Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 634/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, HG, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în sat, comuna nr. 642, județul P și intimata pârâtă PRIN ZONA DE PRODUCȚIE NR. 6-GRUP DE, cu sediul în Port, 34, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 5.03.2009, 9.03.2009 și 11.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanții, HG, uta, G, au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta "" prin Zona ar C:
- obligarea pârâtei "" la plata către fiecare reclamant a sumei de 6.631 lei, cuvenită cu titlu de suplimentări de Paști și de C pentru anii 2005-2007, calculată la nivelul salariului de bază mediu, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective;
- să oblige pârâta "" prin Zona de Producție nr. 6 Grup de ar la plata diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie indexat, aferente ultimilor 3 ani, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În considerente, reclamanții au arătat că sunt salariații pârâtei "" în cadrul Zonei de Producție nr. 6 Grup de ar C, astfel cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă.
S-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariații urmau să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin. 1 că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ""
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu au fost acordate pentru sărbătorile de Paști și C din anii 2005, 2006 și 2007.
Reclamanții au arătat că au realizat calculul drepturilor salariale prin raportare la salariul de bază mediu la nivel de societate, astfel cum rezultă din documentele interne ale acesteia.
S-a arătat totodată că neplata acestor drepturi impune reactualizarea cu coeficientul de inflație, pentru perioada menționată.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere s-a arătat că societatea pârâtă a folosit la calcularea drepturilor salariale o bază de calcul mai mică decât cea prevăzută de Contractul Colectiv de Muncă.
Astfel în conformitate cu Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2007, salariații ar C au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 ori mai mare decât salariul pe economie indexat, coeficient care, afirmă reclamanții, nu a fost respectat, chiar în condițiile în care art. 128 alin. 5 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ar a rămas nemodificat.
În drept, s-au invocat prevederile art. 166, art. 283 alin. 1 lit. "c" din Codul muncii și art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate renegociat și reeditat în anii 2005-2007.
Prin întâmpinare, "" -Membru Grup a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune invocând prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii și excepția prematurității acțiunii invocând împrejurarea că acțiunea nu putea fi formulată până când nu au loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să fie stabilit în conformitate art. 168 alin. 1 teza finală din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003-2007.
Cu privire la fondul cauzei s-au susținut următoarele:
Societatea pârâtă a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Astfel, s-a susținut că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților "" prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
Mai mult, cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - "" și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007 intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Societatea pârâtă a apreciat că, în subsidiar, acțiunea trebuie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Ori, cât timp nu au avut loc aceste negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe "", cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
Referitor la capătul de cerere privind obligarea "" la plata diferenței de drepturi salariale rezultată din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pârâta a precizat că pretențiile reclamanților sunt nefondate atâta timp cât se întemeiază pe un act adițional la Contractul Colectiv de Muncă din 2003-2004, a cărui valabilitate se întinde pe durata unui an.
Totodată, s-a arătat că în perioada 2003-2005 societatea a fost supusă regimului special prevăzut de nr.OUG 79/2001, fiind indicată în HG nr. 866/2001.
Prin sentința civilă nr. 634/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-au respins ca nefondate excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și prematurității formulării acțiunii.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, HG, uta, G, în contradictoriu cu pârâții "" B și "" prin Zona de Producție nr. 6 Grup de ar
A fost obligată pârâta către fiecare reclamant la plata următoarelor drepturi:
- 6.631 lei, contravaloarea suplimentelor salariale pentru sărbătorile de Paști și C din anii 2005, 2006 și 2007 calculate la nivelul salariului de bază mediu, actualizată cu rata inflației la data plății efective;
- diferențele salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 la salariul minim pe economie pentru perioada 8.04.2005-8.04.2004, actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
unt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit. "c" din Codul muncii iar nu lit. "e" care se referă la neexecutarea altor clauze ale Contractului Colectiv de Muncă.
Articolul 283 alin. 1 lit. "e" Codul muncii se aplică în ceea ce privește executarea altor obligații prevăzute de contractul colectiv de muncă.
