Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 794/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4570/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.794R
Ședința publică din data de 12.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Opriș Daniela Elena
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții COMUNA reprezentată prin Instituția Primarului Comunei, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII și COMUNA reprezentată prin Instituția Consiliului Local al Comunei împotriva sentinței civile nr.1196 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 30 dosar, lipsind recurenții Comuna reprezentată prin Instituția Primarului Comunei, Școala cu Clasele I-VIII, Comuna reprezentată prin Instituția Consiliului Local al Comunei și intimatul Inspectoratul Școlar Județean.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin avocat, depune la dosar relațiile solicitate prin încheierea de ședință de la data de 08.01.2010, respectiv, copii ale carnetelor de muncă ale intimaților-reclamanți precum și adeverințele prin care se face dovada calității acestora de membri ai sindicatului.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimatul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o atașează la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1196/17.06.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar T, fiind respinsă, în consecință, acțiunea față de acesta; au fost respinse, ca nefondate, excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T față de reclamanții membrii de sindicat, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a fost admisă, în parte, acțiunea reclamanților, prin reprezentantul lor Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în contradictoriu cu pârâții Școala cu Clasele l-VIII din comuna, Primarul comunei și Consiliul Local al comunei; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile bănești ce decurg din aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, începând de la data îndeplinirii condițiilor de acordare și până la zi, conform perioadei de timp cât reclamanții au calitatea de salariat, respectiv termenul de prescripție de trei ani anterior formulării cererii, drepturi bănești ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la plata efectivă a acestora; a fost respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei - unitate școlară să asigure plata tranșelor suplimentare.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că susținerile reclamanților sunt întemeiate în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Rezultă că ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
Calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică, astfel că pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T neavând în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator, nu are calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T acestea au fost respinse ca nefondate având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii, sindicatele pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în Legea nr.168/1999, cât și în Legea nr.54/2003.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și din aceasta reiese că Sindicatul învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Pe fondul cauzei instanța de fond a arătat că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Dispozițiile art.48 din Legea nr.128/1997 prevăd că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
De asemenea art.41 alin.1 prevede că salarizarea personalului didactic se stabilește diferențiat în raport cu funcția și norma didactică îndeplinită, nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, gradul didactic, titlul științific, vechimea recunoscută în învățământ, calitatea activității instructive educative, locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Conform art.50 alin.1 și 2 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime.
Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare și vizează două componente pentru stabilirea corectă a salariului, respectiv coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta și crește progresiv, în concluzie legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de "o crește a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime" în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerile pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, nu poate fi reținută, deoarece pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele care o însoțesc iar, pe de altă parte, acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală ulterioară, expresă sau tacită.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei unitatea școlară să asigure plata tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ conform acelorași dispoziții legale, tribunalul a reținut că potrivit art. XIII din OUG nr.32/2001, aprobată prin Legea nr.374/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de - învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Potrivit art.38 alin.2 lit.d din Legea nr.215/2001 Consiliile locale au ca atribuții aprobarea bugetului local, repartizarea fondurilor și asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale prevăzute de lege și nu unitatea școlară unde își desfășoară activitatea reclamanții.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recursuri în termen și motivate pârâții Consiliul Local al comunei, Primăria comunei - prin Primar și Școala cu Clasele I-VIII, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursurile formulate, recurenții Consiliul Local al comunei, Primăria comunei - prin Primar și Școala cu Clasele I-VIII, invocând dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civ. au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile nulității acțiunii și a lipsei calității de reprezentant legal a Sindicatului Învățământului Preuniversitar Județean T, susținând că acțiunea nu este semnata de conducerea persoanei juridice a sindicatului in calitate de pretins reprezentant legal, că nu se face dovada calității de membru de sindicat, prin acte oficiale emanate de persoana juridica - Sindicatul Învățământ Preuniversitar T, iar tabelul completat de reclamanți nu este actualizat la data acțiunii purtând o data cu aproximativ 1 an anterior.
A mai arătat recurenta că nu se face nici dovada calității de angajați (salariați) ai unității școlare la data acțiunii, că acțiunea nu este pornita de sindicatul persoana juridica din scoală, de la nivelul angajatorului, ci de un sindicat județean cu structura de federație, care nu poate formula in accepțiunea art.28 din Legea 53/2003, acțiuni revendicative derivate din contracte individuale de munca încheiate cu angajatorul - unitatea școlară.
În opinia recurentei, prin excepție, organizațiile sindicale județene, federațiile sindicale sau confederațiile pot formula acțiuni pentru drepturi generale nerespectate, care se constituie ca drepturi colective, pentru toți membrii de sindicat, derivate din contracte colective încheiate la nivel național sau de ramura.
