prevederilor din Contractul Colectiv de Muncă și prevederilor din
Potrivit art. 40 alin. 4 din contract colectiv de muncă " când munca se efectuează în schimburi, durata timpului de muncă va putea fi prelungită peste 8 ore pe zi și peste 48 ore pe săptămână, cu condiția ca media orelor de muncă calculate pe o perioadă maximă de 3 săptămâni, să nu depășească 8 ore pe zi sau 48 ore pe săptămână".
Conform art. 119 din Codul muncii " munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia", iar în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 119 alin. 1 în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, spor care stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz al contractului individual de muncă și care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază," așa cum prevăd dispoz. art. 120.
Instanța a reținut că orele de muncă efectuate de reclamant în afara duratei normale de lucru (de 160 de ore pe lună suplimentare, pentru care trebuia să beneficieze fie de timp corespunzător în următoarele 30 de zile fie de plata unui spor de salariu.
Reclamantului îi aplică pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și în zilele de legală sporul de 100% prevederile de art. 14 alin.4 din regulamentul de salarizare potrivit căruia " munca prestată în sâmbăta liberă, în ziua de duminică și sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru, se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază brut, dacă numărul total de ore lucrate depășește durata normală a timpului de muncă, cu respectarea prevăzut art. 14 alin. 2 din prezentul regulament și ale art. 111 alin. 2 din,", având în vedere că sunt îndeplinite cerințele acestui text.
Nu i se aplică în schimb prevederile art. 49 alin. 3 din CCM, normă cu caracter general, potrivit căruia " repausul săptămânal se acordă cu respectarea dispozițiilor legale în două zile consecutive de regulă sâmbăta și duminica.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolj,a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 2932 din 28 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, s-a respins recursul reclamantului, împotriva sentinței civile nr. nr. -, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte Banca Comercială Română SA - Sucursala D și Banca Comercială Română SA.
Împotriva acestei decizii, la data de 15.01.2008, a formulat contestație în anulare contestatorul.
În motivarea contestației, se arată că instanța a interpretat eronat anumite texte legale care reglementau distinct sporul de 100% pentru ore suplimentare și sporul de 100% pentru orele efectuate sâmbăta și duminica. Susține contestatorul că instanța a unit abuziv cele două sporuri care erau reglementate distinct.
În mod nelegal, instanța nu a acordat sporul de 25% pentru lucrul sistematic efectuat în zilele de repaus săptămânal, deși textele legale nu făceau distincție între salariați.
Soluția este de asemenea nelegală în ceea ce privește sporul de 10% pentru risc, în condițiile în care s-a dovedit că reclamantul a efectuat paza având asupra sa armament.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă.
La data de 29.04.2008, intimata BCR România SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației. În motivare, intimata arată că nu sunt întrunite condițiile de fond și formă pentru exercitarea căii extraordinare de atac. Susține că au fost reiterate motivele de recurs, fără nuanțarea tezelor care conduc la exercitarea căii de atac și nu este invocată nicio neregularitate care să se circumscrie motivelor prevăzute de art. 318 din Codul d e procedură civilă.
La termenul de judecată de la 19 mai 2008, apărătorul contestatorului a precizat la prezentarea concluziilor asupra contestației că sunt invocate dispozițiile art. 318 teza finală din Codul d e procedură civilă.
Precizând ulterior motivele contestației în anulare, contestatorul a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de modificare invocate în cererea de recurs, în sensul neanalizării reglementării distincte pentru cele două sporuri, aspect invocat în recurs.
Examinând decizia contestată prin prisma dispozițiilor art. 318 teza finală din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază contestația ca fiind fondată și urmează să o admită, pentru următoarele considerente:
Deși instanța de recurs a precizat că nu poate fi primită critica recurentului-reclamant în sensul de a-i fi plătite toate orele suplimentare efectuate cu sporul de 100% și încă odată cu 100% pentru orele efectuate în zilele de repaus și încă 25% spor pentru că sunt efectuate sâmbăta și duminica, nu a fost analizată critica formulată de recurent în sensul existenței unor reglementări convenționale distincte pentru fiecare dintre sporurile solicitate.
De aceea, Curtea constată că instanța de recurs a omis să examineze acest motiv de invocat de recurent, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 teza ultimă din Codul d e procedură civilă.
În consecință, Curtea urmează să admită contestația în anulare și să anuleze decizia nr. 2932/28.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
Asupra recursului:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că sunt întemeiate criticile recurentului privind cele două sporuri de 100% pentru orele suplimentare și pentru orele efectuate sâmbăta și duminica în sensul că au temei juridic diferit și reprezintă două sporuri distincte, astfel că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Codul d e procedură civilă.
