Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9509/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9509
Ședința publică de la 31 Octombrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 2500/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-reclamantă avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru comunicare întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimata-reclamantă pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării. cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 2500/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în C, str. -, -. 201 Z,. 1,. 20, jud.
A fost obligată pârâta SPITALUL CLINIC C, cu sediul în C, str. - nr. 3, jud. D, să achite reclamantei diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.12.2006 - 11.04.2008, cu indexările și majorările survenite și salariile efectiv plătite în această perioadă și să efectueze mențiunile corespunzătoare în contractul de muncă al reclamantei.
A fost obligat pârâtul să achite reclamantei o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze reclamanta potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.12.2006 - 11.04.2008, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
Pentru a se pronunța astfel prima instanța a reținut că reclamantul este angajatul pârâtului în funcția de medic având locul de muncă la.. " -" C, având încheiat contract individual de muncă.
Cererea reclamantului privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 1 decembrie 2006 - la zi.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 septembrie 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art. 8 lit. h din Legea nr. 270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, astfel că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamanta nu desfășoară acest tip de activități.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamanta și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Prima instanță a reținut că motivul invocat de pârâtă in sensul că începând cu data de 01.04.2008 va intra in vigoare OG nr. 17/2008 pentru modificarea si completarea OUG nr. 115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitățile sanitare publice din sectorul sanitar, care stabilește o singură grilă de salarizare, nu poate influenta soluția din cauza, în lipsa dovedirii aplicării acestei ordonanțe.
Pentru aceste considerente prima instanță a constat întemeiat acest capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, prima instanță a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, prima instanță a reținut că tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică, care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.
În cazul în care la nivel de ramură sau de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea si condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși intimatul în calitatea sa de angajator a acordat tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariați.
Această diferențiere în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate publică finanțată din venituri proprii.
S-a constat ca reclamanta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul deci raportul juridic este încheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfășurare a activității neputând avea prioritate, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin. 1 si art. 39 alin. 1 lit. d din Codul Muncii.
Din punct de vedere constituțional, o hotărâre de guvern nu poate adăuga și nici modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. - privind acordarea tichetelor de masă reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 270/2003, care în articolul 35 alin. 1 definește "spitalele publice" definiție din care rezultă sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul ca sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiul autonomiei financiare și de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit care la art. 23 arată că, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 de tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile în domeniul sanitar, deoarece în art. 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, arată că instituțiile finanțate integral din venituri proprii - cum este situația spitalelor - sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
De asemenea, contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, în articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998 și în conformitate cu dispozițiile legale prevăzute pentru unitățile finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C în termen și motivat.
În motivele de recurs se arată, în ceea ce privește tichetele de masă, că potrivit Legii nr. 142/1998 (art. 1, alin. 1și 2), precum și HG nr. 5/1999 privind Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă (art. 2, alin. a) tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli și ținându-se seamă de posibilitățile financiar proprii ale angajatorilor.
Tichetele de masă s-au acordat pentru intervalul octombrie 2004 - iunie 2006 personalului încadrat în unități sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Personalul din cadrul cabinetelor medicale din școli și grădinițe este plătit de la bugetul de stat și intră sub incidența Legii nr. 512/2005 a bugetului asigurărilor sociale de stat care la art. 22 prevedea că în bugetele instituțiilor publice finanțate din bugetul asigurărilor sociale de stat nu se pot prevedea sume pentru acordarea tichetelor de masă cât și a art. 24 din Legea 379/2005, a bugetului de stat pe anul 2006 care prevedea că în bugetele instituțiilor publice cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă
Nu poate fi reținută culpa spitalului în ceea ce privește buna credință (art. 5) și art. 8 (privind egalitatea de tratament și nediscriminarea) prin faptul că nu s-au acordat tichete de masă deoarece reclamanta, pe toată perioada, a fost și este plătită din sume alocate de la bugetul de stat.
Referitor la achitarea diferențelor dintre drepturile salariale potrivit salarizarea în unitățile sanitare clinice și salariile efectiv plătite la unități sanitare, altele decât cele clinice s-a arătat că prin adresa nr. IM/3697/13.06.1994 ca făcând parte din categoria unităților clinice sanitare sau de asistență socială, acele secții, laboratoare sau compartimente în care se desfășoară în mod permanent pe lângă asistența medicală de specialitate și activitate de învățământ superior medical sau farmaceutic, precum și de cercetare medicală sau farmaceutică.
Reclamanta nu poate beneficia de salarizarea pe grila "clinic" deoarece nu desfășoară activitate de învățământ sau cercetare.
În cadrul spitalului clinic, așa cum este definit de Legea 95/2006 există mai multe subunități, în care se desfășoară atât activitate clinică medicală, completată de cercetare medicală și învățământ superior medical, cât și activitate neclinică unde asistența medicală nu este dublată de cercetare medicală și învățământ superior medical cum este situația reclamantei.
S-a arătat și că începând cu data de 01.04.2008 a intrat în vigoare OG 17/2008 care stabilește o singură grilă de salarizare pentru tot personalul din spitalele clinice.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 - 10 și art. 3041cod procedură civilă.
La data de 19.09. 2008 intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului susținând în esență legalitatea și temeinicia considerentelor sentinței recurate.