În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta a arătat că prin aplicarea sentinței se înfăptuiește dubla plată a transelor de vechime si se creează prejudicii materiale fondurilor bugetare de salarizare ale învățământului, invocându-se dispozițiile art.48 si următoarele din Legea 128/1997, potrivit cărora salariul funcției de baza al personalului didactic de predare se stabilește ținând seama de nivelul de studii, grade didactice pe transe de vechime in învățământ, inclusiv transele suplimentare pentru vechime in învățământ de 30, 35, 40 ani, salariul de bază incluzând si anumite sporuri nominalizate in lege.
transe de vechime ii corespunde un cuantum bănesc, ce reprezintă o creștere fata de transa anterioara. suplimentare de vechime in învățământ de peste 30, 35, 40 ani reprezintă in succesiune, o creștere cuprinsa in coeficienții de multiplicare de la o transa la alta, in grilele progresive de salarizare înscrise in OG nr.68/2004, OG nr.138/2005, OG nr.4/2006, OG nr.11/2007, OG nr.15/2008.
Recurenții au arătat că, cuantumul bănesc cuprins in grilele de salarizare, coeficienții de multiplicare ce corespund transelor de vechime in învățământ de 30, 35, 40 ani a fost determinat prin aplicarea procedeului de calcul unic prevăzut la art.50 alin 2 din Legea 128/1997, in sensul că s-a aplicat procentul de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al transei anterioare.
S-au mai invocat dispozițiile art.50 alin 1 si 2 din Legea 128/1997, arătându-se că instanța de fond a eludat prevederile legale, inclusiv cuantumul bănesc corect determinat prin calcul, cuprins in grile (anexe ale actului normativ) si a dispus plăți suplimentare necuvenite, cunoscând ca ordonanțele aprobate prin lege, nu au fost anulate sau modificate, in privința grilelor corespunzătoare transelor de vechime.
Nu s-au pronunțat decizii ale Curții Constituționale, privind nelegalitatea ordonanțelor sau legilor adoptate, care sa vizeze greșita aplicare a legii in privința calculelor grilelor de salarizare. Din efectuarea unei simple operațiuni de înmulțire a coeficientului transei anterioare cu 1/25 rezulta un coeficient de multiplicare înscris in lege si aplicat, care nu numai că asigura minimul de 1/25, dar si o creștere superioara acestui procent, sume suplimentare, rezultate prin rotunjire in beneficiul persoanei, și nu s-a invocat excepția de nelegalitate a unor prevederi incidente in cauză, din anexele care cuprind grilele de salarizare ale actelor normative si in funcție de care s-au efectuat plățile in toate unitățile școlare.
Recurenții mai arătă că instanța nu-si poate întemeia deducția neplății drepturilor bănești solicitate cu titlu de transe de vechime in învățământ de 30, 35, 40 ani, pe mențiunea ca in Ordonanța Guvernului României nr. 15/2008, art. 5 alin 2 se prevede că în coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzuți la ultimele trei transe de vechime recunoscuta de 30-35 de ani, 35-40 de ani si peste 40 de ani in învățământ, sunt cuprinse si creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător transei anterioare de vechime, prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, cu modificările si completările ulterioare, deoarece aceasta mențiune este o norma clarificatoare si nu trebuie înțeleasă în sensul că in anii precedenți nu s-a aplicat același mod de calcul.
Se mai susține că, eludând dispozițiile art.5 alin.2 din OG nr. 15/2008, in sensul ca s-a asigurat creșterea de 1/25 in privința plații cuantumului bănesc al transelor de vechime in învățământ de peste 30, 35, 40 ani, instanța de fond obligă pârâții si pentru acest an calendaristic la plata dubla a părții de salariu reprezentând transele menționate.
Norma juridica înscrisă la art.50 alin 2 nu poate întemeia convingerea instanței in sensul că procentul de 1/25 se aplica de doua ori si nici că reprezintă un adaos special salarial, neacordat peste suma cuprinsa in grile, rezultata prin procedeul de calcul unic de aplicare a procentului de 1/25 la coeficientul de ierarhizare al transei anterioare, procedeu care aplicat, asigura o creștere a plății transei fata de cea anterioară cuprinsă in grile.
În consecință, în opinia recurenților, in mod greșit retine instanța că nu se regăsește in coeficienții de multiplicare ai actelor normative din perioada revendicată, creșterea de 1/ 25 fata de coeficientul de ierarhizare al transei anterioare.
Mai susțin recurenții lipsa de obiect a acțiunii si faptul ca prima instanță nu a deslușit înțelesul corect al obiectului acțiunii, al modului de plată, nu a înțeles că grila de salarizare pentru transele menționate reprezintă o sumă de bani care se include in salariul funcției de bază, iar nu un adaos special, cum greșit retine, in afara sumelor cuprinse in grile, calculate conform art.50 alin.2 din Legea 128/1997 si incluse in anexele ordonanțelor precizate, acest procedeu fiind aplicat de la intrarea in vigoare a Legii 128/1997 achitându-se, întocmai, drepturile bănești.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata, recurenții au arătat că acestea s-au acordat reclamanților folosindu-se in completare sintagma greșita "prin reprezentantul lor legal", cunoscând ca Sindicatul nu are calitatea de parte procesuală în cauză si nu își poate recupera cheltuielile făcute in numele membrilor săi de sindicat. Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada ca reclamanții au efectuat cheltuieli personale privind plata avocatului ori alte cheltuieli.
