Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 871/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 871/
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE împotriva sentinței civile nr. 1225/17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurenților pârâți Inspectoratul de Poliție al Județului B și Ministerul Internelor Și Reformei Administrative, precum și intimatei reclamante ,
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, notă de ședință formulată de intimata reclamantă, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, cât și față de motivele invocate în recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1225/17.06.2008, Tribunalul Brașova admis excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
A admis acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în mun. B, Calea B nr. 86,.B,. 2, jud. B, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, cu sediul în mun. B, nr. 1, sector 1, B și Inspectoratul de Poliție al Județului, cu sediul în mun. B,-, jud.
A obligat pe pârâți să plătească reclamantei primele de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
A obligat pe pârâți să plătească reclamantei sporul de fidelitate cuvenit, de până la 20 % din salariul de bază, începând cu data de 01.12.2004 și până în prezent, actualizat cu rata inflației la data plății efective.
A respins pretențiile reclamantei pentru perioada anului 2004, ca prescrise.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.obligarea pârâților la plata către reclamantă a drepturilor bănești cuvenite cu titlu de primă de concediu corespunzătoare anilor 2004,2005,2006 și 2007,egale cu indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu,impozitate separat și actualizate cu coeficientul de inflație,de la data nașterii acestor drepturi și până la plata efectivă;
În speță,reclamanta cere drepturi salariale cu titlu de primă de concediu pentru anul 2004,respectiv spor de fidelitate de la data de 01.12.2004 iar acțiunea a fost înregistrată la data de 03.03.2008 (data trimiterii prin poștă).
Față de această situație,instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile reclamantei referitoare la perioada anterioară împlinirii termenului de 3 ani.
Reclamanta este angajată cu contract de muncă pe durată nedeterminată încheiat cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului B,fila 29 dosar.
Din contractul individual de muncă rezultă la pct.4,lit. a că angajatorului îi revine,între alte obligații și aceea să acorde salariatului toate drepturile ce decurg din contractele individuale de muncă,din contractul colectiv de muncă și din lege.
În drept,potrivit art.47 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,ordine publică și siguranță națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții:"Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute de art.1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
Articolul 49 din aceeași lege prevede că "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art.47 care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare beneficiază de primele,sporurile și indemnizațiile acordate acestora,potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate".
Potrivit art.37,alin.2 din nr.OG38/2003,republicată,privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor:"La plecarea în concediul de odihnă polițistul primește o primă de concediul egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".
Articolul 6 din același act normativ prevede:"Pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională,ordine publică și siguranță națională,în calitate de militar,polițist,funcționar public și personal contractual,polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază,în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".
Reclamanta își întemeiază acțiunea introductivă pe discriminarea dintre cele două categorii profesionale, invocând dispozițiile nr.OG137/2000 republicată, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Instanța a constatat că reclamanta a indicat sentința civilă nr.733/PI/29.03.2007 a Tribunalului Timiș, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.632/22.08.2007 a Curții de Apel Timișoara,prin care, altor persoane care ocupă aceleași funcții ca și reclamanta, le-a fost acordat acest drept,în raport cu care aceasta este discriminată.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și pe cale de consecință va obliga pe pârâți să acorde acesteia drepturile salariale constând în primele de concediu egale cu salariul de bază pe luna anterioară plecări în concediu pe anii 2005,2006,007 actualizate cu rata inflației la data plății efective,precum și sporul de fidelitate cuvenit de până la 20% din salariul de bază,începând cu data de 01.12.2004 până în prezent,actualizat cu rata inflației la data plății efective și va respinge restul pretențiilor reclamantei,ca fiind prescrise.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs în termen pârâții MIRA, IPJ
Sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs ale pârâtului MIRA se susțin următoarele:
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, cu modificările și completările ulterioare și nicidecum de cele ale OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare sau ale Legii nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, cu modificările și completările ulterioare.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.49 din Legea nr.138/1999, cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din MIRA, care desfășurară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate, astfel încât este evident că personalul civil din MIRA nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Dispozițiile OUG nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru această categorie de personal.
