Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 852/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 852/
Ședința publică din 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, G, HG, cu domiciliul ales la sediul Primăriei com. Cîmpuri jud. V, împotriva sentinței civile nr. 391/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimata - pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI CÎMPURI, cu sediul în com. Cîmpuri jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenții - reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.391/01.06.2009 Tribunalul Vranceaa respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, -, - împotriva pârât PRIMĂRIA COMUNEI CÎMPURI, având ca obiect drepturi bănești și cererea de intervenție.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, G, -, Reclamant, - au chemat în judecată pe pârâta Primăria comunei Cîmpuri pentru ca prin hotărâre judecătorească să li se acorde sporul de mobilitate de 15%, sporul de confidențialitate de 15% cu începere de la 01 ianuarie 2005 și în continuare, sume față de care solicită actualizarea cu rata inflației.
Arată reclamanții că au calitatea de personal contractual la pârâtă și că aceasta le datorează aceste sporuri deoarece sunt definitive în art.25-26 Codul Muncii iar potrivit art.13 din OUG nr.123/2003, sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor". Aceste prevederi au fost preluate și de OUG nr.92/2004, OG nr.3/2006 aprobată cu modificările prin Legea nr.323/2006 și OG nr.6/2007.
Prin cererea din 18 mai 2009 intervenienții au formulat intervenție în interes propriu și auz solicitat sporul de mobilitate de 15% din salariul de bază actualizat pe aceleași motive ca și reclamanții.
Pârâta legal citată nu a depus întâmpinare.
Acțiunea nu este întemeiată pentru următoarele motive:
Pentru ca pârâta să datoreze aceste sporuri este necesar ca în contractele de muncă individuale ale reclamanților să se prevadă clauzele de mobilitate și confidențialitate potrivit art.25 și 26 din Codul Muncii.
Ori în speță aceste clauze nu fac parte din contractele individuale de muncă și au fost incluse în fișa postului fiecăruia la rubrica cerințe pentru ocuparea postului sau la cea referitoare la descrierea postului.
În cazul sporului de mobilitate art.25 CM prevede expres că executarea obligațiilor de serviciu să nu se realizeze într-un loc de muncă stabil iar această clauză să fie inclusă în contract.
Ori în speță nu s-a făcut dovada în vreun fel că aceste două condiții sunt îndeplinite.
Nici sporul de confidențialitate nu este datorat deoarece chiar textul de lege invocat, art.13 din OUG nr.123/2003 stabilește că acesta se acordă dacă prin acte normative specifice se stipulează acest drept.
Ori în ceea ce îi privește pe reclamanți actul normativ este doar actele normative generale respectiv OUG nr.123/2003 și actele normative ulterioare și nu actul normativ special care ar prevede acest drept în favoarea reclamanților.
De altfel OG nr.6/2007 se referă la drepturile funcționarilor publici iar reclamanții au calitatea de personal contractual.
Pentru aceste considerente instanța a constatat că pretențiile reclamanților nu sunt îndreptățite fiind respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, G, HG, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se arată că, cele două clauze de mobilitate și confidențialitate sunt prevăzute în fișa postului ca atribuții pentru îndeplinirea sarcinilor contractului individual de muncă. Instanța de fond nu a avut în vedere că intimatul a fost de acord cu acordarea sporului de mobilitate și confidențialitate în cuantum de 15% pentru fiecare.
În drept au invocat disp. art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți cât și din oficiul sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru activitatea desfășurată recurenții au dreptul la o indemnizație de bază stabilită prin negociere.
Deosebit de indemnizația de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii și importanței sociale, a serviciilor profesionale în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 53/2003 recurenții pot negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
Dispozițiile legale menționate nu prevăd în mod expres obligativitatea acordării acestor sporuri de către angajator ci prevede posibilitatea salariatului de a negocia prestații suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate și chiar de confidențialitate.
Prin urmare, recurenții nu au făcut dovada negocierii celor două sporuri așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Așadar, aceste prevederi legale nu îl obligă pe angajator să plătească sporurile solicitate.
Mai mult, chiar art. 25 și 26 didn Legea nr. 53/2003 prevăd că atât clauza de mobilitate cât și cea de confidențialitate pot fi prevăzute în contractul individual de muncă în baza înțelegerii între angajator și angajat.
De asemenea, unul din principiile aplicabile Dreptului muncii este cel al negocierii prev. de art. 37 din Codul Muncii, conform căruia drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă.
Așadar, pentru ca intimata să datoreze aceste sporuri este necesar ca în contractele de muncă individuale ale recurenților să se prevadă clauzele de mobilitate și confidențialitate ori, în contractele de muncă ale recurenților sunt prevăzute astfel de sporuri și nici în contractul colectiv de muncă, aceste clauze au fost incluse doar în fișa postului fiecărui recurent la rubrica cerută pentru ocuparea postului sau la cea referitoare la descrierea postului cum corect a reținut instanța de fond.
Susținerea recurenților că instanța de fond nu a avut în vedere acordul intimatei exprimat prin întâmpinare nu este întemeiată întrucât la dosar nu există întâmpinare formulată de intimata pârâtă Primăria comunei prin Primar.
Față de toate considerentele mai sus expuse, se constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
În consecință, în baza disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, G, HG, cu domiciliul ales la sediul Primăriei com. Cîmpuri jud. V, împotriva sentinței civile nr. 391/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /12.10.2009
:DC/2 ex/13.10.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