În consecință, excepția a fost respinsă.
Cu privire la excepția prematurității acțiunii:
Potrivit art. 109 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Trebuie analizat în consecință dacă dreptul pretins de reclamanți s-a născut și dacă era necesară o procedură prealabilă.
S-a reținut că angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la fondul cauzei:
Din copiile carnetelor de muncă depuse de reclamanți rezultă că aceștia sunt angajații pârâtei "" în cadrul Zonei ar C, aspect necontestat de către pârâte.
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe "" Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu "" în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1vor fiintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu "".
Prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat "".
În contractele colective de muncă pentru anii următori, se face mențiunea că în anul 2003 aceasta a fost soluția adoptată.
Din formularea folosită însă, nu rezultă în niciun mod că aceeași soluție este adoptată și pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Ori, din voința expres și neechivoc exprimată de părți la încheierea contractelor colective de muncă rezultă fără nici un dubiu că s-a stabilit ca aceste suplimentări salariale să se achite distinct de restul drepturilor salariale.
Este adevărat că art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Potrivit art. 244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual.
Referitor la petitul acțiunii privind obligarea "" la plata diferenței de drepturi salariale rezultată din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat, s-a reținut că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Articolul 128 alin. 5 din contractul colectiv de muncă pentru perioada 2003-2004 la nivelul "" modificat prin act adițional înregistrat la. B sub nr. 9214/11.11.2003 dispune că: "în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Societatea pârâtă confirmă prin întâmpinare că în perioada 2003-2005 nu a aplicat indicele de salarizare de 1,98 datorită unor acte normative care îi stabileau un anumit fond de salarii și care nu îi permitea aplicabilitatea acelui indice.
Susținerile pârâtei cu referire la faptul că începând cu anul 2004 în art. 128 din Contractul Colectiv de Muncă este precizat că salariul de bază minim este de minim 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat nu sunt probate.
Depunerea de către societatea pârâtă a unor copii parțiale de pe Contractele Colective de Muncă pe anii 2004, 2005, 2006, 2007, care nu poartă dovada înregistrării la Direcția pentru, Familie și Solidaritate Socială Județeană sau a municipiului B sau, după caz, la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nu pot forma convingerea instanței că acestea sunt și aplicabile în condițiile în care importanța înregistrării este deosebită, pentru că de la această dată contractul devine aplicabil.
Este adevărat că prin nr.HG 866/2001 societatea pârâtă a fost inclusă în lista cuprinzând agenții economici prevăzuți la art. 11 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. Dar această hotărâre a fost abrogată prin nr.HG 393/2004, anterior datei la care începe perioada pentru care se solicită drepturi salariale restante. Ca urmare această hotărâre de guvern nu are incidență în cauză.
Apoi, nr.HG 1552/2002 a privit aprobarea obiectivelor salariale trimestriale pe anul 2003 pentru agenții economici monitorizați potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 866/2001, deci a avut o aplicabilitate în timp redusă numai la anul 2003.
Este adevărat însă că prin nr.HG 393/2004 pentru aprobarea listelor cuprinzând agenții economici monitorizați potrivit art. 11 alin. (3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 274 din 29.03.2004), Societatea Națională a "" Baf ost menținută în acest regim de supraveghere. Această hotărâre de guvern a fost abrogată prin nr.HG 134/2007 care nu mai are în vedere și societatea pârâtă.
Dar, nr.OUG 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar se referea și se aplica exclusiv regiilor autonome, societăților și companiilor naționale și societăților comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar în scopul rentabilizării activității economice și întăririi disciplinei economico-financiare, încasării creanțelor și plății obligațiilor restante-arieratelor-, precum și al evitării sau, după caz, reducerii pierderilor în economie (art. 1 și 2).
