Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.83/CM
Ședința publică din 16 februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă - V GRUP, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 1379/21.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- reclamanți:, și, toți cu domiciliul procesual ales în -, -FR,.1 (la cabinetul d-nului avocat ) și intimata pârâtă SC PRIN ZONA AR, cu sediul în Port 34, județul C, având ca obiect drepturi bănești - contravaloarea aprovizionării de toamnă iarnă, cf. art. 170 al.1 și 2 din CCM la nivel de unități din industria petrolieră.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, conform împuternicirii avocațiale din 16.03.2009, depusă la dosarul cauzei, lipsind intimații - reclamanți și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța dispune repunerea cauzei pe rol, ca urmare a restituirii dosarului de la Înalta Curte de Casație și Justiție
Apărătorul recurentei pârâte precizează că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, respectiv modificarea hotărârii atacate, urmând ca instanța de recurs să respingă cererea de chemare în judecată.
Solicită totodată admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, în conformitate cu disp.art. 283 al.1 din Codul muncii.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 06.10.2008 reclamanții, și au chemat în judecată SA - GRUP pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea intimatei la plata către reclamanți a drepturilor salariale reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe SA, conform art. 170 alin.1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, pentru anii 2005, 2006 și 2007, actualizate la data plății și cu dobânda legală.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost concediați în anii 2005-2008, ca urmare a desființării posturilor lor; unitatea nu a respectat dispozițiile art. 170 alin.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unitate din industria petrolieră, care în ultimii trei ani prevedea că în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale. Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă. Prejudiciul trebuie reparat integral, motiv pentru care se impune actualizarea sumelor prin aplicarea indicilor de inflație - art. 998 cod civil, iar pentru lipsa folosinței, daunele interese dobânda legală - art. 1088 cod civil.
În drept, s-au invocat disp. art. 283 lit.c Codul muncii, art. 269 alin.1 și 2 și art. 236 Codul muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, s-a invocat prescripția dreptului la acțiune, în conformitate cu disp. art. 283 lit.e Codul muncii. În motivarea excepției, s-a arătat că reclamanții au formulat cererea motivat de împrejurarea că nu le-a fost acordată contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă, drept prevăzut prin contractul colectiv de muncă la nivel în art. 168. Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unor clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care prevăd acordarea unor ajutoare materiale, motiv pentru care s-a apreciat că acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași contract colectiv de muncă. Astfel, doar drepturile salariale cuprinse în sfera noțiunii de "salariu" își au izvorul și sunt reglementate de norma art. 128 alin.2 din contractul colectiv de muncă, coroborată cu art. 129 - 141 ale Capitolului din contractul colectiv de muncă și sunt supuse în mod exclusiv termenului general de prescripție de 3 ani în conformitate cu art. 145 alin.5 din contractul colectiv de muncă, fiind incidente disp. art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că pretențiile reclamanților privesc ajutoare materiale și nu drepturi salariale.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă a fost introdus în 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat SA.
Prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA din 1997, la art.168 alin.3, s-au prevăzut că "începând cu 01.07.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază, după un model de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract"; prevederea a fost menținută în contractul colectiv de muncă valabil în perioada 1998 - 2002.
În CCM SA din anii 2003 - 2007, adică perioada pentru care se solicită drepturile ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu mai există nicio referire cu privire la acest drept, deoarece părțile au convenit, în mod expres, cu ajutorul bănesc respectiv a fost introdus începând cu anul 1998, în salariile de bază ale angajaților.
S-a apreciat că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionarea de toamnă-iarnă" nu se datorează conf. alin.1 și 2 din art.170 din CCM la nivelul de grup de unități din industria petrolieră, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA - excepție de la aplicarea alin.2 și 2 din art. 170 alin.1 și 2 din CCM la nivelul de grup de unități din industria petrolieră.
Prin adresa IP nr. 2412 din 29.05.1998 (Anexa 10) sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prevederilor art. 168 (3) CCM aferent anului 1997.