Astfel, se reține că instanța a acordat recurentului reclamant un singur spor de 100% pentru orele suplimentare efectuate atât în zile lucrătoare cât și în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale și în acest sens și-a însușit suma care a rezultat din întâmpinare.
Potrivit art. 61 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, modalitățile concrete de stabilire, aprobare și acordare a salariilor, sporurilor, primelor etc. sunt prevăzute în Anexa nr. 1 la contractul colectiv de muncă, respectiv în Regulamentul privind salarizarea personalului Băncii Comerciale Române.
Potrivit art. 35 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară și se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile sau prin adăugarea unui spor la salariu, dispozițiile fiind în acord cu normele legale prevăzute de art. 117-120 din Codul muncii.
Art. 35 alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității stabilește că, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia, potrivit prevederilor art. 16 alin. 3 din Regulamentul privind salarizarea personalului.
În condițiile art.14 (devenit 16) alin.3 din Regulamentul de salarizare al Băncii Comerciale Române " în care se prestează munca peste durata normală a timpului de lucru sunt ore suplimentare și se compensează cu timp liber plătit corespunzător. Dacă munca astfel prestată nu a putut fi compensată cu timp liber plătit corespunzător în următoarele 30 de zile orele suplimentare se vor retribui cum un spor după cum urmează:
-100% din salariul de bază brut dacă orele suplimentare (maxim 8 ore săptămânal) sunt efectuate în zilele lucrătoare;
-100% din salariul de bază brut pentru munca prestată suplimentar în zilelede repaus săptămânal sau în zilele în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează".
Se constată astfel că, prin negociere, s-a stabilit distinct sporul pentru ore suplimentare prestate în zilele lucrătoare și cel pentru orele suplimentare prestate în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale. Această redactare, diferențiată în funcție de zilele în care se prestează munca suplimentară, nu afectează însă valoarea sporului, acesta fiind de 100% în ambele situații.
Dispozițiile legale aplicabile pentru stabilirea salarizării pentru munca în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale sunt următoarele:
Pentru munca în zilele de sărbători legale, Codul muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:
Art. 136 - Prevederile art. 134 nu se aplică în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității.
Art. 137 - (1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute la art. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute la art. 136 li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
Pentru munca în zilele de repaus săptămânal, Codul muncii cuprinde următoarele dispoziții legale:
Art. 132 - (1) săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica.
(2) În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.
În cadrul negocierilor la nivelul unității,concretizate în Regulamentul de salarizare, s-a stabilit modul în care este salarizată munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale astfel:
Art.14 (devenit art. 16 după renumerotare)alin. 4 - " Munca prestată în sâmbăta liberă în ziua de duminică sau sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficului de lucru se plătește cu un spor de 100% din salariul brut dacă numărul total de ore lucrate depășește durata normală a timpului de muncă cu respectarea prevederilor art.14 (2) din prezentul regulament și ale art.111 (2) din Codul muncii ".
Prin urmare, se constată că alin. 3 reglementează sporul pentru orele prestate peste programul normal de lucru, iar alin. 4 reglementează sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale în cadrul schimbului stabilit potrivit graficelor de lucru, ipotezele celor două texte fiind vădit diferite, astfel că cele două sporuri nu se exclud reciproc.
legale, după cum s-a arătat mai sus, stabilesc în mod diferit sporurile cuvenite la salariu: se cuvine oricărui salariat un spor pentru munca suplimentară necompensată cu timp liber corespunzător - în compensare pentru efortul suplimentar depus, un alt spor de 100% pentru munca în zilele de sărbători legale - în compensare pentru faptul că salariatul acceptă să presteze muncă în aceste zile și un alt spor (stabilit de comun acord prin contract colectiv de muncă sau contract individual de muncă) pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal - în compensare pentru faptul că salariatul nu beneficiază de timp liber în zilele de sâmbăta și duminica, zile care constituie regula pentru acordarea repausului săptămânal.
Dacă normele juridice, reprezentând reglementări minimale ale drepturilor salariaților, stabilesc distinct aceste sporuri, atunci nici angajatorul nu poate să evite acordarea acestor drepturi.
În speță, în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității s-au respectat dispozițiile legale, fiind reglementate distinct aceste sporuri.