Ori, prin Legea nr. 555/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Naționale a "" B s-a aprobat contractul de privatizare, semnat la data de 23 iulie 2004 între Ministerul Economiei și Comerțului din România, prin Oficiul Participațiilor Statului și în Industrie și din Austria, al cărui obiect era reprezentat de vânzarea-cumpărarea unui număr de 12.739.341.312 acțiuni ale societății, reprezentând 33,34% din capitalul social al societății și majorarea capitalului social al societății cu un număr de acțiuni care să-i permită cumpărătorului să dețină, după subscrierea de către acționarii minoritari ai societății, BERD și cumpărător, 51% din capitalul social al societății. Semnarea contractului de privatizare, în forma și cu conținutul negociate între părți, a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1090/2004 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Naționale a "" B, din data de 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 19 iulie 2004 (art. 3).
În ce privește acordarea de daune, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți și la plata sumelor indexate în raport de indicele de inflație, la data achitării lor efective, pentru acoperirea prejudiciului produs urmare neachitării drepturilor la scadență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta "" -Membru Grup B, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, pentru următoarele motiv:
Invocă excepția prematurității formulării cererii de chemare în judecată.
Admițând, pur teoretic, faptul că drepturile salariale în discuție nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate salariaților, oricum dreptul de a formula prezenta acțiune nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. Potrivit alin. 1 al art. 168 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Ori, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența în patrimoniul salariaților a unui drept care să fie valorificat prin astfel de acțiuni.
Invocă excepția prescrierii dreptului la acțiune, în temeiul prevederilor art. 283 alin. 1 lit. "e" din Codul muncii.
Trebuie observat faptul că intimatul reclamant a formulat prezenta cerere motivat de împrejurarea că nu i-au fost acordate drepturi salariale suplimentare, prevăzute prin contractul colectiv de muncă (art. 168 din CCM).
Deși pretențiile sunt bănești, acestea izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserate în contractul colectiv de muncă, care stabilește un ajutor material, nu un drept salarial, motiv pentru care apreciază că acțiunea trebuia promovată în 6 luni de la data nașterii dreptului, nefiind vorba de drepturi salariale ce trebuiau acordate conform aceluiași CCM.
Analiza Contractelor Colective de Muncă încheiate la nivel "" pentru anii 2005-2008 relevă aspectul existenței unor reglementări distincte în domeniul salarizării, diferite în esență de reglementările în materia protecției sociale și a altor drepturi, de natură a conduce și a justifica aplicarea unor norme diferite în materia prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește sfera de cuprindere a Capitolului VI din CCM, intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", normele în cauză reglementează acordarea unor drepturi fără caracter periodic, tinzând în esență spre rezolvarea unor aspecte de ordin social, în strânsă legătură cu persoana salariatului sau familia acestuia, apreciază că, conform normelor înscrise în acest capitol, angajatorul s-a obligat la plata unor indemnizații, compensări, cheltuieli de transport și alte astfel de ajutoare materiale, prevăzute pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și viață ale salariaților.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea cererii, motivat de împrejurarea că reclamantul și-a primit drepturile salariale solicitate, situație în care pretențiile acestuia sunt nefondate.
Cu privire la primul capăt de cerere, respectiv solicitarea ca "" să fie obligată la plata diferenței de drepturi salariale rezultată din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim pe economie indexat, consideră nefondate pretențiile reclamantului.
Reclamantul își întemeiază cererea pe existența unor acte adiționale la CCM din 2003 și 2004, căror valabilitate se întinde până la data de 10.05.2005, care nu își produc niciun efect pentru perioada ulterioară acestei date. Prin actele adiționale încheiate în 2005, 2006, 2007 și 2008, părțile nu au mai convenit nimic cu privire la indicele minim de 1,98 specific ar.
În concluzie, începând cu data de 11.05.2005, indicele de 1,76 se aplică la valoarea salariului de bază minim doar în ceea ce privește stabilirea drepturilor care se acordă în funcție de salariul minim enumerate în mod expres în art. 128 alin. 5 lit. "a" din CCM, salariul de bază minim fiind stabilit după alte criterii, conform art. 128 alin. 5 lit. "b".
