Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/R/2010
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
:- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1987 din 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat și pe pârâta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1987 din 27.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, fiind respinsă acțiunea față de aceasta.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și, în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale restante constând în indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei mai 2005-august 2005, în cuantum de 27.627 lei, sumă reactualizată la data plății.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamantul a fost angajatul pârâtei din data de 04.02.2004, având funcția de consilier juridic, așa cum reiese din datele din carnetul de muncă al acestuia pag. 12, poziția 18.
În perioada mai - august 2005 reclamantul a beneficiat de un concediu medical indemnizat cu procentul de 100%.
Prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Județene de Pensii C, având în vedere prevederile Legii nr. 19/2000, care stipulează că sumele reprezentând prestații de asigurări sociale se plătesc de angajator și a respins acțiunea față de aceasta.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 108 alin. 2 din Legea nr. 19/17.03.2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - actualizată pana la data de 20 iulie 2005, legea în vigoare la acea dată, "cuantumuli pentru incapacitate temporară de muncă determinată de boală profesională, accident de muncă sau cazuri asimilate acestuia, tuberculoză, cancer de orice tip, precum și de boala infectocontagioasă din grupa A și urgențe medico-chirurgicale stabilite în condițiile prevăzute la art. 98 alin. (3) este de 100% din baza de calcul stabilită conform art. 99 alin. (1) sau (3), după caz*)".
Art. 99 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 prevede modalitatea de determinare a bazei de calcul și anume: baza de calcul a îndemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. a), b), c) și e) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilor art. 23, și/sau drepturile prevăzute la alin. (9) sau (10), după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare.
Legea nr. 19/2000 explicitează la art. 23 veniturile care se iau în considerare, și anume: (1) baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: a) salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. II.
Din analiza carnetului de muncă al reclamantului (11) instanța a reținut că acesta beneficia pe lângă salariul de încadrare de un spor de vechime de 10 %, un spor de risc de 50% și de un spor de confidențialitate de 30%, venituri care nu au fost luate în considerare la determinarea bazei de calcul a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.
Instanța a reținut ca fiind corect algoritmul de calcul al reclamantului care a determinat media a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical înscrise în certificatul de concediu medical, cu luarea în calcul a sporurilor enumerate mai sus, astfel că suma reală pe care acesta trebuia să o primească era de 31.228 lei. Cum acesta arată că pentru întreaga perioadă de incapacitate temporară de muncă a primit suma de 3600 lei, rezultă că pârâta mai avea de achitat reclamantului suma de 27.627 lei.
Având în vedere prevederile art. 23, 99 și 108 din Legea nr. 19/2000 și aspectele reținute, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant obligând pârâta să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale restante constând în indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă aferentă perioadei mai 2005 -august 2005, în cuantum de 27.627 lei, sumă reactualizată la data plății.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-a susținut că este greșit calculul matematic al primei instanțe care a acordat pentru 45 de zile de incapacitate temporară de muncă o sumă de 27.627 lei, care reprezintă de aproape 10 ori mai mult decât salariul înscris în carnetul de muncă.
În baza art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, "baza de calcul prevăzută la alin. 1 și 2 nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut".
În conformitate cu prevederile alin. 4 al aceluiași articol, "salariul mediu brut este cel prevăzut la art. 5 alin. 3" din Legea nr. 19/2000.
Prin art. 24 alin. 2 din Legea nr. 512/2004 s-a stabilit că "salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 este de 9.211.000 lei".
Conform art. 99 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 "baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. 1 lit. a, b, c, și e, se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical pe baza cărora s-a datorat sau, după caz, s-a achitat contribuția individuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilor art. 23 și/sau drepturilor prevăzute la alin. 9 sau 10, după caz, din cele 12 luni din care s-a constituit stagiul de cotizare".
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru nedepunerea la instanța a cărei hotărâre se atacă, conform art. 302.proc.civ. iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, arătând că pârâta recurentă face o confuzie între baza de calcul pentru contribuțiile la fondul de asigurări sociale, limitat la 5 salarii medii brute și baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, neplafonată.