În ce privește solicitarea reclamanților de a primi sumele solicitate actualizate cu rata inflației calculată până la data plății, precum și cu dobânda legală pentru aceeași perioadă s-a apreciat că cererea este neîntemeiată.
Prin sentința civilă a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, Și, în contradictoriu cu pârâta - Membru Grup și obligată pârâta la plata către reclamanți a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de cel puțin un salariu minim la nivel, pentru perioada 2005-2007, actualizate la data plății efective cu rata inflației și cu dobânda legală.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere următoarele:
Reclamanții au fost, în perioada 2005-2008 (în lipsa oricăror probe contrare din partea pârâtei și în condițiile art. 287 Codul muncii ) salariații pârâtei
Ca salariați ai acestei societăți, menționată în anexa nr.1, reclamanții beneficiază de prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de grup unități din industria petrolieră, înregistrat inițial sub nr. 53396/10/04.0.2000 la. modificat și completat prin acte adiționale anuale până în anul 2008 inclusiv, înregistrat sub același nr. 53396.
Conform acestui act, art. 170 alin. 1- 5, care și-a păstrat același conținut în toată perioada 2005-2007, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C precum șiîn luna octombrie (pentru aprovizionare de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câteo suplimentare a drepturilor salariale. Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă.
Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiat la nivel de agent economic. Fiecare din suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care,prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază. Cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă fiecare suplimentare, vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
Textul art. 170 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup unități din industria petrolieră a fost preluat, într-o formă aproximativ identică, în contractul colectiv de muncă pentru perioada 1998 - 2002.
Astfel, conform art. 168 alin.1 și 2 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Fiecare din suplimentările de la alin.1 se acordă în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996 republicată, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază.Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
Începând cu anul 2003, despre aceste suplimentări nu s-a mai făcut vorbire în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, alineatul 2 privind exclusiv introducerea în salariul de bază pentru 2003 suplimentărilor cu ocazia sărbătorilor dePaști și.
Conform art.1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează șidevin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu respectarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
În speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de societatea pârâtă - adresa nr. 2412/29.05.1998 - au vizat o înțelegere privind aplicarea clauzei cuprinse în art. 168 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de grup unități din industria petrolieră, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, s-a prevăzut, că una din suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariatdoar pe anul 1998, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și în anii în următori, cât timp efectele contractului colectiv (fie el completat și/sau modificat prin acte adiționale încetează la sfârșitul perioadei convenite de părți (art. 242. muncii).
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale ar fi fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea convenție fiind făcută doar în anul 1998.
Or, simpla comparare a prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unitate cu cel de la nivel art. 170 alin.1, respectiv art. 168 alin.1 duce la concluzia că în contractul la nivel de unitate - pentru perioada de referință în act 2005 - 2007nu există reglementat în favoarea salariaților un drept salarial cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă.
Apoi, lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare/includere în salariu de bază nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă la nivel superior (și, deci, pe deplin opozabil), de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
De aceea, în temeiul art. 238, 239, 241 alin.1 lit.b și art. 243 Codul muncii, această suplimentare este datorată reclamanților de față, evident corespunzător perioadei lucrate.
Apărările pârâtei cu privire la pretinsa includere în salariul de bază a suplimentării în cauză sunt evident neîntemeiate.
Astfel, art.170 din contractul de lanivel superiorarecondiția expresăa lipsei unui acord între părțile sociale cu privire la includerea în salariul de bază.
Un astfel de act a existatdoarîn anul 1998, când, în mod expres, în aplicarea unei prevederi a contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - art. 168 alin.3, în forma valabilă pentru 1997 - s-a stabilit majorarea salariilor angajaților.
Având în vedere definiția inflației - fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație (din diferite motive macroeconomice) fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor - și rolul actualizării cu rata inflației care rezultă din această definiție - acela de a menține la data plății efective valoarea nominală a sumelor datorate -, această actualizare acoperind numai prejudiciul efectiv suferit, pe când plata dobânzii legale se referă la beneficiul nerealizat,
Cum potrivit art. 1084.civ. daunele-interese cuprind atâtdamnum emergenscât și lucrum cessans, iar unul dintre principiile răspunderii civile este reparația integrală a prejudiciului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta criticând soluția ca nelegală.