Prin întâmpinarea formulată, intimații, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, au solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
Analizând recursurile declarate, prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Sunt nefondate criticile recurenților privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T,având în vedere că, potrivit art.222 din Codul muncii coroborat cu art.28 alin.2 din Legea nr.54/2003, sindicatele pot să-și reprezinte membrii în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora.
În cauză, reclamanții au făcut dovada calității de salariați ai unității de învățământ recurente Școala cu clasele I-VIII (în funcțiile de învățător, profesor, respectiv educator), fiind depuse copii ale carnetelor de muncă ale acestora, precum și dovada calității de membru de sindicat, depunându-se în recurs în acest sens adeverințele nr.703-708 emise de Școala cu clasele I-VIII la data de 21.01.2010.
În aceste condiții, urmează a se avea în vedere și faptul că reclamanții, în calitate de membri de sindicat, au semnat tabelul nominal nr.245/15.04.2008 prin care și-au exprimat acordul cu privire la promovarea acțiunii de față, împuternicind sindicatul, în baza art.28 din Legea nr.54/2003, să-i reprezinte pentru soluționarea conflictului de muncă.
Conform dispozițiilor legale mai sus arătate, interpretate gramatical și logic, reținând de asemenea principiul de drept potrivit căruia, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu o poate face se constată că Sindicatul Învățământului Preuniversitar T justifică calitatea de reprezentant al reclamanților.
În ceea ce privește obiectul acțiunii, acesta a fost determinat în cuprinsul cererii de chemare în judecată (în concordanță deplină cu prevederile art.112 al.1 pct.3 Cod procedură civilă), intimații-reclamanții solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite, reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ, potrivit art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare, pe o perioadă de 3 ani anterioară introducerii acțiunii, sume actualizate cu coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Sub aspectul calității procesuale pasive, se reține că, în raport de prevederile art.167 din Legea nr.84/1995, Consiliul Local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ este ordonator de credite, iar angajator este unitatea de învățământ cu personalitate juridică; se au în vedere în acest context și dispozițiile art.38 lit. n din Legea nr.215/2001, precum cele înscrise în HG nr.2192/2004 vizând stabilirea, calcularea, aprobarea și plata drepturilor salariale pentru cadrele didactice.
În ceea ce privește fondul cauzei, se are în vedere că, potrivit art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime suplimentară, care se acordă la 30, 35, și peste 40 de ani de activitate în învățământ și că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare, corespunzător tranșei anterioare de vechime, conform art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997.
de vechime la salarizare și tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 sunt distincte și au generat modificări în grilele de salarizare. Ele se referă la două componente, pentru stabilirea corectă a salariului, mai precis coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială.
Se apreciază a fi corectă constatarea primei instanțe în sensul că acest coeficient de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta, crescând progresiv și că legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșă suplimentară" însoțit de o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ.
Ori, noile tranșe de vechime stabilite prin HG nr.467/1997 nu includ în rezultanta finală - salariul - și aceste tranșe suplimentare de vechime, reprezentând creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior, atâta vreme cât nu există dispoziții legale care să prevadă expres includerea lor și cât timp dispozițiile art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate sau modificate prin dispoziții legale ulterioare, reținerile primei instanțe sub acest aspect fiind juste.
Se are în vedere și faptul că art.50 din Legea nr.128/1997 conține dispoziții speciale, prin care este reglementat un adaos salarial constând în majorarea coeficientului de ierarhizare cu 1/25, aplicat asupra coeficientului de ierarhizare prevăzut de lege pentru tranșa anterioară de vechime, avut de cadrul didactic anterior trecerii acestuia în tranșa de vechime de 30, 35 și 40 de ani de activitate în învățământ; acest adaos salarial special se aplică la coeficienții de ierarhizare stabiliți de lege, respectiv OUG nr.8/2000 și OG nr.4/2006.
Nu pot fi primite, prin urmare, susținerile recurenților, potrivit cărora prin hotărârea recurată s-ar fi acordat intimaților-reclamanți o plată dublă a tranșelor de vechime, în condițiile în care, așa cum deja s-a arătat în cele ce preced, prin art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997, au fost reglementate drepturi salariale suplimentare, derivând din creșterea coeficientului de ierarhizare pentru tranșa de vechime.
Cât privește criticile vizând acordarea cheltuielilor de judecată, acestea sunt nejustificate, întrucât prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.274 al.1 Cod procedură civilă, căci, prin admiterea acțiunii, pârâții au căzut în pretenții, fiind așadar în culpă procesuală și datorând cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, reclamanților reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar
Pentru considerentele arătate, Curtea, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondate, recursurile.
În temeiul art.274 al.1 Cod procedură civilă va obliga recurenții la plata către intimații-persoane fizice-reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tac heltuielilor de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții COMUNA reprezentată prin Instituția Primarului Comunei, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII și COMUNA reprezentată prin Instituția Consiliului Local al Comunei împotriva sentinței civile nr.1196 din 17 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR T și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Obligă recurenții la 400 lei cheltuieli de judecată către intimații reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
2 ex./12.03.2010
Jud.fond:;
Președinte:Opriș Daniela ElenaJudecători:Opriș Daniela Elena, Comșa Carmen Georgiana
