Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 89/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.89
Ședința publică din 25.01.2010
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - SA B, împotriva sentinței civile nr.22/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - SA B av. cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se prezintă în instanță numitul care nu este parte în proces și depune o cerere de amânare din partea doamnei av., apărător al intimaților, întrucât nu se poate prezenta deoarece are de susținut o cauză la o altă instanță, precum și un raport de expertiză contabilă.
La solicitarea instanței, numitul se legitimează cu CI seria - nr.-.
Apărătorul recurentei se opune cererii de acordare termen.
Curtea, deliberând având în vedere că este al doilea termen când se solicită amânarea cauzei, respinge cererea formulată de apărătorul intimaților.
Apărătorul recurentei precizează că renunță la excepția necompetenței teritoriale.
Depune la dosar înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că plata drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă- iarnă a fost introdusă, potrivit contractului colectiv de muncă în salariul de bază începând cu data de 1.06.1997.
Mai menționează că prin adresa nr.2412/29.05.1998 sucursalele au fost cu privire la aplicarea prev.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Consideră că pretențiile intimaților sunt nefondate.
Solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
Cu privire la cheltuielile de judecată arată că le va solicita pe cale separată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului declarat.
CURTEA:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 22/14.01.2009 a Tribunalului Vrancea, s- admis în parte acțiunea civilă formulate de reclamanții, împotriva paratei - SA.
S-a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008 reprezentând un salariu minim pe ramură.
S-a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentarea salarială reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale pe anul 2007 și prima de Paște pentru anul 2008.
Toate sumele au fost actualizate cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității clauzei cuprinse în art.176 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă.
S-au respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției, penalității acțiunii și lipsei calității procesuale active, invocate de
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții:, au chemat în judecată civilă pe pârâta - pentru plată drepturi bănești și pentru constatarea nulității clauzei înscrisă în art.176 alin.1) din contractul de colectiv de muncă al -
Au arătat în motivarea cererii că sunt salariați în cadrul societății pârâte și în această calitate erau îndreptățiți să primească o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și un ajutor material constând în contravaloare a 2500 - 400 mc.de gaze naturale iar pârâta nu le-a acordat aceste drepturi.
Au arătat că nu le-a fost plătită nici prima de paști pentru anul 2008 și au solicitat ca pârâta să le plătească sporul salarial pentru aprovizionare de toamnă-iarnă pentru anii 2005, 2006 și 2007, cotă de gaze, precum și prima de paști pe anul 2008.
Reclamanții au solicitat de asemenea să se dispună anularea clauzei înscrisă în art. 176 alin.1 din contractul colectiv de muncă cu motivarea că acest drept salarial nu poate fi compensat decât în temeiul unui act adițional la contractul colectiv de muncă pe ramură și nu în cazul contractului încheiat la nivel de unitate.
Pârâta - SA a depus la dosar întâmpinare, invocând în principal pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune, prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamanților. Motivează pârâta că drepturile prevăzute de dispozițiile art.176 și art.187 din contractul colectiv de muncă nu pot fi considerate drepturi salariale ci reprezintă o măsură de protecție socială astfel că devine aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de dispozițiile art.283 lit.e din codul muncii, considerent față de care acțiunea formulată apare ca fiind prescrisă. Referitor la calitatea procesuală activă susține pârâta că potrivit art.176 al.3 din CCM pe ramură condițiile și criteriile de acordare a drepturilor solicitate de reclamanți se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare în baza unor negocieri ce vor avea loc cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare dintre adaosuri. Cum aceste negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999, lipsa acestora atrage inexistența dreptului pretins de reclamanți, care, în acest context nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial și deci nu au calitate procesuală activă.
În ce privește prematuritatea cererii de chemare în judecată susține pârâta că pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune dreptul invocat trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual. Cum dreptul reclamanților nu este actual, întrucât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat în urma cărora să se stabilească atât cuantumul acestui ajutor cât și condițiile de acordare, acțiunea apare ca prematură, solicitând respingerea acesteia ca atare.
Pe fondul cauzei, pârâta consideră că acțiunea este neîntemeiată, întrucât venitul anual prevăzut pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au agreat majorarea salariilor brute prin introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 01 martie 1999, și, ca o confirmare a acestei situații sindicatul a și renunțat, din 1999, la negocieri pe tema acordării distincte a acestor adaosuri. Aceeași susținere a face pârâta și cu privire la cota de gaze naturale despre care arată că a fost deja acordată prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestei cote la nivelul anului 1997.
A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar acte.
Analizând, în temeiul art.137 al.1 cod procedură civilă excepțiile invocate instanța a reținut că acestea nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Excepția prescripției dreptului la acțiunenu poate fi primită.
Potrivit art.283 pct.1 lit.b se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune cererile având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Acest text însă nu este incident în cauză întrucât drepturile ce fac obiectul prezentei cauze sunt drepturi cu caracter patrimonial ce intră în sfera de aplicare a art.283 pct.1 lit.c codul muncii, potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Că este așa rezultă din însăși formulările din cuprinsul art.176 și art.187 care se referă la,suplimentarea drepturilor salariale" pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și la,ajutor material" pentru cota de gaze naturale.
