Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 9806/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9806
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier -a -
*********************************************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței nr. 3109 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții SINDICATUL LIBER " MINERUL " și SINDICATUL LIBER " " PENTRU, G, având ca obiect drepturi bănești
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit recurentul pârât SC SA, intimații reclamanți SINDICATUL LIBER " MINERUL " și SINDICATUL LIBER " " PENTRU, G,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează cererea prin care recurenta pârâtă SC SA, solicită să se ia act ca renunță la judecata recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.3109 din 08 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Liber,Minerul" și s-a respins acțiunea față de intimată.
Au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune, invocate de intimata Complexul Energetic
S-a admis în parte acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamantul Sindicatul Liber,",în numele salariaților::, -, G, -, -, în contradictoriu cu intimata Complexul Energetic
A fost obligată intimata la plata către reclamanții-membrii ai Sindicatului Liber,", a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația de concediu de odihnă pentru anii 2005 și 2006 și la plata diferenței de primă de vacanță între suma de 800 lei încasată și 75% din indemnizația de concediu de odihnă cuvenită pentru anul 2007, precum și la plata adaosului la salariu, reprezentând contravaloarea unei cote de energie electrică pentru consumul casnic, respectiv, 300Kwh pentru fiecare din lunile octombrie, și decembrie 2007, sume ce vor fi actualizate de la data nașterii dreptului, până la data plății.
A mai fost obligată intimata la 700 lei cheltuieli de judecată, către petentul Sindicatul Liber,".
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că cele două sindicate, în calitatea lor de petente, au formulat acțiunea de față în numele membrilor de sindicat, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea acestora, conform art.28 din Legea nr.54/2003.
Având în vedere aceleași dispoziții legale, a constatat că salariații pentru care s-a formulat acțiunea nu pot face parte decât dintr-un singur sindicat, astfel că în mod corect intimata a invocat-o ca și o chestiune prealabilă care, de fapt, reprezintă excepția calității procesuale active a Sindicatului Liber Minerul, întrucât salariații fac parte și au calitatea de membri la Sindicatul Liber.
De altfel, această excepție a fost pusă în discuție din oficiu de către instanță, având în vedere că s-a formulat un număr foarte mare de acțiuni cu același obiect, cauză și părți, fără ca apărătorul ales să aibă cunoștință din care dintre cele două sindicate din Complexul Energetic salariații fac parte, decât doar în momentul în care a intrat în posesia adeverințelor de membri de sindicat, pe care le-a depus la dosar.
În raport de dispozițiile art.137 pr.civ. tribunalul a admis această excepție privind lipsa calității procesuale active a Sindicatului Liber Minerul, având în vedere dispozițiile art.28 și art.2 alin.4 din Legea nr.54/2003, legea privind sindicatele.
În ceea ce privește lipsa mandatului de reprezentare din partea ambelor sindicate către avocatul, invocată de pârâtă, a fost respinsă ca nefondată, deoarece la dosar există chitanța prin care cele două sindicate o împuternicesc pe doamna avocat pentru redactarea acțiunii, asistență judiciară și reprezentare judiciară.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de intimată în sensul că termenul de prescripție este de 6 luni, fiind cel prevăzut de art.283 lit. e din Codul Muncii, tribunalul a respins-o, întrucât termenul de prescripție este de 3 ani, conform dispozițiilor art.283 lit. c din Codul Muncii și acesta se calculează de la data nașterii dreptului la acțiune.
În situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, cum este cazul de față, respectiv dreptul la prima de vacanță și dreptul la cota anuală de energie electrică pentru consumul casnic, se va face aplicarea dispozițiilor art.283 lit.c, și nu lit.e din Codul Muncii.
În consecință, art. 283 lit.c din Codul Muncii nu prevede faptul că termenul de prescripție de 3 ani ar avea în vedere numai plata unor drepturi salariale, ce fac obiectul contractelor individuale de muncă, cum susține pârâta, deoarece legiuitorul se refera la obiectul conflictului individual de muncă.
De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la prescripția drepturilor salariale prin decizia nr.XXIII din 12 decembrie 2005 în sensul că: " Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar acesta a încetat să mai fie prevăzut doar după trecerea a 2 ani, în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus", ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat.
Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege."
Conform art. 5 din. 168/1999 conflictele de drepturi sunt definite ca fiind conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă, care sunt conflicte referitoare al drepturile salariaților.
