Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 792/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 792
Ședința publică de la 21 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT I împotriva sentinței civile nr.594 din 18.04,2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN I, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, CLUBUL SPORTIV ȘCOLAR I și COPIILOR I, având ca obiect drepturi bănești;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14.11.2008 fiind consemnate în încheierea din acea zi - parte integrantă din prezenta decizie - când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.694 din 18.04.2008 Tribunalul Iași admite excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului Educației, Cercetării și și Inspectoratului Școlar Județean I, și în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar I, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, și Inspectoratul Școlar Județean
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar, în numele membrilor de sindicat, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâții Clubul Sportiv Școlar și Palatul Copiilor
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor HG nr. 366/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și T, pârâtul are ca atribuție elaborarea cadrului normativ-metodologic, funcțional, operațional și economico-financiar în care se realizează politicile în domeniu. Cum pârâtul nu are calitate de angajator, raportat la dispozițiile art. 16 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 2192/2004 privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat, excepția lipsei calității procesuale pasive este întemeiată și a fost admisă.
Față de dispozițiile HG nr. 2192/2004, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean este întemeiată și a admis-
Pe fond, instanța a reținut că acțiunea este neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin.1 și 2 din Legea 128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime acordându-se creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Reclamanții au susținut că nu li s-au plătit drepturile salariale corespunzătoare tranșelor suplimentare ce se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Reprezentantul unităților din învățământ a arătat că, din data de 16.07.1998 și până în prezent, personalul didactic beneficiază de tranșele suplimentare de vechime, coeficienții de ierarhizare pentru personalul din învățământ fiind cel stabilit prin nr.OG 9/2005, OG 4/2006, OG11/2007 și OG 15/2008.
Aceste acte normative stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul didactic diferențiat în funcție de vechimea în învățământ și gradul didactic.
Prin aceste ordonanțe, pentru fiecare tranșă de vechime s-a acordat o creștere coeficientului de ierarhizare. Reclamanții nu au contestat susținerea pârâtelor unități școlare potrivit cărora au fost aplicate dispozițiile ordonanțelor privind creșterile salariale acordate personalului didactic din învățământ, acțiunea fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din următoarele considerente:
Conform art. 50 alin.1 teza a doua din Legea 128/1997 cu modificările și completările ulterioare "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30,35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ".
2 al art. 50 teza finală dispune ca pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Prevederile din actul normativ amintit mai sus se referă la acordarea unei creșteri a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare de vechime. Ori, această modalitate de individualizare a tranșelor rămâne doar la nivel teoretic, practic această dispoziție legală nefiind aplicată, deși este una obligatorie.
Astfel, arată recurenta, printr-o modificare adusă în 1998 Statutului personalului didactic, au fost introduse trei tranșe suplimentare de vechime care nu existau anterior acestei modificări. Scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela de a recompensa printr-o diferență salarială stabilitatea personalului didactic. În acest sens s-a făcut precizarea că se acordă și un spor suplimentar de 1/25 din coeficientul anterior. Însă art. 50 alin. 2 teza finală din Legea 128/1997 face referire la creșterea coeficientului obișnuit. Prin urmare, pe lângă creșterea naturală care există de la o tranșă la alta, pentru aceste trei tranșe noi introduse s-a prevăzut o suplimentare. Instanța de fond a reținut în mod greșit că personalul didactic beneficiază de tranșele suplimentare de vechime din data de 16.07.1998 și până în prezent. Pârâtul Inspectoratul Județean I susține că tranșele suplimentare de vechime s-au acordat pe baza coeficienților de ierarhizare pentru personalul din învățământ fiind cel stabilit prin nr.OG 9/2005, nr. 4/2006, 11/2007 și respectiv 15/2008, ceea ce în practică nu s-a realizat.
De altfel, interpretarea legii dovedeșteper a contrariocă au beneficiat de aplicarea tranșelor de vechime stabilite de fiecare din actele normative menționate, nu și de cele "trei tranșe suplimentare" prevăzute de art. 50 alin. 1 teza a doua din Legea 128/1997 și al căror mod concret de valorificare este prevăzut de alin. 2 al art. 50 teza finală din aceeași lege.
Drept urmare dispozițiile Legii nr. 128/1997 nu ar mai fi fost necesare dacă nu s-ar fi referit la alte tranșe de vechime decât cele stabilite de legiuitor prin actele normative menționate mai sus, respectiv la cele "trei tranșe suplimentare" care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Însuși legiuitorul a considerat necesară această precizare întrucât nu a fost însă inclusă în grilă până în 2008, când, prin OG15/2008, s-a precizat expres includerea acestui coeficient suplimentar în grila de salarizare.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și a acțiunii.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimații Inspectoratul Școlar Județean I și Ministerul Educației, Cercetării și T au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. Arată că, în fapt, până la apariția Legii 128/1997, în legislația cadrelor didactice existau tranșe de vechime de învățământ care se opreau la 25 ani, iar ulterior, fiecare act normativ a însumat și coeficientul prev. de art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
În recurs au fost depuse înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ", iar potrivit alin. 2 "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Ca atare, personalul didactic din învățământul preuniversitar este remunerat atât în funcție de tranșele de vechime la școlarizare stabilite de lege, cât și de cele 3 tranșe suplimentare acordate la 30,35 și 40 ani de activitate în învățământ.
Este adevărat că, până la apariția Legii 128/1997, cadrele didactice erau salarizate în funcție de 8 tranșe de vechime în învățământ, care se opreau la vechimea de peste 25 ani (Anexa I alin. 2 din HG281/1993).
Ulterior apariției Legii 128/1997, prin Legea 154/1998 (Anexa 7/1 B), au fost introduse încă 3 tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/2005, OG4/2006 și OG11/2007, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate spune că aceste trei tranșe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranșele suplimentare prev. de art. 50 din Legea 128/1997, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge (ubi lex non distinguit, nec nos distingere debemus). În consecință, corect a interpretat recurenta că cele 3 tranșe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza întâi, și nu tranșele suplimentare, prevăzute în teza a doua a art. 50 al. 1.
În consecință terminologia și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare au fost înlăturate abia prin OG15/2008 (aplicabilă cu data de 01.01.2008) care, la art. 5 alin.2 prevede expres că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzută la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare".
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale în materie, fiind incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul reclamantei și va fi modificată în parte sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, formulată în numele membrilor de sindicat, și obligării pârâților să plătească membrilor sindicatului reclamant, salariați ai unităților școlare pârâte care îndeplinesc condițiile de acordare, diferențele de drepturi salariale ce decurg din aplicarea art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 04.02.2005 și până la data de 31.12.2007, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUNELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ I, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 594/18.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite acțiunea formulată de Uniunea Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele membrilor săi de sindicat salariați ai unităților școlare pârâte în contradictoriu cu Clubul Sportiv Școlar și Palatul Copiilor
Obligă pârâții să plătească membrilor sindicatului reclamant, salariați ai unităților școlare pârâte care îndeplinesc condițiile de acordare, diferențele de drepturi salariale ce decurg din aplicarea art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 04.02.2005 și până la data de 31.12.2007, actualizate în raport cu indicele de inflație la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
10.12.2008 - 2 ex.
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
