Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 91/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 91
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu Paula Baciu
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
*****************
Pe rol, judecarea acțiunii formulată de către reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru Secția parchetelor Militare, Ministerul Economiei și Finanțelor și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru pârâtul Ministerul Apărării consilier juridic G, iar pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, consilier juridic, lipsind reclamanții, -, și pârâții Ministerul Apărării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru Secția parchetelor Militare, și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra acțiunii.
Consilier juridic G, pentru pârâtul Ministerul Apărării, solicită instanței admiterea excepției invocate și pe fond respingerea acțiunii, lasă la aprecierea instanței celelalte excepții invocate.
Consilier juridic, pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
La data de 04.06.2008, reclamanții, i -, -, -, în calitate de procurori și personal auxiliar de specialitate la Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial - Structura C, au chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru Secția Parchetelor Militare și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport de evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică astfel, pentru perioada:
-pentru perioada 01 octombrie 2004-31 decembrie 2004, la valoarea de referință sectorială de 238 lei, conform OUG 123/2003;
-pentru perioada 01 ianuarie 2005-30 septembrie 2005, la valoarea de referință sectorială 264,7 lei conform OG 9/2005
-pentru perioada 01 octombrie 2005- 31 ianuarie 2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conform OG 9/2005;
-pentru perioada 01 februarie 2006-31 august 2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei, conform OG3/2006;
-pentru perioada 01 septembrie 2006-31 decembrie 2006 la valoarea de referință sectorială de 331 lei conform OG 3/2006;
-pentru perioada 01 ianuarie 2007-31 martie 2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG 10/2007
-pentru perioada 01 aprilie 2007-30 septembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG 10/2007
-pentru perioada 01 octombrie 2007-31 decembrie 2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG 10/2007, în raport de valoarea de referință sectorială pentru care nu au fost calculate salariile în perioada de mai sus și în continuare, cu actualizarea sumelor în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Au solicitat obligarea pârâților de la pct.2 să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă pentru personalul auxiliar de specialitate, relativ la cuantumul indemnizației și obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare pății sumelor de încasat cu acest titlu.
Au solicitat și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au invocat art.1 din Legea 50/1996, art.2 din Legea nr.154/1998, prevederile art.1 al.1 din OG134/1999, art.11din OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, nr.OUG2/2000, prevederile art.2 al.3 din nr.OG9/2005, nr.OG3/2006, precum și OG nr.10/2007.
În motivarea acțiunii s-a susținut că prin actele normative care reglementează salarizarea magistraților judecători și procurori, a personalului instanțelor judecătorești și parchetelor, se mențin aceste drepturi în continuare.
Prin nr.OUG27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 01 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" ( art.3 al.1).
Conform anexei 1 la OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 275 lei.
Prevederea din Anexa 1 OUG 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr.303/2004 privind Statutul magistraților, ale Codului muncii și ale Legii privind combaterea discriminării.
Valoarea de referință sectorială și coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Conform art.3 al.4 din Constituția României, în anul 2006 se prevedea că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale".
Este evident că salarizarea, ca un element al noțiunii de echilibru al celor trei puteri de stat, trebuie avută în vedere, întrucât puterea judecătorească s-ar pune prin actele normative care au apărut ulterior în afara principiilor și a sensului prevederilor constituționale, care au fost stabilite ulterior prin legi de natură organică.
Ordonanța nr. 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Dispozițiile prevăzute în art.3 al.1 din OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite aparținând puterii legislative și executive întrucât se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280,64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG10/2007.
Ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute de Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din organele puterii legislative, executive și judecătorești, fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit."i" se menționează și "dreptul la remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă, sunt OUG nr.123/2003, nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și OG nr. 10/2007.
Prin întâmpinare, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere că potrivit art. 27 alin. 1 din G nr.137/2000, competența de soluționare revine instanței de drept comun, adică Judecătoria Craiova și potrivit Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, reclamanții trebuie să timbreze pretențiile lor la valoare.
