Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 854/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 854/
Ședința publică din 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 2: Anca Pârvulescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Vâlcu
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 290 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Se constată că în cauză a fost formulată o cerere de repunere pe rol.
Instanța încuviințează cererea și, în temeiul dispozițiilor art. 245 Cod pr. Civilă, repune cauza pe rol.
Constatând că nu mai sunt cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul art. 150 Cod pr. Civilă și rămâne în pronunțare asupra recursului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 290/12 martie 2009 Tribunalului Covasna, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, COMUNA prin Primar, având ca obiect acordarea și plata indemnizației de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 ianuarie 2006 până la data de 31 decembrie 2008 și în continuare până la data încetării raporturilor de muncă, acordarea dobânzilor legale aferente până la data plății efective, obligarea pârâtului Primarul comunei de a include în bugetul local pe anul 2009 prin rectificare de buget sumele necesare plății cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții fac parte din personalul contractual din cadrul Primăriei com. conform mențiunilor din Dispozițiile de încadrare în muncă a reclamanților, precum și a copiilor de pe contractele de muncă ale acestora de pe filele 10-51 din dosar.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999 " cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Articolul 49 din Legea nr. 138/1999 lămurește și înlătură unele lacune ale textului de lege (art. 13) în sensul că personalul civil din ministere și instituții centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități în condiții similare cu ale cadrelor militare, beneficiază de prime, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
Prin urmare personalul civil din cadrul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv, și care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice este distinct de personalul civil al oricăror alte structuri ale administrației publice centrale sau locale, care nu se află în structura organizatorică a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
În ceea ce privește discriminarea, întemeiată pe OG 137/2000, tribunalul nu a reținut această apărare a reclamanților, deoarece nu se poate pune semnul de egalitate între această categorie de salariați din sfera administrației publice locale și salariații din structura organizatorică a MAI.
Nici principiul egalității cetățenilor prevăzut de Constituția României nu este incident în speță, deoarece cetățenii sunt egali în fața legii în situații similare, ceea ce în cauză nu este cazul.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții arătând că au fost încălcate dispozițiile punctului 9.2 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/2003 și dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, coroborat cu art. 47 care sunt incidente în cauză.
În aceste condiții, activitatea recurenților este identică în esență cu activitatea pompierilor militari, fiind zi și noapte la dispoziția Primarului.
Analizând recursul formulat, curtea apreciază că nu este întemeiat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei administrația publica locala, este descris în motivele de recurs, cat si la fond si nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în textul legal invocat și nu pot beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative și primării ca autorități executive (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.2, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, reclamanții sunt angajați în baza contractului individual de muncă, in cadrul primăriei Comunei iar organul executiv este Consiliului Local al acestei unități teritoriale administrative, cu reguli în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea personalului contractual din cadrul instituției. Dat fiind regimul juridic al statutului reclamanților, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul Primăriei Comunei.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Soluțiile de practică judecătorească invocate de recurenți au fost depuse în probațiune însă, practica judiciară nu este izvor de drept și nu poate impune pronunțarea unei soluții identice și în prezenta cauză. Doar în situația uniformizării practicii pe calea recursului în interesul legii, instanțele sunt ținute să respecte și să aplice deciziile pronunțate în acest scop.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond are la bază o interpretare corectă a dispozițiilor legale aplicabile.
În baza art.312 Cod procedură civilă recursul reclamanților va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 290/12.03.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR, Judecător,
- - - - pt. - -,
aflată în concediu de odihnă
semnează: Președintele instanței,
Grefier,
Pt. - -,
Aflată în concediu de odihnă
Semnează: Grefier șef secție,
Red. -/14.07.2009
Dact. /15.07.2009
Jud. fond: -
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu, Ligia Vâlcu
