Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 978/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 978
Ședința publică din data de 08 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, a, ia, G, C, a, -, G, a, -, -, -, ta, iu, a, G, G, G, G, C, -, -, a -, -, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în Tîrgu-J,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 53 din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă SC "" SA B, reprezentată de avocat din Baroul Galați, conform contractului de asistență juridică nr.36 din 12 septembrie 2007, lipsind recurenții reclamanți, a, ia, G, C, a, -, G, a, -, -, -, ta, iu, a, G, G, G, G, C, -, -, a -, -,.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Se arată că pretențiile ce formează obiectul litigiului nu reprezintă drepturi salariale, întrucât salariul reprezintă potrivit art.154 Codul Muncii contraprestația muncii depuse de salariat, în cazul de față ele reprezintă măsuri de protecție socială, în cadrul cărora se includ și drepturile acordate periodic în vederea creșterii nivelului de viață al salariaților ori compensațiile dispuse prin contractul colectiv de muncă în domeniul asigurării și securității în muncă.
În speță, pretențiile invocate de către reclamanți sunt prescrise din perspectiva dreptului născut în temeiul contractelor colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, față de data introducerii acțiunii la udecătoria Buzău respectiv 30.09.2008.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții, a, ia, G, C, a, -, G, a, -, -, -, ta, iu, a, G, G, G, G, C, -, -, a -, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA- Membru, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în temeiul art.187 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Energie Electrică, petrol și Gaze, coroborat cu disp.art.178 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Grup de Unități din Industria, obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând c/val, unei cote de gaze naturale, respectiv 4000. de gaze naturale anual pentru perioada lucrată efectiv în cadrul unității angajatoare în anii 2005, 2006 și 2007; au mai solicitat acordarea drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data de când trebuiau acordate și data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că o parte dintre ei au fost salariații pârâtei până la data când au fost disponibilizați, iar o altă parte sunt și în prezent salariații acesteia.
Prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de, valabil pe anii 2005-2007, la art.187 s-a stipulat în mod expres că salariații agenților economici nominalizați în Anexa I, pct.B, vor primi anual un ajutor material egal cu c/val. unei cote de gaze naturale, iar cuantumul și condițiile de acordare vor fi stabilite în contractele colective de muncă la nivele inferioare.
Contractul colectiv de muncă la nivel de Energie Electrică, Petrol și Gaze, fiind un contract de superior celui aplicabil în cadrul SC SA, aplicându-se dispozițiile art.241 alin.1 lit.c din codul muncii, potrivit cărora clauzele contractelor colective de muncă produc efecte. pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contratul colectiv de muncă la acest nivel, rezultă că drepturile salariale privind c/val. cotei de gaze trebuie acordate și salariaților.
În Contractul colectiv de muncă la nivel de Grup de Unități din Industria, în art.178 se dispune că salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 vor primi anual un ajutor material egal cu c/val. a 2500-4000. de gaze naturale.
Referitor la cota de gaze a cărei c/val. urma să fie acordată salariaților, aceasta, prin contractul colectiv de muncă la nivel de unități din 1997 fost stabilită la 4000. și nu s-a mai revenit ulterior asupra sa, nesuferind nici o modificare.
Deși în Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate, suplimentarea salarială ce trebuia acordată fiecărui salariat anual a fost menținută, nu a fost acordată. Reclamanții invocă disp.art.238 alin.1 din Codul Muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior. Această dispoziție este prevăzută și la art.8 din Legea 130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Menționează că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin și CCM, pârâta a încălcat disp. art.30 din Legea 130/1996, conform cărora executarea CCM este obligatorie pentru părți și disp. art.161 din Codul Muncii, care obligă angajatorul să achite drepturile ce se cuvin salariaților la termenele stabilite.
S-au depus la dosar contractul colectiv de muncă la nivel de ramură Energie Electrică, Petrol, Gaze 2004, 2007, act adițional nr.8 la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Grup de Unități din industria înregistrat la sub nr.53396/10/4.05.2000, Contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități din industria petrolieră 2005, 2006; contract colectiv de muncă încheiat între SA și salariați reprezentanți de, înregistrat la sub nr.923/23.02.2007, contract colectiv de muncă 2005, 2006.
Pârâta SC SA membru Grup a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca acțiunea să fie respinsă, pe cale de excepție, ca fiind prescrisă, prematură și introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, iar, pe fond, ca neîntemeiată.