Se impune a sublinia faptul că personalul contractual civil din MIRA nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști).
Astfel, polițiștii îndeplinesc atribuții specifice care sunt expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, cu modificările și completările ulterioare, în timp ce personalul contractual civil din MIRA îndeplinește atribuțiile stabilite în contractul de muncă încheiat cu instituția.
Pârâtul IPJ B arată că, motivarea instanței potrivit căreia nu se poate face diferență între sporurile acordate, atât polițiștilor cât și personalului civil (referitoare la spor de dispozitiv, spor de condiții de pericol deosebit, spor de condiții periculoase și vătămătoare, spor de antenă și normă de hrană), așa nu se poate face diferența nici între sporul de fidelitate și prima de concediu, prevăzute pentru polițiști, consideră că este greșită având în vedere faptul că primele drepturi sunt prevăzute în mod expres în HG nr.281/1993, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul MAI nr.121/18.01.2007, pentru modificarea și completarea Ordinului MAI nr.275/2002, pentru aplicarea prevederile legale a Legii nr.138/1999, pct.17 făcând referire la art.25 al Legii amintite, în baza Notei Raport a IGPR nr.- din 31.01.2007, pct.4, Legea nr.19/2006 și nr.440/2003 pentru aplicarea OG nr.26/1994, privind drepturile de hrană, în timp de, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Tot în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei, fără ca aceasta să facă dovada că desfășoară activități similare și în aceleași condiții cu polițiștii, instanța limitându-se doar la aprecierea că ambele categorii de personal își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Analizând recursurile formulate instanța constată că sunt fondate.
Reclamanta în speță are funcția de secretar dactilograf la IPJ B, deci prin natura funcției nu se poate stabili o similitudine între activitatea reclamantei și cea de polițist care să îi justifice pretențiile
Drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de dispozițiile OUG 24/2000 și nu de cele ale OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor sau ale Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.49 din Legea 138/1999 cu modificările și completările ulterioare, personalul civil din MIRA, care desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate, însă în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu astfel încât este evident că personalul contractual din MI nu poate beneficia de plata acestor drepturi.
Nu pot fi extinse dispozițiile din OG 38/2003 care reglementează sporul de fidelitate și plata primelor de concediu doar în favoarea polițiștilor și asupra categoriei de personal de care aparțin și cei în favoarea cărora a promovat prezenta acțiune Sindicatul deoarece art.47 din Legea 138/1999 recunoaște acordarea pentru personalul contractual din instituția de apărare națională, ordine publică și siguranță națională a drepturilor salariale reglementate de legislația aplicabilă în sectorul bugetar ca reglementare generală și unele drepturi reglementate de Legea 138/1999 ca lege specială.
Sporul de fidelitate pretins de reclamantă are ca temei dispozițiile art.6 din OG 38/2003 însă acest act normativ se aplică personalului cu statut special de polițist.
Acordarea unor anumite drepturi ca sporul de dispozitiv, sporul de pericol deosebit, spor de condiții, vătămătoare, norma de hrană atât pentru polițiști cât și pentru personalul civil din cadrul MI și nu este un argument temeinic pentru a acorda prin extindere la această categorie de personal și sporul de fidelitate și respectiv prime de concediu deoarece prima categorie de drepturi au reglementare legală pentru acordare și personalului contractual, respectiv HG 281/1993, Ordinul MAI 121/2007 date în aplicarea Legii 138/1999, pe când ultima categorie de drepturi nu are reglementare expresă pentru acordarea și categoriei de personal contractual.
Deci acordarea lor în lipsa reglementărilor legale, doar prin aplicarea unor norme create pe cale judiciară sau cu aplicarea unor prevederi cuprinse în alte acte normative care nu sunt incidente reportului juridic dedus judecății este nelegală.
Pentru aceste considerente, recursurile vor fi admise în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și sentința modificată în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de recurenții pârâți B și IJP B împotriva sentinței civile nr. 1225/2008 a Tribunalului Brașov pe care o modifică în tot, în sensul că:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții A B și B.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 01 Octombrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
red AP 30.10.2008
Dact Ag 2.11.2008/ 3 ex
Jud fond T /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