A fost invocată pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune al reclamanților în conformitate cu dispozițiile art. 283 alin. ( 1) lit. e) din Codul muncii.
Potrivit art. 283, alin. ( 1) din Codul muncii: "Cererile în vederea soluționării unui conflicte de muncă pot fi formulate:e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Solicită pârâta a se observa că reclamanții au formulat prezenta cerere motivat de împrejurarea că nu le-a fost acordată contravaloarea aprovizionării de toamnă -iarnă, drept prevăzut prin contractul colectiv de muncă la nivel, în art. 168.
Deși pretențiile sunt bănești, izvorăsc din neexecutarea unor clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care prevăd acordarea unor ajutoare materiale, motiv pentru care s-a apreciat că acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuia acordate conform aceluiași contract colectiv de muncă.
Pe fond, s-a solicitat admiterea recursului, respectiv modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată.
Venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare toamnă-iarnă" a fost introdus, în anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat SA.
Prin Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate SA din 1997 (Anexa I), la art. 168, alin. ( 3), s-au prevăzut următoarele:
"(3) Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă iarnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Conform Contractului colectiv de muncă SA din perioada 1998-2002 (Anexele 2-4), prevederea sus-citată a îmbrăcat următoarea formă:
"Fiecare din suplimentările de la alin. ( 1) se va acorda în condițiile în care, prin act adițional încheiat conform Legii nr. 130/1996, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază conform adresei nr. 2412/1998)".
În anul 1998, prin adresa nr. 212/29.05.1998, au fost majorate salariile de bază ale salariaților cu contravaloarea dreptului la aprovizionarea de toamnă-iarnă, fapt contestat de către instanță. Din momentul introducerii acestei sume în salariul de bază al fiecărui salariat, respectivul drept a devenit un drept câștigat și acordat definitiv salariaților, deoarece salariile de bază au rămas la valoarea stabilită ca urmare a majorării, suferind ulterior alte majorări convenite de părți.
Art. 170 alin. ( 4) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră stabilește în mod expres următoarele: "fiecare dintre suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază".
Așa cum a arătat și prin întâmpinare, s-a apreciat că venitul anual în luna octombrie pentru "aprovizionare de toamnă-iarnă" nu se datorează conform alin. ( ) 1 și 2 din art. 170 alin. ( 1) și ( 2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră.
Inexistența negocierii, materializării și prevederile acestui venit, în Contractul colectiv de muncă SA din 1999 până în prezent, ca efect al introducerii în salariul de bază a ajutorului pentru aprovizionare toamnă-iarnă, înseamnă inexistența dreptului pretins de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.
În ce privește solicitarea reclamanților-intimați de a primi sumele solicitate actualizate cu rata inflației calculată până la data plății, precum și cu dobânda legală pentru aceeași perioadă, s-a apreciat că cererea este neîntemeiată, prima instanță pronunțând o hotărâre nelegală și în ce privește acest aspect.
În subsidiar, dacă se va aprecia că cererea reclamanților este întemeiată, s-a solicitat modificarea parțială a hotărârii recurate, în sensul obligării societății pârâte la plata către reclamanți a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim la nivel, respectiv faptul că sumele acordate reclamanților sunt brute, urmând ca aceștia să primească, la executarea hotărârii, sumele nete care li se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
Prima instanță a dispus, în mod absolut arbitrar și nelegal, obligarea societății pârâte la plata către reclamanți a suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în cuantum de cel puțin un salariu minim la nivel. În dispozitiv nu se face nici o cuantificare a acestor drepturi, stabilindu-se doar limita inferioară a sumelor ce urmează a fi acordate.
Societatea pârâtă este pusă în imposibilitatea de a executa de bună-voie această hotărâre, deoarece nu dispun de criteriile după care să se poată cuantifica drepturile respective, iar acordarea a câte unui salariu minim pe pentru fiecare an ar putea fi considerată de către reclamanți o executare nelegală, aceștia putând să conteste executarea, în temeiul dispoziției neclare a instanței.