Astfel, pârâta arată, în esență, că dreptul invocat nu este actual, față de lipsa oricărei inițiative din partea sindicatelor în vederea demarării negocierilor cu privire la drepturile solicitate, negocieri stabilite de art.187 alin.3 CCM la nivel de ramură, potrivit căroracuantumul și condițiile de acordare a ajutorului social constând în c/val. unei cote de gaze naturale vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivele inferioare. Lipsa acestei condiții vizează excepția de prematuritate, urmând ca acțiunea să fie respinsă ca prematur introdusă.
Această clauză nu stabilește o obligație determinată în sarcina pârâtei, ci doar creează premisele demarării unei negocieri între patronat și sindicat, negociere în urma căreia s-ar stabili cuantumul acestui ajutor social precum și condițiile de acordare (respectiv persoanele care ar urma să beneficieze de acest ajutor), negocierea acestor drepturi cu prilejul încheierii contractelor colective de muncă la nivel de unitate.
Fiind o măsură socială (ajutor ce se acordă unor persoane cu o situație materială precară) de acestea nu vor beneficia toți salariații unității, ci doar aceia care îndeplinesc condițiile stabilite în urma negocierilor. Dreptul de a porni negocierile unor astfel de clauze, cu ocazia încheierii noilor contracte colective la nivel de unitate, aparține salariaților unității și putea fi exercitat prin intermediul organismelor reprezentative, respectiv sindicatul.
Pe de altă parte, dreptul de a solicita efectiv aceste ajutoare sociale ar urma să se nască în urma negocierilor purtate între organele reprezentative și doar în patrimoniul acelora dintre salariații care îndeplinesc condițiile stabilite.
A mai arătat că prin acțiunea introdusă se urmărește realizarea unui drept care nu s-a născut încă și că aceasta este formulată de către niște persoane despre care nu se știe încă dacă ar fi sau nu îndreptățite să beneficieze de acest ajutor.
În ce privește excepția prescripției acțiunii, pârâta arată că sumele pretinse de reclamanți nu reprezintă drepturi salariale și nici venituri asimilate acestora. Nefăcând parte din drepturile salariale, acestora nu li se aplică disp.art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii privind termenul de prescripție de 3 ani, ci disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, respectiv termenul de 6 luni, fiind vorba de neexecutarea unor clauze prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, pârâta a arătat că, în plan procesual, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cea a titularului dreptului pretins în cadrul raportului juridic dedus judecății.
În speță, disp.art.187 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2006 stabilește doar premisele acordării unui drept patrimonial al salariatului și nu dă naștere, prin el însuși, la un drept cert al salariaților de a încasa o sumă de bani, acest drept urmând să ia naștere în urma unei negocieri speciale cu sindicatul. Începând cu anul 1997, sindicatul nu a mai intrat în negocieri cu patronatul pe tema acordării distincte a ajutorului social, constând în plata c/val. unei cote determinate de gaze naturale, ceea ce denotă faptul că aceste drepturi au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin urmare, inexistența unei negocieri cu privire la acordarea acestui ajutor și implicit, inexistența unei clauze în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate () prin care să se stabilească plata în mod distinct a acestui ajutor denotă în mod indubitabil inexistența dreptului material solicitat.
A solicitat să se constate faptul că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial invocat și, prin urmare, să se respingă acțiunea ca fiind introdusă de persoană juridică fără calitate procesuală pasivă.
Cât privește pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că ajutorul social solicitat a fost deja acordat reclamanților prin compensarea salariilor cu c/val.acestuia la nivelul anilor 1997.
Prin disp.art.187 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze nr.288/2006 se prevede faptul că salariații vor beneficia de ajutorul social constând în plata contravalorii unei cote determinate de gaze naturale, doar în măsura în care acest drept nu fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Prin art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate () se prevede că la nivel, ajutorul social constând în plata c/val. cotei de gaze naturale a fost compensat prin Contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Prin urmare s-a acordat acest ajutor social tuturor salariaților prin includerea sa în salariul de bază al acestora și a fost plătit lună de lună ca parte integrantă din salariu.
Faptul că majorarea salarială s-a făcut avându-se în vedere c/val.cotei de gaze naturale la nivelul anilor 1997 și că de atunci această c/val.a rămas neschimbată, nu reprezintă un fapt ilicit, ci rezultatul negocierii anuale a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Prin urmare, a fost voința părților ca valoarea acestui ajutor social să rămână stabilită la nivelul fixat în anul 1997. Eventualele nemulțumiri ale salariaților cu privire la cuantumul acestui ajutor urmează a fi soluționate în cadrul negocierilor colective dintre părți și nu pe calea unei acțiuni în justiție.
