Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9082/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9082
Ședința publică de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D PENTRU ȘA, împotriva sentinței civile nr.4341/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații
GRUP ȘCOLAR " " C, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns președinte pentru recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D PENTRU ȘA, lipsind intimații CONSILIUL LOCAL C, GRUP ȘCOLAR " " C și PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Președinte pentru recurentul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D PENTRU ȘA pune concluzii de admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 03.06.2008, Sindicatul Învățământului Preuniversitar D, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, a chemat in judecată pe pârâtii GRUPUL ȘCOLAR C, Consiliul Local C și Primăria C - Instituția Primarului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtilor la plata contravalorii tichetelor de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998 pentru o perioadă de 3 ani anterior depunerii cererii până la soluționarea definitivă a cauzei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
In motivare, s-a arătat că, de la intrarea in vigoare a Legii nr. 142/1998, o serie de categorii de salariați din sectorul bugetar au beneficiat de acordarea tichetelor de masă, iar salariații din învățământ nu au beneficiat niciodată de aceste tichete, astfel că, față de dispozițiile art. 41 al 2 din Constituție, prin neacordarea tichetelor de masă salariaților din învățământ li s-a produs o restrângere a dreptului la protecție socială.
Pe de altă parte, acordarea tichetelor numai pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar și negarea acestui drept salariaților din învățământ reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații sectorului bugetar, încălcându-se dispozițiile constituționale sus citate dar și ale Cartei Sociale Europene revizuite și ale Convenției din 04.11.1950 pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 lit. a și b și art. 41 alin. 2 din CCM la nivel național pe anii 2005 - 2006, art. 2 alin. 1, art. 3 alin. 1 lit. a și b, art. 42 alin. 2 din CCM la nivel național pe anii 2007 - 2010, art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1997, art. 1 alin. 5, art. 41 alin. 2 și 5 din Constituție, art. E, Partea V din Carta Socială Europeană Revizuită, art. 14 din Convenția din 04.11.1950.
In dovedire cererii, reclamanții au depus extrase din legislația invocată, practică judiciară, tabel cu semnături și certificarea calității de salariat a membrilor de sindicat.
Primarul Municipiului C, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale și al Consiliului Local al Municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor, întrucât intre aceștia și reclamanți nu există niciun fel de raport juridic și nu se poate reține vreo culpă a autorităților locale cu privire la nerespectarea unor drepturi legale față de aceștia.
Pe fondul cauzei, a arătat că pentru perioada celor 3 ani din urmă, Consiliul Local al Municipiului C și-a îndeplinit obligația bugetară, prin repartizarea către centrele bugetare a sumelor totale necesare așa cum acestea au fost transmise de către Consiliul Județean
La termenul din 24 iunie 2008, instanta a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local si Primariei C si pe care a solutionant-o in sensul admiterii, motivat de faptul ca intre reclamanti si aceste institutii nu exista nici un raport de munca din care sa decurga obligatia acestor parati de plata a unor drepturi banesti ca rezultat al activitatii desfasurate de reclamanti in cadrul Grupului Scolar
Prin sentinta nr. 4341 din 24 iunie 2008, Tribunalul Dolj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale a respins actiunea formulata de SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D în calitate de reprezentant al membrilor de sindicat, POLINA, A, I, -, -, G, VIANA, A, în contradictoriu cu pârâtii GRUP ȘCOLAR C, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI.
Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca reclamantii, membrii ai D, au calitate de salariați ai unității școlare pârâte.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun in materie și instituie cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
Legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocații individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, stabilind in același timp condiția unei prevederi în bugetul de stat a drepturilor corespunzătoare destinate acordării acestora.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau după caz, de bugetele locale,pentru unitățile din sectorul bugetar și, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
In perioada de referință a cererii de chemare în judecată (2005 - 2008) prin legi succesive ale bugetului de stat s-a prevăzut că în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație.
Este o măsură legislativă ce ține de politica economică și socială a statului, măsură ce nu poate fi apreciată ca fiind disproporționată în raport de posibilitatea salariaților de a beneficia de tichete de masă, decât dacă prin reglementarea legislativă statul ar încalca grav o normă privind protecția intereselor celor vizați de această măsură.
Este adevărat că potrivit art. 41 alin. 2 din Constituție se garantează dreptul la protecție socială, drept consacrat, de altfel și de art. 6 alin. 1 din Codul muncii, însă acordarea tichetelor de masă nu este reglementată în mod expres printre măsurile obligatoriu garantate de protecție specială a salariaților.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare care interziceau acordarea tichetelor de masă au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Referirea la alte categorii profesionale bugetare nu apare ca fiind fondată, întrucât categoriile profesionale ale sistemului bugetar nu se află în situații identice și comparabile, salarizarea bugetarilor fiind asigurată din bugete distincte.
Or, dispozițiile prohibitive din legile bugetului de stat se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați din instituții finanțate de la bugetul de stat.
Legea nr. 142/98 nu instituie un drept al salariaților și respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevede doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii. De altfel, reclamanții aveau posibilitatea de a negocia prin intermediul reprezentanților sindicali includerea acestui drept în prevederile contractelor colective de muncă la nivel de ramură învățământ.
In același sens, prin Decizia nr 14/18.02.2008, admițându-se recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozitiile art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
Față de considerentele expuse, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanți.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul Sindicatul Preuniversitar D, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat, care a formulat critici atat in ceea ce priveste solutionarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local C si Primariei C - Institutia Primarului, cat si pe fondul cauzei, fiind reiterate practic motivele de la instanta de fond.
