Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9704/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9704
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de garantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.4385/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și IMOBILIARA SRL, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, la data de 14.02.2008, reclamanta, prin Sindicatul SANITAS, a chemat in judecată pe pârâta SC IMOBILIALA SRL de Vede, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârâtă către reclamantă la sumele reprezentând:
- premiul lunar de 2% din salariul de bază corespunzător perioadei 15.07.2007 - 31.12.2007 in sumă de 50,93 lei;
- indemnizația de stabilitate corespunzătoare funcției și gradului profesional respectiv 463 lei.
În motivarea acțiunii a arătat că, în data de 25.06.2007, între Spitalul Clinic Județean de Urgență C și SC IMOBILIARA SRL s-a încheiat un contract de prestări servicii prin care, conform art. 11.1 punctul 2 alin 1,14,15,16,17, pârâtul a preluat personalul existent din cadrul spitalului, personal care se ocupa cu asigurarea curățeniei (anexa 4 la contract).
Acest contract a fost încheiat urmare a Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 886/19.07.2006, privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare.
A mai arătat reprezentantul reclamantului că între Sindicatul SANITAS și societatea pârâtă s-a purtat o corespondentă prin care pârâta era încunoștințată că nu-și îndeplinește obligațiile asumate prin contract insă, in mod constant, aceasta refuzat plata sumei.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe prev. art. 281 - 282 Codul muncii, Ordinului Ministrului Sănătății Publice nr. 886/2006, art. 93 alin 2 din Contractul Colectiv de Sanitară 2005 - 2007, Hotărârea Guvernului 670/2007, contractul de prestări servicii.
A depus la doar împuternicire avocațială, contractul de prestări de servicii nr. 2373/25.06.2007, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 ( în extras ).
Pentru termenul din 01.04.2008, reclamanta și-a reformulat cererea introductivă în ceea ce privește motivarea în drept și calitatea procesuală a Sindicatului SANITAS, ca reprezentant al salariatei.
La același termen, s-a depus copie de pe contractul individual de muncă, cerere prin care reclamanta învederează instanței alegerea de domiciliu, procesul verbal din 28.12.2007 încheiat în ședința Consiliului Sindical, adresa Ministrului Sănătății Publice nr. XI /C/65393/15.11.2007.
Pârâta SC IMOBILIARA SRL a formulat întimpinare și cerere de chemare în garanție a Spitalului Clinic Județean de Urgență
Prin întâmpinare, pârâta a recunoscut că reclamanta este îndreptățită să solicite obligarea la plata indemnizației de stabilitate pentru perioada 15.07. 2007 - 31.12.2007, respectiv, perioada când salariata reclamantă și-a desfășurat activitate în societate, însă, pentru perioada 01.01.2007 - 14.07.2007, această obligație incumbă chematului în garanție, respectiv Spitalului Clinic Județean de Urgentă, care a avut calitatea de angajator.
Cu adresa nr.14502/17.04.2008, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cas olicitat respingerea cererii formulată de pârâtă, fără a-și motiva cererea și fără a formula alte apărări.
La data de 22.04.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită prima de stabilitate pentru întreg anul 2007 de la pârâta SC SRL.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 4385/26.06.2008, a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta IMOBILIARA L și chematul în garanție SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ.
A obligat pârâta SC Imobiliara SRL să plătească reclamantei sumele reprezentând premiul lunar în limita a 2 % din cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual, corespunzătoare perioadei 15.05.2007 - 31.12.2007.
A obligat pârâta să achite reclamantei indemnizația de stabilitate, proporțional cu perioada în care și-a desfășurat activitatea, respectiv 15.07.2007 - 31.12.2007, raportată la salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pe luna septembrie 2007.
A admis cererea de chemare în garanție.
A obligat chematul în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgență C să achite reclamantei indemnizația de stabilitate proporțional cu perioada în care și-a desfășurat activitatea în serviciul acestuia, respectiv 01.01.2007 - 15.07.2007, raportată la salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, pe luna iunie 2007.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta, reprezentată de Sindicatul SANITAS, este fostă salariată a Spitalului Clinic Județean de Urgentă C.
Prin ordinul nr. 886/2006 al Ministerului Sănătății Publice, privind externalizarea serviciilor medicale și nemedicale din unitățile sanitare s-a prevăzut ( art. 3 din Norme ) că " personalul preluat de către furnizorul serviciilor medicale sau nemedicale de la unitatea sanitară va fi menținut pe toată perioada contractului, cu respectarea prevederilor Legii 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare și a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară" și că ( art. 4 din Norme ) " drepturile salariale ale personalului preluat și celelalte drepturi prevăzute in contractul colectiv de muncă se păstrează pe toată durata derulării contractului și se corelează cel puțin la nivelul prevăzut de reglementările in vigoare pentru unitățile sanitare publice ".
Aceste dispoziții au fost inserate și în Contractul de prestare de servicii și s-a procedat la încheierea contractului individual de muncă cu fiecare salariat.