Această modificare a CCM este foarte importantă pentru judecarea corectă a prezentei cauze, deoarece echivalează cu renunțarea la aplicarea indicelui de 1,76 la salariul minim pe economie pentru calcularea salariului de bază minim la nivel "", acesta fiind stabilit începând cu data de 11.05.2005, prin aplicarea coeficienților corespunzători pe niveluri și funcții conform Anexei nr. 3 bis, așa cum se arată în art. 128 alin. 5 lit. "b" din CCM pe 2005.
Este evident, de asemenea că, începând din anul 2005 nu s-a mai convenit nici cu privire la derogarea de la nivelul salariului minim de bază în favoarea angajaților ar, respectiv în ce privește aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim pe economie pentru stabilirea salariului de bază la nivel ar, deoarece în actul adițional aferent anului 2005 nu se face nicio referire cu privire la art. 128 alin. 5 din CCM.
În susținerea afirmațiilor recurentei, conform cărora salariul de bază minim la nivel ar a fost, începând cu data de 01.05.2005, același ca și salariul minim de bază la nivel "", anexează o copie de pe Protocolul înregistrat la ar sub nr. 11431/19.05.2005 (Anexa 7), iar la "" FS ar sub nr. 251/19.05.2005, în care se arată că, în scopul alinierii salariilor de bază ale salariaților ar la prevederile art. 128 alin. 5 lit. "b" din CCM 2005, începând cu data de 01.05.2005 acestea se corectează astfel încât să respecte grila din Anexa 3 bis, având ca bază valoarea de 5.000.000 lei/lună pentru salariul corespunzător coeficientului 1,00.
În mod corespunzător, actele adiționale la CCM din 2005, 2006, 2007 și 2008 care vizează Zona de Lucru ar nu stabilesc nicio modificare art. 128 alin. 5 din CCM, așa cum se prevăzuse în actele adiționale pe anii 2003 și 2004. În lipsa unor mențiuni exprese derogatorii de la regulile generale convenite în CCM la nivel "", este logic să considere că și în ce privește Zona de Lucru ar se aplică prevederile art. 128 alin. 5 din CCM aferente anilor 2005-2008.
În ce privește capătul de cerere privind acordarea primelor de Paști și C, apreciază că în mod greșit a reținut instanța că recurenta pârâtă ar datora drepturile salariale suplimentare solicitate de către reclamant, acestea fiind acordate și primite de către salariații pârâtei, deoarece au fost incluse în salariile de bază ale acestora.
Prin actul adițional la contractul colectiv de muncă din 2003 s-a stabilit că suplimentările de la alin. 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "" și "", ceea ce echivalează cu faptul că aceste suplimentări nu mai pot fi solicitate, deoarece conform prevederilor arătate anterior, aceste suplimentări se acordă numai dacă nu au fost introduse prin act adițional în salariul de bază.
În scopul dovedirii afirmațiilor, recurenta pârâtă a anexat Protocolul încheiat cu ocazia stabilirii modului de aplicare a prevederilor art. 168 din contractul de muncă nr. 6562/21.03.2003. În cuprinsul respectivului protocol se menționează în mod expres că, urmare a aplicării prevederilor art. 168 din contractul colectiv de muncă, salariile de bază ale salariaților se reașează, prin aplicarea unui procent de 7% și adăugarea unei sume de 625.000 lei vechi.
Prin actul adițional la CCM încheiat în anul 2008 (Anexa 10) și înregistrat la. a municipiului B sub nr. 1090/22.02.2008, se arată, referitor la art. 168 alin. 1 și 2, următoarele: (2) Pe baza acordului dintre "" și "", începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu.
Instanța ar trebui să interpreteze conținutul clauzei respective având în vedere prevederile art. 977 Cod civil, care stabilește principiul voinței reale a părților.
În sprijinul acestei interpretări aduce și hotărârea Comisiei Paritare (Anexa 14), care a interpretat alineatul 2 al art. 168 din CCM, în iunie 2007. Concluzia Comisiei Paritare a fost aceeași, respectiv că, începând cu anul 2003, având în vedere că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractului au înțeles că art. 168 alin. 1 rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. ulterioare au privit majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Clauza prevăzută în art. 168 alin. 2 din CCM poate fi considerată o clauză îndoielnică, motiv pentru care interpretarea acesteia se face având în vedere și dispozițiile art. 978 Cod civil, conform căruia clauza îndoielnică se interpretează în înțelesul în care aceasta produce efect.
