Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.810/
Ședința publică din 31 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B,cu sediul în B, nr.1, în calitate de reprezentant al reclamanților, A, G, A, C, -, C, C A, G, G, G, M, -, -, G, S, împotriva sentinței civile nr.263 din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații - pârâți POLIȚIA COMUNITARĂ B, cu sediul în B,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B, avocat ce substituie pe avocat în baza împuternicirii avocațiale de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind intimata - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; intimata - pârâtă a depus la dosar întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Se comunică apărătorului recurentului copie de pe întâmpinare.
Apărătorul recurentului nu solicită termen pentru a studia întâmpinarea. Depune la dosarul cauzei practică judiciară, respectiv decizia nr.562/28.02.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentului arată că hotărârea este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. Instanța a încălcat dispozițiile codului muncii, dispozițiile constituționale precum și drepturile omului. Reclamanții au calitatea de angajați pe bază de contract, care își desfășoară activitatea în cadrul administrației locale, fiind subordonații Consiliului Local Sporul de dispozitiv se aplică atât cadrelor militare cât și cadrelor civile din MIRA. Acest drept se aplică și personalului civil din administrația publică având în vedere disp. Legii nr. 138/1999, Ordinul MAI 496/2003, Legea nr.371/2004. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Având în vedere poziția procesuală a intimatei, exprimată prin întâmpinare, nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 263/27.03.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții C, A, G, Bisoc, C, C, Constanta, G, Atila, G, M, LiviuE., aș, G, reprezentați de Sindicatul Administrației Locale al Salariaților din Primăria în contradictoriu cu pârâta Poliția Comunitară
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.3015/113/21.11.2008 reclamanții C, A, G, Bisoc, C, C, Constanta, G, Atila, G, M, LiviuE., aș, G, reprezentați de Sindicatul Administrației Locale al Salariaților din Primăria B, cheamă în judecată pe pârâta Poliția Comunitară B pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv de 25% lunar din salariul de bază, începând cu 2005 și până la încetarea raporturilor de muncă, actualizate cu rata inflației la data plății și înscrierea în cartea de muncă a acestui drept.
Reclamanții susțin că în perioada pentru care cer plata drepturilor bănești au fost salariați personal civil, cu contract individual de muncă în cadrul Poliției Comunitare B (municipiul). In această calitate, în temeiul art.13 din Legea nr.138/1999 și Ordinului nr.496/2003, pârâta trebuia să le plătească indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază. Întrucât reclamanții nu au încasat acest drept au formulat acțiunea de față.
Pârâta Poliția Comunitară B prin întâmpinare a lăsat la aprecierea instanței cu privire la admiterea acțiunii.
In cauză s-au administrate probe cu acte și a depus hotărârii judecătorești pronunțate în materie.
Tribunalul, analizând acțiunea, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, a reținut cele ce vor fi arătate în continuare.
Reclamanții au calitatea de salariați și au încheiate contracte individuale de muncă cu pârâta, care este o unitate a administrației publice locale, așa cum este definit acest concept de Lege nr.215/2001.
Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevede în art.1 că dispozițiile sale se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Ordinul nr.496/28.07.2007 emis de Ministerul Administrației și Internelor nu a fost publicat în Monitorul Oficial pentru a deveni opozabilergo omnes,dar chiar în situația în care ar fi fost publicat, nu putea adăuga la legea, în aplicarea căreia a fost dat, fiind un act normativ de o putere inferioară Legii nr.138/1999.
Așadar, întrucât dispozițiile legale invocate de reclamanți nu sunt aplicabile în speță, acțiunea apare nefondată.
Instanța, a apreciat ca nefondată și susținerea reclamanților, potrivit căreia, făcând parte din Ministerul Administrației și Internelor, art.13 din Legea nr.138/1999 îi este incident, întrucât reorganizarea administrativă a Ministerului d e Interne prin cuprinderea autorităților locale ale administrației publice sub aceeași autoritate publică centrală, Ministerul Internelor și Reformei Administrative - nu are drept consecință extinderea aplicării dispozițiilor legale de la un domeniu la altul: din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale în domeniul administrației publice și invers.
Pentru considerentele expuse, acțiunea pentru plata indemnizației de dispozitiv este nefondată fiind respinsă.
Al doilea capăt de cerere este de asemenea nefondat, întrucât cererea principală a fost respinsă ca nefondată iar înscrierea în cartea de muncă este condiționată de admitere capătului principal de cerere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții prin reprezentant Sindicatul Administrației Locale al Salariaților din Primăria mun. considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Sporul de dispozitiv de 25% din salariul de bază a fost și este prevăzut de Legea nr. 138/1999 și de Ordinul nr. 275/2002, preluat de Ordinul nr. 496/2003.