Șiexcepția prematurității acțiuniieste nefondată.
Potrivit art.109 cod procedură civilă oricine poate să facă o cerere înaintea instanței competente. În anumite cazuri sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege.
În speță, lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor datorate și a condițiilor de acordare ale acestora nu poate fi asimilată unei proceduri prealabile în sensul textului de lege suscitat, dreptul reclamanților fiind născut prin însăși prevederea acestora în cuprinsul contractului colectiv de muncă.
În fine, șiexcepția lipsei calității procesuale activeeste nefondată.
Calitatea procesuală activă presupune, într-adevăr așa cum susține și pârâta, existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Împrejurarea că pârâta consideră că dreptul pretins de reclamanți nu este cert întrucât nu au fost stabilite condițiile și criteriile de acordare ale drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze, nu este de natură a nega calitatea procesuală activă a reclamanților. și-au justificat calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția lor, susținerile pârâtei vizavi de această excepție vizând fondul pretenției deduse judecății.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că excepțiile prescripției prematurității și lipsei calității procesuale active sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanții au fost sau sunt salariații pârâtei, împrejurare ce rezultă din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar și din deciziile de încetare ale raporturilor de muncă atașate acestora.
Potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C,precum și în luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă)salariații vor beneficia de osuplimentare a drepturilor salarialesub forma unui adaos în sumă fixă. în cuantum de un salariu minim pe ramură".
Acest text este reluat întocmai și în contractele colective de muncă încheiate în 2006 și 2007.
Potrivit art.187 pct.1 din același contract colectiv de muncă: salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, text prezent și în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură pe anii 2006 și 2007.
Aceste prevederi nu au suferit modificări de conținut în perioada 2005, 2006 și 2007, ele prevăzând fără echivoc că salariații beneficiază cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă și anual de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură și o cotă de gaze, drepturi care însă nu le-au fost achitate.
Susținerea pârâtei că aceste suplimentări și adaosuri au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate fi primită.
Singura mențiune în acest sens se regăsește în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 1998, care la art.176 pct.1 prevedea,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997". Contractul colectiv de muncă încheiat în 1997 în art.176 al.1 prevedea că,începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Acest act adițional nu a mai fost încheiat împrejurare față de care instanța apreciază că dreptul pretins nu a fost inclus în salariul de bază și este datorat de pârâtă separat de acesta și nu a fost achitat.
Acesta este și considerentul pentru care dreptul la o cotă anuală de gaze a fost prevăzut în continuare în cuprinsul contractului colectiv de muncă, în mod distinct, pârâta nefăcând dovadamodului concretîn care acesta a fost inclus în salariul de bază, astfel cum se precizează în textul citat mai sus.
Acest drept va fi acordat pentru anii 2007 și 2008 având în vedere ca prin cererea introductivă reclamanții nu au precizat perioada pentru care fac solicitarea, dar în dovedirea acestui capăt de cerere au depus contractul colectiv de muncă și actul adițional pentru anul 2007 și contractul colectiv de muncă pentru anul 2008 în care sunt prevăzute aceste drepturi.
Nici cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens, pârâta nedepunând vreo convenție încheiată la nivel de agent economic care să prevadă introducerea în salariul de bază, astfel cum se arată în dispozițiile art.176 pct.6 din contractul colectiv de muncă.
Nu este întemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității art.176 al.1 din contractul colectiv de muncă al - care prevede că începând cu 01.06.1997 ajutorul material pentru cota de gaze va fi inclus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract.
Reclamanții pretind că această clauză este nulă pentru că vine în contradicție cu art.178 alin.2) din CCM la nivel de grup de unități.
Art.178 alin.2) din CCM la nivel de grup prevede însă aceeași posibilitate ca prin act adițional acest ajutor să fie introdus în salariul de bază, iar modalitatea concretă de acordare să fie stabilită la nivelul agentului economic.
Intre cele două prevederi nu există contradicție, iar pe de altă parte, din probele administrate rezultă că nu a fost încheiat un astfel de act adițional la nivel de unitate, astfel că nu poate fi cenzurat un act care nu a fost emis.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
În mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, atât timp cât veniturile la care se referă art. 176 alin. 1 și 187 alin. 1,2,3 din CCM la nivel de ramură nu pot fi considerate drepturi salariale ci alte venituri reglementate ca măsuri de protecție socială și astfel devin aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit. e din codul muncii respectiv termenul de prescripție de 6 luni și nu de trei ani.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a li se acorda drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, a învederat că venitul anual în luna octombrie pentru această aprovizionare a fost introdus, în anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat SA, potrivit disp. art. 168 alin. 3 din CCM pe anul 1997. Începând cu anul 2003, dreptul respectiv nu mai este prevăzut în CCM date fiind introducerea acestuia în salariu.
