Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 865/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.865
Ședința publică din data de 28 mai 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1 și de reclamanta C, domiciliată în Câmpina,- A,.41 B,.A,.3,.15, județ P, împotriva sentinței civile nr.1699 din 27.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în comuna -, sat, nr. 217, județ P, domiciliată în P, str.-.-. nr.191,. 150 D,.14, județ P, G, domiciliat în P, str. -. -, nr.154, -.A,.5, județ P, domiciliat în comuna, sat Moara Domnească, nr.46, județ P, domiciliat în comuna, sat de, nr.106, județ P, domiciliată în Câmpina, Bd. - I, nr.36,.6D,.A,.13, județ P, domiciliat în comuna, str. -, nr.8, județ P, domiciliată în P,-,.49,.A,.3,.15, județ P, domiciliat în P,- A,.67 bis,.C,.117, județ P, domiciliată în P,-,.7,.A,.12, județ P și, domiciliată în P,-,.103,.88, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 21 mai 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a studia actele și lucrările dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 28 mai 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea inițială înreg.sub nr- și prin acțiunile conexe nr-,-,-,-,-,-,-,-, reclamanții, G, C, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunilor s-a arătat că pe lângă salariul de bază reclamanții urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art.168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamanților și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2002 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune susținând că sunt aplicabile dsip.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă art.283 alin.1 lit. C din Codul Muncii care precizează că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prin sentința civilă nr.1699 din 27 decembrie 2007, Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtâ, a admis acțiunile conexe formulate de reclamanții, G, C, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, obligând pârâta să plătească reclamanților:,suma de 2380 lei pentru fiecare, actualizată în raport de indicele de inflație la data plătii efective reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anul 2005 și sărbătorii de C pentru anul 2004; reclamanților suma de 7480 lei pentru fiecare actualizată în raport de indicele de inflație la data plătii efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anii 2005-2006 și C pentru anii 2004-2006; reclamanților, suma de 5630 lei pentru fiecare actualizată în raport de indicele de inflație la data plătii efective, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anul 2005-2006 și sărbătorii de C pentru anii 2004-2005; reclamanților suma de 9330 lei pentru fiecare actualizată în raport de indicele de inflație la data plătii efective, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbători de Paști pentru anii 2005-2007 și sărbătorii de C pentru anii 2004-2006; reclamantului G suma de 3780 lei actualizată în raport de indicele de inflație la data plătii efective, reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de Paști pentru anii 2005 și C 2004-2005.
Prin aceeași sentință a mai fost obligată pârâta să plătească reclamanților,G, și câte 500 lei pentru fiecare cheltuieli de judecată;reclamanților si C câte 450 lei pentru fiecare cheltuieli de judecată; reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată și reclamantului suma de 100 lei cheltuieli de judecată, REPREZENTÂND ONORARIUL APĂRĂTORULUI.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește la art.168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, iar la alineatul 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii următori, contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005,2006,2007au menținut numai alin.1 al art.168, iar alineatul 2 făcea referire tot la faptul că aceste drepturi pe anul 2003 au fost incluse în salariu.
În aceste condiții instanța a apreciat că nu se impune efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate pentru a verifica dacă drepturile solicitate au fost incluse în salariu față de exprimarea fără echivoc din contractele colective aferente anilor 2004-2007 din care rezultă că numai pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost incluse în salariu.
De asemenea, instanța a apreciat că nu se impune efectuarea expertizei pentru a se stabili salariul mediu la nivel de societate întrucât nu intră în atribuțiile expertului să precizeze acest salariu mediu, care a fost stabilit în urma negocierilor dintre conducerea societății și sindicat, fiind cel menționat în adresele nr.1225/16.05.2006, nr.1666/25.03.2003, nr.655/25.01.2005, neputând fi luat în considerare un alt salariu mediu stabilit ulterior de către pârâtă, după declanșarea litigiilor privind plata acestor suplimentări salariale.