Apreciază că sunt extrem de relevante pentru speță concluziile cuprinse în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de " " (Anexa 15), având ca obiectiv: să se stabilească dacă în perioada 2003-2007 drepturile salariale prevăzute de art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru sărbătorile de Paști și C au fost cuprinse în salariul de bază.
Expertul a ajuns la concluzia că suplimentările salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C:
a) au fost incluse în salariul de bază al angajaților în anul 2003, acestea constituind un element fix acordat permanent începând cu anul 2003, respectiv în toată perioada supusă expertizării - 2004-2007.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția prematurității:
Potrivit art. 109 Cod procedură civilă, " pretinde un drept împotriva unei alte persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente. În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile ce se va anexa la cererea de chemare în judecată".
În speță, legea nu prevede o procedură prealabilă, obligatorie, astfel încât nu se poate aprecia că dreptul reclamanților nu este născut și actual.
A judeca în sens contrar, ar echivala cu îngrădirea accesului la justiție pentru garantarea și obținerea unor drepturi conferite prin contractul colectiv de muncă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune:
Prin contractul colectiv de muncă la art. 168 s-a prevăzut că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de o suplimentare a drepturilor salariale cu încă un salariu de bază mediu brut pe ""
Din modalitatea de redactare a acestui articol, rezultă fără echivoc că dreptul suplimentar acordat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, este un drept de natură salarială.
În conformitate cu prevederile art. 283 lit. "c" din Codul muncii, "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În mod similar, prin art. 166 alin. 1 din același act normativ, se prevede faptul că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Cu privire la indicele de salarizare:
Din adresa nr. 3072/1.10.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului B, rezultă faptul că "" a înregistrat inițial în anul 2000 la data de 23 mai un contract colectiv de muncă înregistrat sub nr. 8080.
Pe parcursul executării acestui contract, părțile semnatare au încheiat un număr de 17 acte adiționale, prin care au convenit de fiecare dată prelungirea contractului pe o perioadă de un an și au înțeles să modifice anumite clauze referitoare la capitolul "salarizare".
Având în vedere faptul că, atât la instanța de fond, cât și la instanța de recurs, părțile au depus la dosar copii xerox de pe actele adiționale la CCM la nivel de unitate, pe care le-au contestat reciproc și care nu aveau ștampila Direcției de Muncă și Protecție Socială, Curtea a solicitat acestei instituții copii certificate de pe aceste înscrisuri care au modificat CCM cu privire la capitolul "salarizare".
Prin adresa nr. 438/13.02.2009 Direcția de Muncă și Protecție Socială a municipiului Baî naintat setul de înscrisuri solicitate de instanță, înscrisuri care au fost atașate la dosarul nr- și care vor fi avute în vedere de C la soluționarea tuturor dosarelor aflate pe rolul instanței care au același obiect.
Aceste înscrisuri au fost depuse într-un singur exemplar având în vedere numărul mare de dosare aflate pe rolul instanței cu același obiect, întrucât costurile de xeroxare ar fi împovărat părțile și ar fi blocat activitatea Direcției de Muncă și Protecție Socială.
Analizând aceste înscrisuri, Curtea a reținut următoarele considerente cu privire laindicele de salarizare de 1,98:
Reclamanții sunt salariații "" în cadrul Zonei de Producție nr. 6 Grup de ar
Potrivit art. 236 alin. 2 din CCM nr. 8080/2000 la nivel "": "drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații ar C vor face obiectul anexei 15, care va fi înregistrată ca act adițional".