Dispozițiile legale menționate mai sus reprezintă o reglementare cu caracter special, aplicabilă tuturor persoanelor care se află în raporturi de serviciu cu instituțiile publice subordonate, deci se aplică inclusiv polițiștilor comunitari. Dacă se face raportare la art. 13 din Legea nr. 138/1999 care prevede că sporul de dispozitiv se aplică personalului militar și civil care lucrează în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale, este limpede că aceste dispoziții se aplică necondiționat și polițiștilor comunitari-personal contractual care au ca atribuții asigurarea ordinii publice în unitățile administrativ teritoriale.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii nr. 138/1999, ale Ordinului MAI nr. 496/2003, ALE Legii nr. 371/2004, HG nr. 2295/2004, Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Intimata Poliția Comunitară Baf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației și Internelor se modifică și se completează Ordinul nr. 275/2002 Ministerului d e Interne de aprobare a normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor legii cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, prevăzute în anexa nr.1, care, conform art.64 din Legea nr.138/1999, a fost dat în aplicarea acestei din urmă legi.
Această lege, așa cum îi indică denumirea, are ca sferă de reglementare salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Prin urmare, ordinul sus menționat a fost adoptat în vederea interpretării și asigurării executării legii sus menționate, astfel că nu îi poate lărgi sfera de aplicare.
De altminteri, ordinul nici nu o face, neexistând nicăieri vreo mențiune expresă că indemnizația de dispozitiv s-ar aplica și personalului contractual din administrația publică locală, astfel încât să se lărgească nepermis, printr-un act juridic cu forță inferioară legii, dat în aplicarea acesteia, nepublicat în Monitorul Oficial, sfera de aplicare legii, astfel cum este circumscrisă în art.1 al acesteia.
Potrivit disp.art.1 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții,Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, sunt trei categorii de persoane a căror salarizare este reglementată de această lege, fiindu-le prin urmare aplicabile și prevederile Ordinului nr.275/200 completat prin Ordinul nr. 496/2003 și anume:personalul militar; personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din instituțiile menționate, clasificare a cărei utilitate urmează a se releva mai jos.
în interpretarea aplicabilității indemnizației de dispozitiv au intervenit după modificarea Ordinului nr.275/2002 al Ministerului d e Interne prin Ordinul nr.496/2003 al Ministrului Administrației și Internelor.
Prin acest din urmă ordin,s-a statuat:,După punctul 9.1 se introduce punctul 9.2 cu următorul conținut:,9.2 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Problema care se pune este dacă această mențiune vizează și personalul civil (contractual și funcționari publici) din cadrul administrației publice locale.
Curtea opinează că împărtășește astfel punctul de vedere al instanței de fond.
Faptul care a generat această eroare de interpretare,precum cea a reclamanților este că emitentul noului ordin este, în anul 2003,ministrul administrației și internelor, nemaipurtând vechea titulatură de ministru de interne, mai exact cuprinderea sub tutela aceluiași minister și a administrației publice.
Or, o atare interpretare este total eronată. Prin urmare,se pune problema care este rațiunea acestei adăugiri a pct.9.2, care face vorbire despre dreptul la indemnizație și pentru personalul civil din administrația publică și la cine se referă ea.
Pentru a determina aceasta, trebuie examinat mai întâi ce spune Legea nr.138/1999 în privința beneficiarilor sporului de dispozitiv.
Astfel, din art.13 al Legii nr.138/1999, în forma în vigoare la momentul adoptării ordinului, reiese că de această indemnizație beneficiază atât militarii cât și personalul civil;,Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Desigur că trebuie să ne raportăm la sfera generală de reglementare a Legii nr.138/1999, adică la categoriile de personal salarizate potrivit acestei legi,astfel cum sunt menționate în art.1.
Revenind la completarea adusă prin pct.9.2. introdus prin Ordinul nr.496/2003, Curtea reține că, pentru se afla în limitele legii în aplicarea căreia s-a dat, referirea la personalul civil din administrația publică se referă la personalul contractual din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,instituții care se integrează administrației publice centrale, aceasta fiind singura interpretare în conformitate cu legea.
Prin urmare, ordinul în discuție vizează următoarele categorii de personal militar și civil: personalul militar - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și studenții care au obținut gradul de sublocotenent după absolvirea anului IV la Academia de Poliție (această ultimă categorie fiind prevăzută expres la pct.9.1 din Ordinul nr.275/2002); personalul civil contractual; personalul civil funcționari publici din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Or, reclamanții sunt angajai în cadrul Poliției Comunitare B, iar nu în cadrul unei instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, astfel că reglementările art.13 din Legea nr.138/1999 și ale art.9.2. din Ordinul nr.275/2002 modificat prin Ordinul nr. 496/2003 nu îi sunt aplicabile.
Practica judiciară depusă la dosar nu este obligatorie pentru instanțe care trebuie să se supună numai legii.
Reținând toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea apreciază recursul reclamanților ca nefondat, astfel că - în temeiul art.312 alin.1 se va respinge în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI LOCALE AL SALARIAȚILOR DIN PRIMĂRIA B,cu sediul în B, nr.1, în calitate de reprezentant al reclamanților, A, G, Bisoc, C, C, C, G, G, Atila, G, M, G, s, aș, împotriva sentinței civile nr.263 din 27.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 August 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /09.09.2009
:DC/2 ex/11.09.2009
Fond:/A-M
Asistenți judiciari:/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