Este însă eronată interpretarea propusă de intimată în sensul că pentru orele lucrate în zilele de sâmbăta și duminica și sărbători legale se cuvine reclamantului doar un spor de 100% pentru ore suplimentare, excluzând pe calea interpretării dreptul salariatului de a beneficia de celălalt spor, acela pentru munca în aceste zile de repaus sau sărbători.
Instanța de fond, deși face referire la prevederile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, la soluționarea cauzei a acordat numai suma recunoscută de intimată prin întâmpinare, făcând o aplicare greșită a legii, astfel că hotărârea este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Codul d e procedură civilă.
Din analiza raportului de expertiză, Curtea constată că expertul a calculat distinct drepturile ce se cuveneau pentru orele suplimentare efectuate în zilele de lucru (coloana 7 din anexa la raport), drepturile ce se cuveneau pentru orele suplimentare lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători (coloana 9 din anexa la raport) și sporul pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și sărbători (coloana 11 din anexa la raport).
Potrivit concluziilor expertizei contabile valoarea drepturilor salariale aferente orelor suplimentare lucrate și neplătite este 7384 lei brut pentru orele suplimentare lucrate în cursul săptămânii (coloana 7 din anexa 1 la raportul de expertiză - fila 321), pentru orele suplimentare lucrate sâmbăta și duminica 3414 lei brut (coloana 9 din anexa 1 la raportul de expertiză - fila 321), iar a orelor de muncă efectuate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale și neplătite de 8835 lei brut, astfel că aceasta este suma de bani care se cuvine corect recurentului reclamant.
Consecință a soluționării greșite a cererii principale, instanța de fond a soluționat greșit și cererea privind cheltuielile de judecată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 275 din Codul d e procedură civilă.
Întrucât intimata nu a recunoscut pretențiile reclamantului, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, intimata datorând recurentului reclamant cheltuielile de judecată de la fond, în cuantum de 150 de lei, proporțional cu partea în care intimata a căzut în pretenții.
Celelalte critici privind sporul de 25% și sporul de risc de 10 % sunt neîntemeiate:
Potrivit art. 21 alin 1 din Regulamentul de salarizare al Băncii Comerciale Române, "personalul care își desfășoară activitatea în cadrul programului normal de lucru în zilele de repaus săptămânal, beneficiază, pentru orele lucrate în această perioadă, de un spor la salariul de bază brut lunar, de 25 %, suportat din fondul de salarii".
Textul menționat anterior este de aplicare generală, reglementarea specifică pentru personalul care își desfășoară activitatea în schimburi potrivit graficelor de lucru fiind cea din art. 16 alin. 4, sporul fiind de 100%.
De altfel, cererea reclamantului vizând sporul de 25% a fost formulată ca o alternativă, în cazul în care instanța de judecată nu ar fi constatat dreptul reclamantului la sporul de 100%.
În ceea ce privește sporul de risc de 10%, acesta nu se cuvine recurentului reclamant în calitatea sa de paznic, întrucât de acest spor beneficiază alte categorii de salariați, potrivit art. 19 din anexa 1 la contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității. Este adevărat că art. 40 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național prevede un spor de 10% pentru risc și muncă în condiții periculoase, însă, la nivelul unității, prin negociere colectivă au fost stabilite în concret locurile de muncă și categoriile de salariați care se încadrează în aceste condiții, postul ocupat de reclamant neregăsindu-se între acestea.
Ca atare, în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va obligă intimata la plata sumei nete rezultând din suma brută de 19633 lei reprezentând spor pentru ore suplimentare și spor pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale și care vor fi actualizate la data plății în raport de data fiecărei scadențe lunare.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea capetelor de cerere referitoare la sporurile de 25 % și 10 %.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite contestația formulată de împotriva deciziei civile nr.2932 din 28 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, BANCA COMERCIALĂ SA - SUCURSALA
Anulează decizia nr. 2932/28.11.2007 a Curții de APEL CRAIOVA.
Admite recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1135/02.07.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - pârâte BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA - Sucursala D și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să achite reclamantului suma netă rezultând din suma brută de 19633 lei, reprezentând spor pentru ore suplimentare și spor pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale drepturi salariale ce se vor reactualiza la data plății, în raport de data fiecărei scadențe lunare.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea capetelor de cerere referitoare la sporurile de 25% și 10%.
Obligă pârâta să achite reclamantului suma de 150 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 2008.
PREȘEDIENTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
25.09.2008
Red. jud. Grefier,
2 ex. /22.09.2008. .
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Florica Diaconescu, Lucian