Prin sentința civilă nr.53 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul Buzăua admis excepția prescripției acțiunii invocată de unitatea pârâtă SC SA B, a respins excepția prematurității acțiunii invocată de unitatea pârâtă SC SA B, a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de unitatea pârâtă SC SA B și a respins acțiunea reclamanților ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat următoarele:
Conform art.137 Cod proc.civ, în primul rând, prima instanță s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către pârâtă.
Referitor la excepția prematurității, instanța a respins-o ca neîntemeiată, întrucât dreptul la acțiune se naște în momentul în care angajatorul nu respectă clauzele contractului colectiv de muncă, reclamanții având interes să solicite instanței obligarea angajatorului la respectarea acestor clauze. Lipsa oricărei negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste drepturi și pe cale de consecință, această apărare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a respins-o cu motivarea că reclamanții au această calitate, legitimitatea procesuală raportându-se la dreptul de a chema în judecată și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, prima instanță a admis-o, având în vedere disp. art.283 al.1 lit.e din Codul Muncii.
Astfel, prima instanță a constatat, conform art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, că se prescriu în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune pretențiile reclamantului în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii, se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, pretențiile formulate în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, pretențiile ce formează obiectul litigiului nu se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezintă, potrivit art.154 Codul Muncii, contraprestația muncii depuse de salariat, acesta cuprinzând, în raport de disp. art.155 Codul Muncii, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri.
Măsurile de protecție socială, în cadrul cărora se includ și drepturile acordate periodic în vederea creșterii nivelului de viață al salariaților, ori compensațiile dispuse prin contractul colectiv de muncă în domeniul asigurării și securității în muncă nu sunt însă drepturi salariale, ci alte drepturi cu valoare patrimonială, acordate în raport cu dispozițiile contractului.
În speță, pretențiile invocate de către reclamanți cu privire la plata contravalorii a 4.000. de gaze naturale la prețul pieței urmează a fi reținute ca fiind prescrise din perspectiva dreptului născut în temeiul contractelor colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, față de data sesizării instanței - 30.09.2008.
Ca atare, în raport de cele reținute, Tribunalul Buzăua respins acțiunea ca prescrisă.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamanții. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că o parte au fost salariații pârâtei până la data când au fost disponibilizați, iar o altă parte sunt și în prezent salariații acesteia.
Acțiunea a fost întemeiată pe disp. art.187 din CCM la nivel de ramură, art.178 din CCM la nivel de grup de unități, art.238 și art.161 din Codul Muncii, art.8 și art.30 din Legea nr.130/1996.
Au mai arătat că pârâta se contrazice în susținerile sale din întâmpinarea formulată, cu privire la prematuritatea acțiunii, având în vedere că inițiativa negocierilor aparține angajatorului, potrivit Legii nr.130/1996, iar acesta nu se poate prevala de propria culpă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, recurenții au arătat că pârâta susține pe de o parte că aceste drepturi nu există, iar pe de altă parte că le-a acordat prin includerea în salariu, ceea ce duce la concluzia că pârâta recunoaște natura lor salarială.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, recurenții au arătat că sunt aplicabile disp. art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod, așa cum a reținut prima instanță, având în vedere că drepturile reclamate fac parte din categoria veniturilor impozabile și sunt drepturi ce vizează protecția socială a salariaților. Totodată, se confundă noțiunea de salariu de bază cu cea de salariu, ultimul incluzând pe lângă salariul de bază și alte drepturi salariale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.155 din Codul Muncii,salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Art.178 alin.2 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, înregistrat la sub nr.53396/10/04.05.2000, stabilește dreptul salariaților la un ajutor material egal cu contravaloarea a 2.500-4.000 mc de gaze naturale, pentru care modalitatea de acordare va fi stabilită la nivelul agentului economic, în condițiile în care printr-un act adițional la contractul colectiv de muncă nu se va fi convenit introducerea acestui drept în salariul de bază.
Prin urmare, Curtea apreciază că dreptul reclamat este un drept salarial din categoria celor prevăzute la art.155 din Codul Muncii.
Pe cale de consecință, acestui drept i se vor aplica dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, potrivit căroraCererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator, și nu cele ale art.283 al.1 lit.e din același cod.
Față de aceste considerente, constatând că prima instanță a soluționat cauza pe calea unei excepții, în temeiul art.312 Cod pr. Civilă și având în vedere decizia nr.XXI/12.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare pe fond Tribunalului Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, a, ia, G, C, a, -, G, a, -, -, -, ta, iu, a, G, G, G, G, C, -, -, a -, -, toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură " ", cu sediul în Tîrgu-J,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 53 din data de 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA - Membru Grup, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1 și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauze spre rejudecare Tribunalului Buzău, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Lucian Crăciunoiu Violeta
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./02.06.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond:
-
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Lucian Crăciunoiu Violeta