De asemenea, a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art.60 - 63 Cod pr. civilă, iar cu privire la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, s-a invocat de asemenea excepția de necompetență materială a instanței, întrucât în baza art. 8 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, competența de soluționare privind aceste mențiuni în carnetul de muncă, revine Judecătoriei Sectorului 5 B, astfel că s- solicitat admiterea excepției și disjungerea cauzei sub acest aspect.
A solicitat de asemenea, introducerea în cauză a Direcției Naționale Anticorupție, având în vedere calitatea reclamanților și, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, ca inadmisibilă.
În acest sens arată că pentru perioada 01 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004 reclamanții au solicitat creșteri salariale prevăzute de OUG nr.123/2003, și-n această perioadă salarizarea magistraților și a altor categorii de personal din sistemul justiției era reglementată de OUG nr.177/2002.
Reclamanților li s-a aplicat în baza acestor prevederi majorarea cu 6 % în luna ianuarie 2004, față de nivelul din 31 decembrie 2003 și 6 % în luna octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004, astfel că este evident că legiuitorul prevede expres în actul normativ pe dispozițiile căruia își întemeiază reclamanții solicitările, cum se majorează valoarea de referință sectorială utilizată la calcularea salariilor de bază ale magistraților și altor categorii profesionale.
În perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2005 și 1 octombrie 2005 - 31 decembrie 2005, valoarea de referință sectorială care s-a avut în vedere la calcularea salariilor magistraților s-a majorat progresiv potrivit art. 1 din OUG nr.23/2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pe anul 2005.
De la 1 aprilie 2006 intrat în vigoare OUG nr.27/2006, privind salarizarea, alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției și valoarea de referință sectorială a fost stabilită la 257 lei, care a rămas nemodificată și după ultima modificare adusă prin OUG nr.100/2007.
În privința majorărilor solicitate de reclamanți în baza OG nr.3/2006, acestea se aplică în conformitate cu prevederile pct. 11,12,13 din Anexa nr.2/2 din Legea nr.154/1998, doar pentru indemnizațiile prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate și din care reclamanții nu fac parte, fiind vorba de funcțiile de conducere din cadrul Parchetului General.
Reclamanții nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică, astfel că nu există nici o discriminare în raport cu alte categorii sociale.
Prin lege specială au fost prevăzute drepturile salariale și majorările periodice aplicabile corpului magistraților, iar valoarea de referință sectorială a fost indexată periodic.
Cu atât mai mult, Ministerul Public nu poate înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, astfel că în sarcina instituțiilor pârâte este o obligație imposibilă și pretențiile solicitate nu sunt întemeiate și nu se justifică.
Solicită admiterea excepțiilor invocate, declinarea competenței materiale în favoarea Judecătoriei Craiova, admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantul și alții, ca inadmisibilă.
Prin întâmpinare, Ministerul Apărării a invocat prescripția dreptului la acțiune în privința perioadei 1 octombrie 2004 - iunie 2005, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În acest sens, reclamanții solicită drepturi salariale în baza unor texte de lege abrogate, astfel că cererea este lipsită de temei juridic.
Cu privire la afirmația conform căreia OG nr.27/2006 și OG nr.8/2007 încalcă Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă și Constituția României, acestea nu pot fi primite de instanță, în condițiile în care Curtea Constituțională nu s-a pronunțat în acest sens, iar art. 3 din OUG nr.27/2006 și art. 3 alin. 1 din OUG nr. 8/2007 nu au fost supuse controlului de constituționalitate.
Cu privire la existența unei discriminări arată că se justifică nu numai existența unui tratament juridic diferit față de anumiți angajați ai statului, dar și necesitatea lui, deoarece respectarea principiului constituțional nu presupune o uniformitate, respectiv o egalitate de tratament juridic aplicată unei categorii de cetățeni, în comparație cu alta, așa cum a decis Curtea Constituțională prin decizia nr.25/1999.