HG. nr. 670/28 iunie 2007 acordat personalului din unitățile sanitare o primă de stabilitate egală cu salariul de bază minim corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale, din luna anterioară celei in care se face plata, odată pe an in cursul trim. IV.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că dreptul reclamantului izvorât din lege și, implicit, obligația corelativă au fost consemnate și în convenția de prestare de servicii.
Societatea pârâtă a înțeles exigenta obligațiilor asumate și, în cursul procesului dar înaintea dezbaterilor pe fond, achiesează la pretențiile reclamantului pentru perioada 15.07.2007 - 31.12.2007, refuzând pretențiile acestuia pentru perioada anterioară cât intre părți nu au fost raporturi contractuale de muncă.
Pentru această perioadă cheamă în garanție Spitalul Clinic Județean de Urgentă.
Acesta, chematul în garanție, solicită respingerea cererii formulată de pârâtă și invocă Adresa ( circulara ) Ministrului Sănătății Publice nr. XI/C/65393/15 11 2007 care, la pct. 1 alin 4 prevede " prima de stabilitate nu se acordă proporțional cu perioada lucrată în cursul anului ".
Susținerile chematului în garanție sunt neîntemeiate, fiind înlăturate, iar cererea de chemare în garanție a fost admisă.
Drepturile salariatului decurg dintr-un ansamblu de acte normative legale sau convenționale aflate intr-o relație de subordonare fată de lege. Legea este cea care conservă drepturile salariatului atunci când (art. 38 din Codul muncii ) prevede "salariații nu pot renunța la drepturilor ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea drepturilor recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate".
Aceste drepturi, însă, sunt condiționate de calitatea de salariat, titular al unui contractul individual de muncă încheiat cu angajatorul.
Tribunalul a constatat că reclamantul are calitatea de salariat al societății pârâte numai pentru perioada anterioară datei de 15.07.2007 și, în consecință, obligația corelativă dreptului operează în sarcina angajatorului numai pentru această perioadă.
Aceeași calitate de salariat o are reclamantul pentru perioada anterioară, dar în raport cu angajatorul Spitalul Clinic Județean de Urgentă C, angajator care urmează a fi obligat în temeiul raporturilor contractuale de muncă.
Însuși ordinul 886/2006 al Ministerului Sănătății Publice ( aceeași autoritate care emite și adresa nr. XI/C/65393) accentuează condiționarea dreptului de calitatea de salariat ( art. 4 -" drepturile salariale și celelalte drepturi se păstrează pe toată durata derulării contractului ) ori această calitate, în cursul anului 2007, reclamantul o are in raport de doi angajatori.
Ipoteza prevăzută în adresa ministerului nu are in vedere situația schimbării angajatorilor prin preluarea personalului, urmare a unui demers de descentralizare a serviciilor.
Așadar, respectiva adresă nu este opozabilă societății pârâte cu atât mai mult cu cât această adresă este emisă ulterior asumării obligațiilor de către părțile din contractul de prestări de servicii.
Si totuși, nici mijlocul procesual prin care pârâta se apără împotriva pretențiilor reclamantului din acțiunea precizată ( cele privind prima de stabilitate pentru întreg anul 2007) și anume formularea cererii de chemare in garanție, impune un comentariu suplimentar.
Potrivit art. 60 alin 1 Cod pr. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte in cazul când ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire."
Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelora care transmit un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune se face cu titlu oneros. Prin urmare, obligația de garanție sau de despăgubire, care justifică incidenta instituției discutate există nu numai in materie contractuală, cum este cazul actelor juridice de vânzare cumpărare dar și în cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind ca remiterea lor să fie cu titlu oneros.
în garanție are caracter subsidiar. Nu este de conceput admiterea cererii de chemare în judecată decât în situația în care se admite acțiunea, în întregime ori măcar în parte, iar nu și în cazul în care acțiunea se respinge ( se are in vedere ipoteza în care cererea de chemare în garanție este formulată de pârât ).
Finalitatea cererii de chemare în garanție este diferită de a cererii din acțiune, prin ea urmărindu-se rezolvarea în cadrul aceluiași proces și raport juridic dintre pârât și chematul în garanție.
Ea este o veritabilă acțiune civilă, ce conferă terțului independentă procesuală.
Din perspectiva acestor caracteristici se va examina cererea de chemare in garanție formulată în cauză.
În cauza dedusă judecății, având în vedere considerentele grevate pe calitățile de angajator - salariat, acțiunea reclamantului a fost admisă pentru perioada ulterioară încheierii contractului de prestare de servicii ceea ce, raportat la întreaga perioadă pentru care se solicită dreptul, contează ca o admitere in parte.
Pentru perioada anterioară, cea în care calitatea de angajator a avut-o spitalul clinic, acțiunea este lipsită de temei legal, neexistând raporturi juridice dintre reclamantul persoană fizică și societatea pârâtă.