Rezultă așadar că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP SA pentru anii 2004, 2005, 2006,2007 au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1.168 din contractul colectiv de muncă și în cursul anilor 2004, 2005, 2006, 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și nu a plătit reclamanților suplimentările salariale instanța a admis acțiunile conexe, obligând pârâta să plătească reclamanților sumele ce li se cuvin în raport de situația fiecărui reclamant.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâta și reclamanta C, criticând soluția ca netemeinică și nelegală.
În recursul său reclamanta Cac riticat sentința, pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică, întrucât, deși instanța de fond în considerentele hotărârii pronunțate menționează numele său, omite în dispozitivul hotărârii să menționeze obligația pârâtei SC SA de a-i achita suma de 5630 Ron actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective, sumă ce reprezintă suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și C pentru perioada 2004 - 2006.
Pârâta, criticând sentința, a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinări cu privire la recursul promovat de pârâta SC SA, iar cu ocazia acordării cuvântului pe fond, reprezentanți fiind de apărător, aceștia au depus concluzii scrise, solicitând, în esență respingerea recursului pârâtei ca nefondat, iar recursul reclamantei C ca rămas fără obiect, întrucât cererea acesteia s-a soluționat prin îndreptarea erorii materiale.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Referitor la recursul reclamantei C, reține că prin ședința din camera de consiliu din data de 20 februarie 2008 s-a îndreptat eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.1699/27.12.2007 s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței -menționate, în sensul că aceasta are calitatea de reclamantă și beneficiază de drepturile salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști și C în sumă brută de 5630 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, iar față de această împrejurare apare ca rămas fără obiect recursul reclamantei.
Cu privire la recursul pârâtei SC SA s-a reținut că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumelor datorate de pârâtă reclamanților, după cum urmează: câte 1649 lei pentru fiecare reclamanții, reprezentând prime C 2004 și Paști 2005; 4783 lei brut pentru reclamantul reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paști 2005 - 2006; câte 3623 lei brut pentru fiecare din reclamanții C, și, reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paști 2005 - 2006; 6043 lei brut pentru reclamantul reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paști 2005 - 2007; 2576 lei brut pentru reclamantul G reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paști 2005, toate aceste sume urmând a fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C, domiciliată în Câmpina,- A,.41 B,.A,.3,.15, județ P, împotriva sentinței civile nr.1699 din 27.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1699 din 27.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în comuna -, sat, nr. 217, județ P, domiciliată în P, str.-.-. nr.191,. 150 D,.14, județ P, G, domiciliat în P, str. -. -, nr.154, -.A,.5, județ P, domiciliat în comuna, sat Moara Domnească, nr.46, județ P, domiciliat în comuna, sat de, nr.106, județ P, domiciliată în Câmpina, Bd. - I, nr.36,.6D,.A,.13, județ P, domiciliat în comuna, str. -, nr.8, județ P, domiciliată în P,-,.49,.A,.3,.15, județ P, domiciliat în P,- A,.67 bis,.C,.117, județ P, domiciliată în P,-,.7,.A,.12, județ P și, domiciliată în P,-,.103,.88, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința -menționata sentință în sensul că dispune reducerea sumelor datorate de pârâtă reclamanților, după cum urmează:
câte 1649 lei pentru fiecare reclamanții, reprezentând prime C 2004 și Paști 2005;
4783 lei brut pentru reclamantul reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paști 2005 - 2006;
câte 3623 lei brut pentru fiecare din reclamanții C, și, reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paști 2005 - 2006;
6043 lei brut pentru reclamantul reprezentând prime C 2004 - 2006 și Paști 2005 - 2007;
2576 lei brut pentru reclamantul G reprezentând prime C 2004 - 2005 și Paști 2005.
Dispune actualizarea sumelor menționate mai cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored. 3 ex./13.06.2008
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Cristina Pigui Marilena