S-a subliniat că drepturile respective sunt brute, urmând ca acestia să primească la executarea hotărârii, sumele nete care li se cuvin, în timp ce impozitele vor fi virate către stat.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 170 alin. ( 1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră potrivit cărora: "cu ocazia unor evenimente anuale:Paști, Ziua, C, precum și luna octombrie (pentru aprovizionare toamnă -iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale.
Din modalitatea de redactare a acestui articol rezultă că dreptul suplimentar acordat pentru aprovizionare toamnă-iarnă în luna octombrie este un drept de natură salarială.
Potrivit art. 283 alin. ( 1) lit c) din Codul muncii: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
De asemenea, potrivit art. 166 alin. ( ) 1 din Codul muncii se prevede că: "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Cu privire la fondul cauzei:
Conform art. 170 alin. ( 1) din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră: "cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionare toamnă - iarnă) salariații vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale.
-alin. ( 2) Fiecare din suplimentările de mai sus va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe agent economic, calculat la data evenimentului, conform contractului colectiv de muncă.
-alin. ( 3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă la nivel de agent economic.
-alin. ( 4): "Fiecare din suplimentările de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea în salariul de bază.
-alin. ( 5): "Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă fiecare suplimentare, vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă".
Pârâta nu a făcut dovada conform clauzelor contractuale invocate mai sus, că prin contractele colective de muncă încheiate la nivel s-ar fi convenit introducerea acestor suplimentări salariale în salariul de bază pe perioada 2005-2007.
Dimpotrivă, contractele colective de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005-2007 nu prevăd acordarea de suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă -iarnă.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 238 alin. ( 1) din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel (art. 11 alin. ( 1) lit.b) din Legea nr. 130/1996 republicată).
În ceea ce privește susținerea recurentei că aceste suplimentări salariale ar fi fost introduse în 1998, nu poate fi reținută pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile art. 168 alin. ( 2) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel pe anul 1998, precum și din conținutul adresei nr. 2412/29.05.1998 rezultă că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază doar pentru anul 1998, nu și în anii următori, atât timp cât efectele contractului colectiv de muncă încetează la sfârșitul perioadei convenite de părți potrivit art. 242 Codul muncii, iar prin contractele colective de muncă pe anii următori, părțile nu au mai convenit introducerea acestor suplimentări salariale în salariul de bază.
În plus, suplimentările salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă se acordau o singură dată pe an respectiv în octombrie, astfel încât nu se poate acredita ideea că acestea au rămas incluse în salariul de bază și pentru următorii ani.
În mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata de daune interese, având în vedere dispozițiile art. 161 alin. ( 4) din Codul muncii, potrivit cărora întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Art. 295 alin. ( 1) din Codul muncii dispune că prevederile prezentului cod se întregesc și cu dispozițiile legislației civile.
În conformitate cu prevederile art. 1084 Cod civil, daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
În ceea ce privește ultimul motiv de recurs subsidiar Curtea a reținut următoarele:
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamanți a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum de cel puțin un salariu minim la nivel pentru perioada 2005-2007.
Prin urmare, prin dispozitivul sentinței recurate s-au indicat criteriile în funcție de care să calculeze aceste suplimentări salariale. Cu prilejul executării silite, urmează să se procedeze la calcularea sumelor datorate, urmând ca din aceste sume să se rețină impozitul și contribuțiile la bugetul de asigurări sociale.
Pentru considerentele arătate mai sus potrivit art. 312 Cod civil, Curtea a respins recursului ca nefondat și a menținut sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă - V GRUP, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sect. 1, împotriva sentinței civile nr. 1379/21.11.2008 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații- reclamanți:, și, toți cu domiciliul procesual ales în -, -FR,.1 ( la Cabinet avocat ) și intimata pârâtă SC PRIN ZONA AR, cu sediul în Port 34, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.02.2010.
Președinte, Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.hot.fond jud.
Red.dec.jud. -/09.03.2010/
Tehnored.grefier /15.03.2010/2ex./
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