De asemenea, în art.67 din aceeași lege se arată: conflictele în legătură cu executarea contractelor individuale de muncă și a contractelor colective de muncă sunt conflicte de drepturi.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motivul că CCM la nivel de unitate din anii 2005-2007 nu mai este în vigoare, precum și faptul că reclamanții nu au promovat pe durata valabilității acestuia o acțiune în anularea clauzelor contrare contractului încheiat la nivel de ramură, nu a putut fi reținută, deoarece s-ar încălca dispozițiile art. 5 cod civil și ar reprezenta o denegare de justiție, s-ar încălca libertatea dreptului de acces la justiție, nefiind vorba de nici o retroactivitate a legii, ci doar de respectarea principiului tempus regit actum.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul Muncii care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
Intimata a mai invocat faptul că procesul verbal din 30.09.2007, din punctul ei de vedere este nul, deoarece contravine dispozițiilor art.3 din Legea nr.130/1996, în sensul că negocierea colectivă are loc în fiecare an după cel puțin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmată de încheierea contractului colectiv de muncă sau de la data intrării în vigoare a CCM după caz, arătând că CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2010 intrat în vigoare la 1.01.2007, iar procesul verbal s-a întocmit în cea de-a noua lună a primului an de valabilitate.
Nu a putut fi reținută această susținere, având în vedere că din anul 2005 și până la data introducerii acțiunii de față unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 3 din Legea nr.130/1996, privind inițiativa negocierii ce aparține patronului cu privire la cele două drepturi solicitate de reclamantă, astfel că procesul verbal încheiat la 3.09.2007 s-a întocmit cu ocazia întrunirii comisiei de negociere a CCM, în vederea negocierii celor 4 puncte ce au fost prezentate mai sus și la solicitarea sindicatelor în comisia paritară a cărei ședință a avut loc la data de 10 iulie 2007.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și 2007, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu a fost reținută nici afirmația intimatei, în sensul că cele două drepturi solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul Muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, pentru anii 2005, 2006 și 2007, încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Intimata, în întâmpinarea sa, a arătat că: "de altfel, atât contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național, cât și cel încheiat la nivel de ramură interzic reducerea drepturilor câștigate de salariați de la un an la altul. Astfel că, în situația în care o anumită categorie de drepturi s-au acordat în baza unui contract încheiat la un moment dat, negocierile pentru contractul încheiat în perioada următoare de valabilitate vor avea ca bază drepturile salariale deja câștigate, reducerea acestor drepturi nefiind posibilă."
De asemenea, din aceeași întâmpinare rezultă că începând cu data de 01.01.2003 au fost introduse în salariu, nu în salariu de bază, conform art.II din metodologia privind determinarea salariilor brute de bază, două adaosuri respectiv: contravaloarea cotei de energie electrică, conform art.4.90. și prima de vacanță conform art.2.32.
Totodată, reprezentantul intimatei a contestat cuantumurile drepturilor bănești precizate în cererea de chemare în judecată, arătând că în anul 2007, în luna august, intimata a acordat tuturor salariaților o primă de vacanță în sumă fixă de 800 lei brut, astfel că, în cazul în care instanța va aprecia ca fondată cererea urmează să se acorde aplicarea celor două drepturi conform contractelor colective de muncă la nivel de ramură fără a se determina suma, întrucât prejudiciul suferit este un prejudiciu determinabil în funcție de fiecare salariu de încadrare și celelalte drepturi ce sunt menționate în fiecare contract individual de muncă și act adițional din anii 2005, 2006 și 2007.
Instanța a ținut seama de apărările intimatei și a acordat doar plata acestor drepturi, care în prezent au fost incluse și în CCM la nivel de unitate conform sentinței nr.2028 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, astfel că modalitatea de calcul să se stabilească de către intimată conform metodologiei privind determinarea salariilor brute de bază la nivel de unitate și la nivel de ramură, urmând a se avea în vedere ca punct de plecare, metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare valabilă începând cu 01.01.2003 cuprinsă în anexa nr.3 la CCM aferent anului 2003, unde au fost incluse în salariu de bază brut contravaloarea cotei de energie electric, a adaosului pentru Paște, C, Ziua și prima de vacanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata pârâtă SC, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică din 12 2008, intimata SC ENERCETIC a formulat cerere, prin care a înțeles să renunțe la judecarea recursului.
Potrivit art. 246 cod procedură civilă, pârâta poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
Avându-se în vedere voința recurentei și dispozițiile art.246 Cod procedură civilă, raportat6 la art.298 Cod pr. civilă, care se aplică și în procedura recursului, potrivit art. 316 Cod pr. civilă, instanța va lua act de renunțarea acesteia la judecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act că recurenta pârâtă SC, renunță la judecarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 3109 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții SINDICATUL LIBER " MINERUL " și SINDICATUL LIBER " " PENTRU, G,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-a -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
12.12.2008
Jud.fond
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Florica Diaconescu, Corneliu Maria