Referitor la acordarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale pentru fiecare salariat, a arătat că, disp. art. 187 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze prevăd că salariații beneficiază de acest drept în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Potrivit disp. art. 176 din CCM la nivel de s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1997.
Instanța de fond nu a observat că, potrivit prev. CCM la nivel de ramură există posibilitatea ca angajatorul să introducă în salariul de bază unele drepturi salariale, respectiv prev. art. 137 și 176.
În fapt, veniturile au fost introduse, din martie 1997, în salariul de bază al fiecărui salariat majorat în acest fel. Prin adresa nr. 2412/29.05.1998, sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prev. art. 168 alin. 3 din CCM aferent anului 1997. Faptul că drepturile au fost incluse se poate constata prin corelarea modificărilor din cărțile de muncă pe anii 1998.
A mai invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea însă, recurenta a renunțat la acest motiv de recurs.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, în temeiul disp. art. 312 alin. 1, 3 în ref. la art. 304 indice 1.pr. civilă.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare însă au depus la dosar raport de expertiză contabilă extrajudiciară.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurentă sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, argumentele recurentei pârâte sunt corecte.
Astfel, în mod corect a arătat recurenta pârâtă că reclamanților nu li se cuvin separat drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a stabilit că în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Acest drept este condiționat însă prin alin. 6 al aceluiași articol, în care se prevede că acest adaos se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De asemenea potrivit art.187 al.1, 2 și 3 din același CCM pe anii 2005,2006 și 2007 se prevede că salariații vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale,în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În speță prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât că începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost prevăzut ulterior în contractele colective de muncă.
Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la contractul colectiv de muncă, prin care să se prevadă modul de calcul, ci salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a "" este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază, așa cum susțin reclamanții. Adresa nr. 412/29.05.1998 face pe deplin dovada că pârâta a făcut aplicarea prev. art. 168 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate, fiind majorate salariile de bază și nu modifică sub nici o formă clauzele contractului colectiv de muncă ci, dimpotrivă este emisă în vederea aplicării acestora.
Referitor la situația Sucursalei V, ca dezmembrământ al B, care a fost înregistrată la ORC în data de 12.04.1998, iar la data de 01.06.1997 era o societate comercială pe acțiuni, Curtea reține că la momentul la care aceasta a fost inclusă în B, salariații au fost retribuiți potrivit grilelor de salarizare negociate la nivelul unității, care includeau drepturile menționate, nefiind necesară încheierea unui act special pentru situația lor.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-a primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază astfel că acțiunea este neîntemeiată
De altfel, din analiza cărților de muncă ale reclamanților rezultă că au avut loc majorări ale salariilor în anul 1997, situație de fapt cese coroborează cu înscrisurile depuse de recurenta pârâtăși nu se poate pune problema că reclamanții ar fi avut salariile foarte mari prin creșterile respective, acestea fiind simple susțineri. Planul Social nu are legătură cu cauza, nefiind vorba de nici o modificare a contractelor colective de muncă ci, dimpotrivă, de interpretarea clauzelor acestora.
În ceea ce privește primele de Paști pe anul 2008, aceste drepturi salariale sunt prevăzute în cadrul art. 170 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură care are următorul conținut: "Cu ocazia unor evenimente anuale: Paști (), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale". Însă în același contract, la alineatul 4 se prevede clar că "fiecare din suplimentările de mai sus se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază."Aceste prevederi sunt norme de trimitere la clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de pe anul 2008 au următorul conținut: "(1) în conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit aplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști - angajații SA prime suplimentări salariale sub forma unei prime în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acorda prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii primei de Paști - erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști - era acordată.
(2)Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat astfel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu.
(3) Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg șiconfirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003,primele de Paști - au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților."
Față de aceste clauze contractuale care sunt lipsite de echivoc, se reține că, începând cu anul 2003, prima de Paști a fost inclusă în salariul de bază și acesta este motivul pentru care nu se poate acorda, suplimentar, în 2008, pentru că ar însemna o plată dublă. În acest mod, pârâta a respectat normele din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nu mai era necesar să demonstreze că a introdus aceste prime în anii anteriori întrucât confirmarea a fost făcută prin clauzele contractuale la negocierea cărora a participat și sindicatul, care are calitatea de reprezentant al salariaților.
Raporturile de expertiză judiciară depuse la dosar au un caracter extrajudiciar și privesc alte dosare și alte părți astfel că nu sunt relevante în cauză, întrucât drepturile salariale au un caracter strict personal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1,2,3 și 304 indice 1 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâtă și, în rejudecare, se vor respinge ca nefondate pretențiile reclamanților.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - SA B, împotriva sentinței civile nr.22/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.22/14.01.2009 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:
Respinge ca nefondate pretențiile formulate de reclamanți reprezentând suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008, suplimentarea salarială reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale pe anul 2007 și prima de Paște pentru anul 2008, actualizate cu rata inflației.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - -
Grefier
-
Red./10.02.2010
Dact./4 ex/11.02.2010
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