Se susține, de asemenea, că pârâta nu a luat în considerare în baza de calcul a indemnizației sporul de vechime de risc și de confidențialitate, achitându-i doar o sumă de 3.600 lei pentru cele 45 de zile de incapacitate.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite în parte recursul pentru următoarele considerente:
Excepția nulității recursului bazată pe nerespectarea dispozițiilor art. 302.proc.civ. este nefondată, deoarece prin Decizia nr. 737/24.06.2008 a Curții Constituționale s-a statuat cu caracter obligatoriu că este neconstituțională instituirea sancțiunii nulității în cazul depunerii recursului la altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă, cum este cazul în speță.
Asupra fondului, Curtea observă în primul rând, că art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, în forma contemporană pretențiilor deduse judecății (mai-iulie 2005), care plafonează baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale la 5 salarii medii brute, prevăzute de art. 5 alin. 3 din același act normativ, se coroborează cu prevederilor art. 99 alin. 1, conform cărora "baza de calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. 1 lit. a ( incapacitate temporară de muncă) se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare primei zile de concediu medical pe baza căroras-a datoratsau, după caz,s-a achitatcontribuțiaindividuală de asigurări sociale în lunile respective, conform prevederilor art. 23 .".
Așadar, legiuitorul a limitat baza de calcul a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă la veniturile lunare care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, plafonată, după cum s-a reținut anterior la 5 salarii medii brute.
O atare soluție legislativă reflectă principiul contributivității, prevăzut de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Cum prin art. 24 alin. 2 din Legea nr. 512/2004 privind bugetul asigurărilor sociale de stat, s-a stabilit că "salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 este de 9.211.000 lei", rezultă că plafonul maxim reglementat de art. 23 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 este de 46.055.000 lei (5 x 9.211.000 lei), chiar în situația realizării unor venituri superioare.
În acest context, a doua observație a instanței de recurs este că modul de calcul indicat de reclamant și însușit de prima instanță este fundamental eronat, deoarece sporul de vechime, sporul de risc și sporul de confidențialitate au fost incluse în salariul brut lunar, după cum rezultă din mențiunea înscrisă în carnetul de muncă la poziția 23 ( 12 fond), care evidențiază separat salariul de încadrare și cele 3 sporuri, precum și adeverința de salariu depusă chiar de reclamant, ce atestă un salariu net de 44.343.144 lei în februarie-aprilie 2005 ( 7 fond).
Însă, ceea ce primează în cauză, chiar ignorând calculul greșit al venitului brut lunar, este plafonarea legală a bazei de calcul a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, la 46.055.000 lei lunar.
Or, în raport de această limită maximă, cuantumul indemnizației este cel indicat de pârâtă prin înscrisul depus în recurs ( 33-35), respectiv de 3.036.000 lei brut pentru 2 zile de incapacitate în luna mai 2005, de 46.055.000 lei brut pentru 22 zile în luna iulie 2005 și 4463 lei (noi) brut pentru 21 zile în luna iulie 2005, totalul net al indemnizației fiind de 7432 lei.
În ceea ce privește dovada plății acestei indemnizații, reținându-se și că reclamantul recunoaște plata a 3600 lei prin întâmpinarea din recurs și prin acțiunea introductivă, Curtea constată că statele de plată depuse de pârâtă nu sunt semnate de reclamant, precum și că nu s-au depus alte documente justificative, deși au fost solicitate de către instanță ( m48).
Cum dovada plății salariului se face doar prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative, conform art. 163 alin. 1 Codul muncii, ceea ce în speță nu s-a realizat, Curtea reține, în condițiile recunoașterii de către reclamant a efectuării unei plăți parțiale, că întinderea obligației de plată ce revine pârâtei este de 3832 lei (7432 lei-3600 lei), nicidecum cea de 27627 lei, reținută de prima instanță.
Având în vedere și limitele recursului, Curtea de Apel, pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. va admite în parte recursul, va modifica în parte hotărârea în sensul reducerii cuantumului sumei datorate de pârâtă reclamantului la 3812 lei, menținând dispozițiile nerecurate referitoare la Casa Județeană de Pensii C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 1987 din 27.10.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care modifică în parte în sensul că reduce cuantumul sumei datorată de pârâtă reclamantului la 3812 lei.
Menține celelalte dispoziții.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SD/dact.SM
6ex./14.01.2010/Jud.fond: /
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