Sub aspectul calitatii procesuale a celor doi parati, recurentul a invocat prevederile art. XIII din OUG nr. 32/2001 aprobata prin Legea nr. 374/2001, art. 167 alin. 1-5 din Legea invatamantului nr. 84/1995 cu modificarile aduse prin Legea nr. 354/2004, art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala precum si faptul ca, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata - obligarea paratelor la plata contravalorii tichetelor de masa pe o perioada de 3 ani anterior formularii cererii, actualizata cu indicele de inflatie la data platii si de faptul ca salarizarea este o componenta esentiala a finantarii, Consiliul Local si Primarul Municipiului C au calitate procesuala pasiva in cauza.
Pe fondul cauzei, recurentul reclamant a invocat prevederile art. 1 din Legea nr. 142/1998, prevederile Contractului Colectiv de Munca Unic la Nivel National pe anii 2005 - 2006, 2007 - 2010, ale Legii nr. 130/1996 - art. 11 alin. 1 si art. 30 alin. 1 si 2, art. 1 alin. 5 si art. 41 alin. 2 si 5 din Constitutia Romaniei, prevederile Cartei Sociale Europene revizuita si ale Conventiei din 4 noiembrie 1950.
In raport de prevederile legale invocate, recurentul a sustinut ca instanta de fond a ignorat faptul ca acordarea tichetelor de masa a fost negociata prin contractele colective de munca, salariatii trebuind sa beneficeze de ele, potrivit Constitutiei Romaniei, acordarea lor reprezentand o masura de protectie sociala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Curtea retine urmatoarele:
Sub un prim aspect, Curtea urmeaza sa constate ca, desi recurentul nu a incadrat criticile formulate in vreunul din cazurile de modificare sau casare descrise de art. 304.civ.Cod Penal, din dezvoltarea motivelor de recurs se impune a retine ca temei juridic cel decurgand din art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, din perspectiva caruia urmeaza a fi analizate sustinerile recurentului, de vreme ce se critica aplicarea gresita de catre tribunal a prevederilor legale in materia masurilor de protectie sociala reglementate de Legea nr. 142/1998.
Sub aspectul calitatii procesuale pasive a Consiliului Local C, Curtea urmeaza sa retina caracterul fondat al criticilor recurentului reclamant pentru considerentele care vor substitui motivarea tribunalului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 din HG nr. 2192/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ Preuniversitar de Stat și art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ Preuniversitar de Stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, modificată și completată, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază, conform alin. 3 teza a II - a aceluiași articol, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrative locale ale unităților administrative teritoriale din sumele defalcate din venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale și cuprinde printre altele și cheltuielile de personal.
Față de prevederile legale sus menționate, chiar dacă calitatea de angajator, așa cum este definită de prevederile art. 10 și ale art. 14 din Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, plata și calculul drepturilor salariale din unitățile școlare se realizează în mod direct și nemijlocit de ordonatorul de credite, care este consiliul local pe raza căruia funcționează unitatea de învățământ.
Intrucat calitatea de ordonator de credite față de unitățile de învățământ preuniversitar de stat o au consiliile locale, potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea Învățământului nr.84/1995, republicată cu modificările și completările ulterioare, solutia tribunalului este gresita sub acest aspect.
Desi fondate sub aspectul solutionarii exceptiei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local C, criticile reclamantului nu sunt de natura sa atraga modificarea solutiei primei instante, cata vreme tribunalul a analizat cauza pe fond, sub aspectul temeiniciei pretentiei dedusa judecatii, cu privire la care Curtea va retine urmatoarele:
Din simpla lecturare a primului articol din Legea nr. 142/1998, se deduce ca textul instituie doaro posibilitatepentru o anumită categorie de personal de a primi alocație individuală de hrană, acordată, în anumite limite, sub formă de tichete de masă, iarnu o obligație legală a angajatorilor.
Regula citată se regăsește în dispozițiile Legii 507/2003 bugetului de stat pe anul 2004, mai exact in cuprinsul art. 46 alin. 4, in conformitate cu care în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și subordonare, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație, fiind reluată și în prevederile legilor bugetului de stat pentru anii următori până în prezent.
Ca atare, tichetele de masă nu pot fi acordate atâta timp cât în bugetul Consiliului Local C nu au fost cuprinse sume cu această destinație, iar instituțiile în cauză nu au venituri proprii din care să acopere aceste cheltuieli
Nu poate fi reținută susținerea recurentului reclamant referitoare la ivirea unei situații de discriminare câtă vreme prevederile legilor bugetare din perioada 2004-2006, care interziceau acordarea acestor tichete, au vizat toate instituțiile publice, cu excepția celor finanțate integral din venituri proprii.
Mai mult, referirea la alte categorii profesionale nu poate fi reținută pentru că, avand situații juridice diferite, se bucură de alte drepturi și obligații, a căror salarizare se asigură din bugete distincte. Aceste dispoziții prohibitive, din legile bugetului de stat, se aplică fără deosebire tuturor categoriilor de salariați ai instituțiilor finanțate de la bugetul de stat.
Actele normative privind acordarea tichetelor de masă și a tichetelor cadou nu instituie un drept al salariaților, respectiv o obligație corelativă a angajatorilor, ci prevăd doar caracterul opțional al acordării acestor beneficii.
Așa fiind, în conformitate cu art. 312.pr.civ. cu referire la art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul Sindicatul Preuniversitar D, în calitate de reprezentant al membrilor săi de sindicat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR D PENTRU ȘA, împotriva sentinței civile nr.4341/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații
GRUP ȘCOLAR " " C, CONSILIUL LOCAL C și PRIMĂRIA C- INSTITUȚIA PRIMARULUI, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Ex.2/04.11.2008
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Marin Covei, Daniela Vijloi