Din această perspectivă, acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Această situație în fapt pune în discuție admisibilitatea cererii de chemare în garanție ( pentru acțiunea in care pretențiile reclamantului, în tot sau în parte, se resping ).
Față de această situație în fapt și în drept, tribunalul a dat totuși expresie principiului celerității principiului civil, deliberând asupra dreptului pe care reclamantul îl are împotriva terțului chemat în garanție, chiar dacă nu a înțeles să se îndrepte, el însuși, împotriva acestuia printr-o acțiune distinctă.
Un asemenea demers este posibil dat fiind caracterul cererii de chemare în garanție, specific veritabilei acțiuni civile.
Nu se încalcă principiul disponibilității în procesul civil (privind dreptul procesual al reclamantului care nu a interes să se judece cu spitalul) deoarece hotărârea judecătorească (hotărâre ce-i profită) se obține nu ca urmare a propriei atitudini procesuale ci ca urmare a cererii pârâtului.
Faptul admiterii cererii de chemare în garanție profită, însă, pârâtului, împotriva căruia s-a declanșat acțiunea civilă.
Nu se poate retine nici ideea că, admițând cererea de chemare în garanție și obligând chematul în garanție către reclamant, în condițiile în care însuși reclamantul nu înțelege să formuleze o asemenea cerere, s-a acordat mai mult decât s-a cerut, deoarece problema în studiu nu privește întinderea dreptului (cât se cere) ci, mai degrabă, sursa dreptului (de la cine se cere).
Respingerea cererii de chemare în garanție pe ideea respingerii cererii principale, ca inadmisibilă, ar duce la menținerea unei stări de nesiguranță și provizorat pentru toate părțile, în discordanță cu scopul procesului civil, ar duce la inițierea unor noi litigii, atâta timp cât asupra situației în fapt și în drept a avut loc, totuși, o judecată (cognitio) ce impune pronunțarea unei hotărâri.
Nu în ultimul rând, tribunalul a constatat că într-o veritabilă acțiune civilă (dată fiind independenta cererii de chemare în garanție) chematul în garanție, legal citat, nu a formulat nici o apărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Spitalul Clinic Județean de Urgență C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că recurentul a fost obligat la plata indemnizației de stabilitate pentru perioada 01.01.2007-15.07.2007, capăt de cerere inexistent conform precizării la acțiune depuse de reclamant.
Recurentul susține că instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, încălcând astfel principiul disponibilității.
Cererea de chemare în garanție poate fi admisă numai în măsura în care este admisă acțiunea principală.
Dincolo de aceste aspecte, recurentul precizează că, potrivit art. 1 alin. 1 din HG nr. 670/2007, prima de stabilitate se acordă o dată pe an, în cursul trimestrului IV al anului. În trimestrul IV reclamanta nu mai era angajata recurentului, iar sumele de bani trebuie solicitate de la angajatorul din perioada respectivă.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Recursul vizează modul de soluționare a cererii de chemare în judecată și a cererii de chemare în garanție cu privire la plata primei de stabilitate reglementate de dispozițiile HG nr. 670/2007.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare a cererii de chemare în judecată, menționând expres faptul că solicită obligarea pârâtei SC SRL la plata primei de stabilitate pentru perioada 01.01.2007- 31.12.2007.
Potrivit art. 129 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Textul sus-menționat reglementează principiul disponibilității și interzice practic judecătorului de a se pronunța dincolo de limitele în care a fost învestită instanța, dincolo de limitele cadrului procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
În cauza de față, instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri inexistente, obligând chematul în garanție să achite reclamantei indemnizația de stabilitate pentru perioada 01.01.2007-15.07.2007, deși reclamanta precizase expres că solicită obligarea pârâtei SC SRL.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, artea p. poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârât nu poate supune analizei instanței decât un raport juridic între pârât și chematul în garanție, astfel că soluția instanței de fond, prin care chematul în garanție a fost obligat la plată către reclamantă, dincolo de faptul că încalcă principiul disponibilității, încalcă și dispozițiile procedurale referitoare la cererea de chemare în garanție.
Prin neobservarea dispozițiilor art. 129 alin. ultim și art. 60 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, s-a produs atât terțului chemat în garanție, cât și reclamatei o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței.
Cu privire la plata primei de stabilitate, problema de soluționat în cadrul prezentei cauze este aceea de a stabili dacă obligația prevăzută de nr.HG 670/2007 privind plata acestei prime se stabilește sau nu proporțional cu perioada lucrată de reclamantă în cadrul celor două unități.
Pentru considerentele expuse anterior și având în vedere că recursul repune în discuție atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanție sub aspectele mai sus învederate, Curtea în temeiul disp.art.312 alin.5 pr.civilă va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de garantul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C, împotriva sentinței civile nr.4385/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și IMOBILIARA SRL.
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./9.12.2008
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Carmen Tomescu