Arată că nu se află în culpă și nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale care nu au fost prevăzute de legiuitor, astfel că în temeiul art. 61 și următoarele Cod pr. civilă, solicită chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
In motivarea acestei cereri arată că, rolul acestui minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, astfel că Ministerul Apărării nu poate angaja cheltuieli fără a dispune de fondurile bugetare pentru plata drepturilor bănești solicitate.
Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare solicită admiterea excepției lipsei calității procesual pasive, arătând că între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă și nu poate fi obligat la plata sumelor solicitate și nici în solidar cu Ministerul Apărării.
Acțiunea trebuie respinsă față de acesta, având în vedere că prin Ordinul comun nr.1859/C/2484/26650/131/3774/C/2008 a fost stabilită modalitatea de eșalonare a plății sumelor cuprinse în titluri executorii, adică drepturile salariale stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, până la intrarea în vigoare a G nr.75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în domeniul justiției.
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prin art.5o din nr.OUG177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.1 indice 1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate asimilat, iar prin nr.OUG27/2006 a fost abrogată nr.OUG177/2002, prevederile privind salarizarea judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, din Legea nr.154/1998, art.56 din Legea nr.317/2004 și orice alte dispoziții contrare.
Magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de majorarea valorii de referință sectorială prevăzută prin nr.OG23/2005, iar de la 01.01.2003 persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite în cadrul autorităților legislative și executive beneficiază de o indemnizație fixă, art.5 din Legea nr.154/1998 fiind abrogată prin art.15 din G nr.24/2000.
Conform nr.OG9/2005, nr.OG3/2006 și nr.OG10/2007 aceste categorii beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza valorii de referință sectorială.
In cauză, nu operează nici discriminarea invocată de reclamanți, diferența de salarizare aplicată având în vedere criterii obiective și arată că prin Decizia nr.818/03.07.2008, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a prev.art.1, art.2 alin.1-3, art.6 și 27 din nr.OG137/2000, prilej cu care a constatat că dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și ale art.27 alin.1 din ordonanță sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative.
Prin întâmpinare, a solicitat de asemenea, respingerea cererii de chemare în garanție formulată de Ministerul Apărării, arătând că Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite numai pentru unitățile din subordinea sa, iar ministerul menționat are propriul său buget.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sunt neîntemeiate excepțiile necompetenței materiale a instanței și lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și se constată întemeiată excepția care se referă la prescripția dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2004-04.06.2005.
Astfel, chiar dacă se invocă de reclamanți și prevederile nr.OUG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în raport de natura litigiului, în condițiile art.3, 5, 67 și următoarele din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă și art.284 din Codul Muncii, acesta atrage competența de soluționare a instanței specializate în litigii de muncă și asigurări sociale.
De aceea, s-a reținut că a fost legal efectuată investirea instanței și potrivit OUG nr.75/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, competența în primă instanță revine în mod excepțional curților de apel, iar recursul împotriva acestora se judecă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
In aceste condiții, potrivit regulilor statornicite în materia prorogării legale de competență prevăzută de art.17 Cod pr. civilă, "cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală", se reține că instanța specializată în materia litigiilor de muncă este competentă să soluționeze și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile art.165 Cod pr. civilă.
Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, având în vedere competențele care revin acestuia potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, situație în care este întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Apărării, în temeiul art.60 și urm din Cod pr. civilă.
In acest sens, chematul în garanție coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel că răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Apărării, se constată că este întemeiată în privința perioadei 01.10.2004-04.06.2005, în condițiile art.283 lit. c din Codul Muncii prin raportare la data înregistrării acțiunii și anume 04.06.2008 la Tribunalul Dolj.
In privința fondului cauzei se constată că acțiunea este întemeiată în parte, pentru considerentele care se expun în continuare.
Potrivit art.1 din Legea nr.50/1996, salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete, se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați prevăzute de Constituție și de Legea nr.92/1992.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.134/1999, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești reglementată de Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază, în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală.
Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
Potrivit art.11din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzute de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi.
2 prevede că valoarea de referință sectorială prevăzută în alin.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților care arată la art.2 alin.1 că, indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Această valoare actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept și magistraților, în temeiul prezentei Ordonanțe de Urgență.
Această prevedere de asimilare cu funcțiile de demnitate publică a fost reluată prin Legea nr.347/2003 de aprobare a OUG nr.177/2002, ce a modificat ordonanța, valoare de referință sectorială care a fost stabilită la nivelul de 1.833.754 lei ROL, pentru data de 31.12.2002, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică, act normativ de salarizare a magistraților, în vigoare la momentul apariției Legii nr.303/2004, care la art.74 arată că drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate, decât în cazurile prevăzute de prezenta lege.
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui act normativ, și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare recunoscute de lege la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral nici chiar în cadrul unor negocieri, sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului muncii, cu privire la teoria dreptului câștigat.
Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat, împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrare.
Acordarea unor valori de referință sectorială, diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului muncii cât și spiritului nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 alin.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care la lit. i se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislative, executivă și judecătorească, pentru perioada prevăzută în acțiune sunt G nr.123/2003, G nr.9/2005, G nr.3/2006 și G nr.10/2007.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin G nr.177/2002, așa cum a fost modificată prin Legea nr.347/2003, valoarea de referință sectorială a fost stabilită la data de 31.12.2002 la nivelul de 1.833.754 lei, adică tocmai valoarea de referință aplicabilă funcțiilor de demnitate publică.
Pentru anii 2003 -2004, indexările salariale au fost acordate la fel atât magistraților, cât și celor ce ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite - art.48 din G nr.177/2000 și G nr.191/2002 pentru anul 2003, respectiv G nr.123/2003 pentru anul 2004.
Astfel, la data de 31.12.2004, valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 238 lei, pe baza căreia s-au stabilit salariile anterior acestei date, rezultând deci, că pentru perioada anterioară acestei date, nu se cuveneau diferențe de drepturi salariale.
De la data de 3.01.2005 majorările salariale pentru magistrați și cei ce ocupau funcții de demnitate publică alese și numite, nu au mai fost aceleași, deși art.1 din G nr.134/1999 erau în vigoare.
Astfel, prin G nr.9/2005, salariile celor ce ocupau funcții de demnitate publică au fost majorate cu 25 %, pe când salariile magistraților au fost majorate doar cu 11 % potrivit G nr.23/2005.
Și în anii următori au fost încălcate prev.art.1 din G nr.134/1999, majorările salariale fiind pentru anul 2006 de 4 %, de la data de 01.04.2006 și 5 % de la 01.09.2006 pentru magistrați, potrivit G nr.27/2006, respectiv de 5 % de la 01.02.2006, și de 6 % de la 01.09.2006, pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică conform G nr.3/2006, pentru anul 2007 și de 5 %, 2 % și 11 % pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică potrivit OG nr.10/2007.
Este adevărat, așa cum susține Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Apărării, prin întâmpinare că pentru perioada 01.01.2005-30 sept.2005 și 01.10.2005-31.12.2005 valoarea de referință sectorială s-a majorat progresiv în condițiile nr.OG23/27 ianuarie 2005, privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005 și că prin nr.OUG27/2006 valoarea de referință sectorială a fost stabilită la 257 lei, dar aceasta nu înseamnă că reclamanții nu fac parte din categoria persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică și care sunt salarizați din sectorul bugetar, astfel că beneficiază de majorările salariale prevăzute pentru aceste sectoare de activitate și aceste funcții.
Chiar dacă prin nr.OUG27/2006, art.41 lit. c au fost abrogate dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cuprinse în Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a îndemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, în așa fel încât majorările salariale prevăzute de nr.OG10/2007 nu-i mai viza pe aceștia, iar în privința procurorului general al Parchetului Înaltei Curți de Casație și Justiție și adjuncților acestuia prin adoptarea nr.OG83/2000 au fost abrogate din anexa II la Legea nr.154/1998 pozițiile care se referă la aceste funcții, urmând ca salarizarea acestora să se facă potrivit actului normativ de salarizare a judecătorilor, procurorilor și a altor categorii de personal din sistemul justiției, nr.OUG27/2006, aprobată prin Legea nr.45/2007, se constată că există discriminare în raport cu alte categorii profesionale din sectorul bugetar.