Prin actul adițional încheiat la data de 12.07.2001 (anexa 15), s-a prevăzut prin art. 128 alin. 4 că: "în cadrul ar C salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Pentru anul 2002, prin actul adițional nr. 12412/2.07.2002 nu s-a adus nicio modificare prevederilor referitoare la salariul de bază al salariaților ar.
Pentru anul 2003, prin actul adițional nr. 9214/11.11.2003 s-a stabilit prin art. 128 alin. 5 faptul că: "în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat".
Pentru anul 2004, prin actul adiționat nr. 2714/16.04.2004 nu se aduce nicio modificare art. 128 alin. 5 referitor la salariul de bază al salariaților ar.
Pentru anul 2005, prin actul adițional nr. 447/21.01.2005 la anexa 15 pct. "h" s-a prevăzut că art. 128 alin. 5 va avea următorul conținut: "în cadrul ar C salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Prin actele adiționale nr. 2643/11.05.2005 și respectiv nr. 1054 din 24.02.2006 nu se aduc modificări cu privire la indicele de salarizare pentru salariații ar.
Pentru anul 2006, actul adițional nr. 3589/30.05.2006 aduce unele modificări la anexa 15 din CCM pentru salariații ar, însă aceste modificări nu vizează indicele de salarizare de 1,98.
Pentru anul 2007, prin actul adițional nr. 923/23.02.2007 se aduc modificări ale nr. 8080/2000, însă aceste modificări nu vizează indicele de salarizare al salariaților ar.
Pentru anul 2008, prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 părțile au prevăzut că Anexa nr. 15 se modifică și va avea conținutul Notei nr. 7225 din 10.12.2007, care face obiectul "Anexei 1 bis".
Din analiza "Anexei 1 bis" rezultă că nici de această dată părțile semnatare nu au adus modificări art. 128 alin. 5 din CCM nr. 8080/2000, care reglementa indicele de salarizare pentru salariații ar.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Din CCM nr. 8080/2000, astfel cum a fost modificat prin actele adiționale enunțate mai sus, rezultă că salariații ar beneficiau de indicele de salarizare de 1,98 pe toată perioada în litigiu.
Cu privire la primele de Paști și C:
Prin actul adițional nr. 9214/11.11.2003 de modificare a CCM nr. 8080 din 2000, s-a prevăzut la art. 168 alin. 2 că: "pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și condițiilor negociate cu "".
În anul 2004, prin actul adițional nr. 2714/16.04.2004 nu s-a adus nicio modificare cu privire la suplimentele salariale.
Prin actul adițional nr. 2643/11.05.2005 părțile au precizat la art. 168 alin. 2 că: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din clauzele contractuale negociate de părți, rezultă fără echivoc că soluția introducerii suplimentelor salariale în salariul de bază a fost adoptată numai pentru anul 2003, nu și pentru anii următori.
De asemenea, pe anul 2006 și 2007 nu s-a adus nicio modificare cu privire la primele de Paști și
Abia în anul 2008, prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 părțile au înțeles să dea o explicitare a art. 168 alin. 1 și alin. 2, în sensul introducerii primelor de Paști și C în salariul de bază, însă această modificare nu se poate aplica retroactiv, urmând a-și produce efectele începând cu data înregistrării ei, respectiv cu anul 2008.
Împrejurarea că în anul 2007 Comisia Paritară a înțeles să dea o altă interpretare art. 168 alin. 1 și alin. 2, nu are nicio semnificație juridică, întrucât orice modificare a contractului colectiv de muncă se poate face cu respectarea aceleași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă, numai pe parcursul derulării lui și nu poate produce efecte retroactiv.
Expertizele depuse la dosar de pârâtă, nu au nicio relevanță, având în vedere voința expresă și neechivocă a părților de a include aceste suplimentări salariale în salariul de bază doar pe anul 2003, precum și caracterul extrajudiciar al acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 634/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, HG, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în sat, comuna nr. 642, județul P și intimata pârâtă PRIN ZONA DE PRODUCȚIE NR. 6-GRUP DE, cu sediul în Port, 34, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu a | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. /8.04.2009
Tehnoredact.gref.
2 ex./ 9.04.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