Recursul nu este fondat.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, văzând probatoriu administrat, se constată că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:
Prin acțiune reclamanta, care este angajată a pârâtului cu contract individual de muncă și îndeplinește funcția de medic, având locul de muncă la.. " -" Cas olicitat contravaloarea tichetelor de masă potrivit timpului lucrat începând cu decembrie 2006, reactualizată de la scadență, achitarea diferenței dintre drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice începând cu decembrie 2006 reactualizată de la scadență și până la data plății efective.
În ceea ce privește tichetele de masă, acestea reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Lg. nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
În cazul în care la nivelul de ramură de unitate a fost negociat un contract colectiv de muncă, modalitatea și condițiile de acordare a tichetelor de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Deși recurentul - pârât în calitatea sa de angajator acorda tichete de masă salariaților cu locul de muncă în secțiile cu paturi, în laboratoare, servicii și compartimente funcționale din cadrul spitalului, în mod nejustificat nu a acordat acest drept și celorlalte categorii de salariați.
Cu toate că salariații au invocat raporturi juridice de muncă, respectiv existența unor contracte individuale de muncă încheiate cu intimatul - pârât, acesta a motivat fără un temei legal, că primii sunt plătiți din veniturile proprii ale unității spitalicești, iar ceilalți de la bugetul de stat.
Această distincție în acordarea tichetelor de masă nu rezultă din nici un act normativ invocat în cauză, singura condiție pentru a beneficia de tichete de masă fiind aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanțată din venituri proprii, criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate este cuprinsă în structura organizatorică a unității sanitare publice.
Interpretând dispoz. Anexei 1 pct. 11 din nr.HG529/2002 potrivit cu care cabinetele medicale din grădinițe și școli sunt finanțate de la bugetul de stat și prevederile Anexei nr.2 din aceeași Hotărâre de Guvern, respectiv pct. II, potrivit cu care spitalele sunt unități sanitare finanțate integral din venituri extrabugetare din sistemul de asigurări sociale de sănătate se constată că recurenta are contract individual de muncă încheiat cu spitalul intimat în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct și necondiționat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea criteriului locului efectiv de desfășurare a activității, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoz. art. 5 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. d). din Codul Muncii.
Din pct. de vedere constituțional o hotărâre de Guvern nu poate adăuga și nu poate modifica o lege, iar actele normative în materie sunt unitare în reglementările privitoare la acordarea tichetelor de masă în domeniul sanitar.
Astfel, Lg. nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, reprezintă dreptul comun în materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel național.
În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozițiile Lg. nr. 270/2003, care în art. 1 definește spitalele și la 35 alin. 1 arată sursa de finanțare și modul de funcționare, respectiv faptul că sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii, ce funcționează pe principiu autonomiei financiare și de asemenea, sunt aplicabile dispoz. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care, conf. art. 35, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece în art. 24 din Lg. nr.379/2005, de exemplu, instituțiile finanțate integral din venituri proprii (cum este situația spitalelor) sunt excluse din categoria instituțiilor publice în bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă.
Trebuie precizat că sumele alocate pentru tichetele de masă, sunt sume fixe ce nu se iau în calcul nici pentru angajator și nici pentru angajat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, ele reprezentând alocații individuale de hrană ce se acordă titularilor unui contract individual de muncă și ca atare, nici nu poate fi stabilită o legătură directă și determinantă între aceste sume și salarii, neavând practic relevanță sursa de finanțare a salariilor angajaților chiar dacă aceasta finalmente ar fi diferită, rămânând obligația legală de acordare a alocației de hrană.
Dacă s-ar adopta un astfel de criteriu, acesta ar fi discriminatoriu față de anumite categorii de angajați ai aceluiași sistem, cum este cel de sănătate publică, fapt ce contravine prevederilor art. 5 alin. 1 și art. 39 alin. 1 lit. d) din Codul Muncii.
În același sens se are în vedere și că art. 411din OUG nr.115/2004 introdus prin OG nr.23/2007, nu poate fi interpretat că exclude personalul de la cabinetele școlare de la acordarea tichetelor de masă care, așa cum s-a stabilit anterior, sunt angajați cu contract de muncă ai spitalului și care, beneficiază, alături de restul personalului de tichete de masă în baza art. 23 din OUG nr. 115/2004.
Reiese din actele dosarului că reclamanta, a solicitat plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice în perioada menționată în acțiune și în care salarizarea în Sectorul sanitar era reglementată prin OUG 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că, salariile de bază prevăzute în Anexele la OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilirea a salariile de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Lg. 383/2001 cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin OUG 191/2002, aprobată cu modificări prin Lg. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 01 ian. 2004 și cu 6% începând cu data de 01 oct. 2004, față de nivelul din 30 sept. 2004.
Potrivit Anexei 4/1 din OUG 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru unități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct.1) și unități clinice, institute și centre medicale (pct.2).
Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 s-a stabilit în art. 4 că, sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar în art. 5, salariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în Anexele nr. I-IV.
În Anexa I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art. 8 lit. h din Lg. 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ. Cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Lg. nr. 95/2006.
Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.
Critica recurentului că reclamanta nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea "clinic".
Un alt argument este și cel care rezultă din faptul că, reclamanta are încheiat contract de muncă individual cu pârâta, iar salariul acesteia trebuie calculat conform grilei de salarizare a Spitalului Clinic.
Având în vedere aceste considerente. În temeiul art. 312 alin. 1. se va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă recurenta urmează a fi obligată la cheltuieli der judecată către intimată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Municipal "" C împotriva sentinței civile nr. 2500/11.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect drepturi bănești.
Obligă recurentul către intimata la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. jud.
,
2 ex./28.11.2008
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu