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de această ordonanță sunt brute și impozabile, astfel că vor fi actualizate prin aplicarea prin aplicarea indexărilor acordate în baza prevederilor legale.
Prin art.17 din Legea nr.45/2007 a fost abrogat art.35 din nr.OUG27/2006 care se referea la indexarea dreptului de salarizare a judecătorilor, procurorilor și altor categorii din sistemul justiției, situație în care se reține că până la momentul intrării în vigoare a acestei legi, a existat temeiul legal pentru a se acorda indexarea solicitată reclamanților, iar excluderea ulterioară a acestora de la acordarea majorărilor, contravine Directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, în care este definită discriminarea directă, ca fiind un tratament diferențiat, prin prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, dar și prev.art.16,20 din Constituția României și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994.
Pentru aspectele menționate anterior se desprinde concluzia, din coroborarea dispozițiilor legale amintite că reclamanții beneficiază de majorarea valorii de referință sectorială, indiferent dacă o nouă reglementare mai enumeră sau nu expres categoriile de funcții, care beneficiază de majorare, atâta timp cât ele sunt determinate generic.
Nu este întemeiată susținerea că se solicită drepturi salariale în baza unor texte legale abrogate, în condițiile în care acestea au o aplicare limitată în timp la perioadele cuprinse în text, iar aceste drepturi au fost solicitate pentru perioadele în care erau în vigoare și au produs efecte juridice.
Cu privire la interzicerea discriminării prevăzută de art.14 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că diferența de tratament devine discriminatorie în sensul articolului menționat, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
In hotărârea dată în cauza THLIMMENOS vs. din 06 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat garantat de Convenție este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite necomparabile.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, instanța va respinge excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
- constata prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2004-04.06.2005.
Instanța va admite în parte acțiunea reclamanților și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Vor fi obligați pârâții să plătească reclamanților diferențele de drepturi salariale pentru perioadele efectiv lucrate, calculate pe baza valorii de referință sectorială, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite de: 264,7 lei pentru perioada 04.06. 2005 - 30 septembrie 2005; 297,4 lei pentru perioada 01 octombrie 2005 - 31 ianuarie 2006; 312,3 lei pentru perioada 01 februarie 2006 - 31 august 2006; 331 lei pentru perioada 01 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006; 358 lei pentru perioada 01 ianuarie 2007 - 31 martie 2007, 365 lei pentru perioada 01 aprilie 2007 - 30 septembrie 2007; 393,405 lei pentru perioada 01 octombrie 2007 - 31.12. 2007, în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate efectiv salariile în perioadele indicate, sume ce urmează să fie actualizate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
Vor fi obligați pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
- fi obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare pentru plata acestor drepturi.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și considerentele acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare.
Respinge excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Constată prescrisă acțiunea pentru perioada 01.10.2004 - 04.06.2005.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Obligă pârâții către reclamanți la plata diferențelor de valori calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică: 264,7 lei conform OG nr.9/2005 pentru perioada 04.06.2005 - 30.09.2005; 297,4 lei conform OG nr.9/2005 pentru perioada 01.10.2005 - 31.01.2006; 312,3 lei conform OG nr.3/2006 pentru perioada 01.02.2006 - 31.08.2006; 331 lei conform OG nr.3/2006 pentru perioada 01.09.2006 - 31.12.2006; 358 lei conform OG nr.10/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007; 365 lei conform OG nr.10/2007 pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007; 405 lei conform OG nr.10/2007 pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007, sume ce urmează să fie actualizate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
Obligă pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare pentru plata acestor drepturi.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ASISTENȚI JUDICIARI,
- -,
Grefier,
Red.Judec.-
Tehn./14 ex.
17.11.2008
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu Paula Baciu
