Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 857/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 857/
Ședința publică din 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta -, cu domiciliul ales la, com.,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 231/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, -, toți cu domiciliul ales la, com.,-, jud. B, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ, cu sediul în com.,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă;
Curtea invocă excepția de tardivitate a recursului și rămâne în pronunțare asupra excepției precum și asupra cererii de repunere în termen.
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 231/25.03.2009 pronunțată de către Tribunalul Brăila, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială jud.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin cererea înregistrată la aceasta instanța la nr.3226/113/15.12.2008 reclamanții, au chemat in judecata pe parata Unitatea Administrativ Teritoriala reprezentata de primar pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, sa fie obligata aceasta din urma sa le plătească drepturile salariale reprezentând indemnizata de dispozitiv lunara in cuantum de 25% din salariul de baza începând cu luna mai 2005 si pana in prezent, actualizata cu indicele de inflație la data plății si sa înscrie retroactiv in carnetele de munca indemnizația respectiva.
In motivarea cererii reclamanții au arătat ca sunt angajați in cadrul administrației publice locale respectiv a Administrativ Teritoriale; in conformitate cu prevederile pct.9 coroborat cu pct.31.1 din Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr.469/2003 personalul civil care isi desfasoara activitatea in domeniul administrației publice beneficiază de indemnizația de dispozitiv; prin art.II din Ordinul MAI nr.469/2003 a fost reglementata acordarea indemnizației de dispozitiv si personalului din domeniul administrației publice; aceasta indemnizație se acorda in baza art.13 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publica si siguranța nationala, care prevede următoarele: cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda si gradații, respectiv din salariile de baza; Ordinul MAI nr.469/2003 definește personalul civil ca fiind functionarii publici si personalul contractual al MIRA, personal ce beneficiaza de dreptul prevazut la art.13 din Legea nr.138/1999 si de drepturile prevazute in reglementarile in vigoare aplicabile salariatilor omologi din sectorul bugetar. In drept au fost invocate prevederile Legii nr.138/1999, OUG nr.63/2003, Ordinul MAI nr.496/2003, OUG nr.24/2000, OUG nr.123/2003, OUG nr.30/2007.
Prin întâmpinarea depusa la data de 22.01.2009 parata Unitatea Administrativ Teritoriala reprezentata de primar a invocat excepția prescripției extinctive si a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanții au pretins plata drepturilor salariale începând cu luna mai 2005 iar in raport cu prevederile art.283 alin.1 codul muncii, aceste drepturi sunt prescrise.
In cauza a fost administrata proba cu acte.
Din analiza actelor si lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal contractual in cadrul Primariei (contracte de munca 7-71 dosar). Aceasta instituție nu se afla in subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Având in vedere faptul ca acțiunea a fost introdusa la data de 15.12.2008, instanța va constata ca, in conformitate cu dispozițiile art.283 alin.2 codul muncii, pretențiile reclamanților nu sunt prescrise, întrucât așa cum rezulta din cererea depusa la data de 21.01.2009, aceștia nu au solicitat drepturi salariale anterioare datei de 15.12.2005.
Conform art.13 din Legea nr.138/1999 "Cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază."
Art.1 din Legea nr.138/1999 prevede ca "Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției."
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației si Internelor, la pct.9.2, s-a prevăzut ca indemnizația de dispozitiv se acorda personalului civil ce își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
In conformitate cu definiția data la pct.3.1 din ordin, prin personal civil se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din
Acest ordin reprezintă o norma metodologica de punere in aplicare a legii si nu poate modifica legea chiar daca prin el s-a precizat faptul ca si salariații din cadrul administrației publice care au fost comasați in cadrul Ministerului Administrației si Internelor sa beneficieze de aceasta indemnizație.
Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației si Internelor nu se poate aplica si altor persoane decât cele expres enumerate in Legea nr.138/1999 deoarece, in caz contrar, ar însemna sa se admită posibilitatea acordării unor indemnizații prin acte normative cu putere inferioara legii si care ar adăuga la lege.
Nu se poate retine nici discriminarea in sensul OG nr.137/2000 deoarece salarizarea diferita este determinata de conditiile de munca diferite, de specificul muncii si de diferenta dintre unitatile in care sunt angajati salariatii.
Principiul egalității in legii, consacrat de art.16 alin.1 din Constituție, nu înseamnă uniformitate astfel încât, daca la situații egale trebuie sa corespunda un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Rolul instanțelor de judecata nu este sa cenzureze soluția aleasa de legiuitor in stabilirea retribuției unor categorii profesionale si sa stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se altfel pe cale judiciara, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin acte normative, întrucât s-ar încălcă astfel rolul Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii si principiul separației puterilor in stat.
De altfel si Curtea Constituțională, in anul 2008, constatat ca prevederile art.1, art.2 alin.3 si art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale in măsura in care din ele se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
de cele retinute mai sus, intrucat Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de Ministrul Administrației si Internelor nu se poate aplica si altor persoane decât cele expres enumerate in Legea nr.138/1999, iar reclamanții nu sunt printre aceste persoane, instanta a respins actiunea ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamanta însoțit de o cerere de repunere în termen.
Și-a motivat cererea de repunere în termen în sensul că sentința civilă recurată i-a fost comunicată la data de 09.04.2009 iar termenul de recurs de 10 zile s-a împlinit la data de 21.04.2009.
Așa cum rezultă din certificatul de concediu medical nr. -, a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa de a exercita calea de atac a recursului în termen legal, fiind în imposibilitate fizică de a se deplasa cauzată de boală.
Astfel, potrivit disp. art. 103 alin. 2.pr. civilă, a solicitat admiterea cererii și repunerea în termenul de recurs.
Intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând cererea de repunere în termen prin prisma motivelor invocate de către recurentă, Curtea apreciază că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 103 alin. 1.pr. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
La dosar recurenta a depus certificatul de concediu medical seria - nr. - din care rezultă doar faptul că recurenta s-a aflat în concediu medical în perioada 21 aprilie-25 aprilie 2009 însă nu se specifică faptul că aceasta a fost într-o imposibilitate de a se deplasa.
În aceste condiții, se apreciază că recurenta nu a făcut dovada unei împrejurări cu caracter de caz fortuit care să ducă la o imposibilitate de a declara recurs în termenul legal.
În altă ordine de idei, se observă că perioada de concediu medical a expirat la data de 25 aprilie 2009.
Deci, și dacă s-ar accepta eventuala imposibilitate de deplasare din motive de ordin medical, se observă că termenul de recurs ar începe să curgă, potrivit disp. art. 101 alin. 1.pr. civilă începând cu data de 26 aprilie 2009 și s-a împlini la data de 06 mai 2009. Ori, data expedierii recursului a fost 11 mai 2009 așa cum rezultă de pe ștampila aflată pe plicul de expediere, astfel că, oricum recursul a fost formulat tardiv, cu depășirea termenului legal de 10 zile.
Față de aceste considerente se va respinge ca nefondată cererea de repunere în termen iar recursul va fi respins ca tardiv potrivit disp. art. 312 alin. 1 corob. cu art. 301.pr. civilă și Legea nr. 168/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen, ca nefondată.
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanta -, cu domiciliul ales la, com.,-, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 231/25.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 28 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /05.10.2009
:DC/2 ex/07.10.2009
Fond:C /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
