Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1003/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1003
Ședința publică din data de 10 iunie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.1,.10, sector 4 și de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.162 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în comuna Tătărani, sat nr.55, jud.P, domiciliat în P,-,.7F,.A,.7, jud.P, domiciliat în P,-, jud.P, domiciliată în comuna nr.10, jud.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți și, ambii prin avocat din cadrul Baroului B, recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimații-reclamanți, toți prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate.
Avocat pentru recurenții-reclamanți și, avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimații-reclamanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți și, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către recurenții-reclamanți.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă SA, solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul de a se constata că sumele solicitate sunt prescrise.
De asemenea, într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, iar într-un al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul de a se acorda salariul de bază mediu pe SA comunicat prin adresele depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul formulat de recurenții-reclamanți și, solicită respingerea acestuia.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți, depunând și concluzii scrise.
Avocat având cuvântul pentru recurenții-reclamanți și, solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor formulate împotriva sentinței civile nr. 162 din data de 21 ianuarie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanții, și, prin acțiuni conexe, au chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturilor salariale constând în prima de Paști și prima de pe perioada 2004 - 2007 actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au calitatea de salariați al unității pârâte și că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu brut mediu pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate au fost incluse în salariul de bază și prin urmare nu se mai poate solicita un drept salarial care a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata următoarelor sume: pentru, și 5630 lei fiecare, reprezentând primă C 2004-2005 și primă Paște 2006; pentru 9330 lei, reprezentând primă de C 2004,2005,2006 și primă Paște 2005,2006,2007; pentru () 7480 lei, reprezentând primă C 2004,2005,2006 și primă Paște 2005,2006;pentru 2380 lei, reprezentând primă C
2004 și primă Paște 2005, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acesteia.
Tribunalul a obligat pârâta și la câte 520lei cheltuieli de judecată către, și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai pârâtei în perioada menționată în acțiune, perioadă în care potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și reclamanții și, criticând-o sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost solicitate și dovedite.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurenți, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în
ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurenta - pârâtă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei-pârâte nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurenta-pârâtă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la care a fost obligată pârâta către reclamanți astfel:
- pentru, și la suma de 3623 lei brut fiecare, reprezentând primă C 2004-2005 și primă Paște 2006;
- pentru la suma de 6043 lei brut, reprezentând primă de C 2004,2005,2006 și primă Paște 2005,2006,2007;
- pentru () la suma de 4783 lei brut, reprezentând primă C 2004,2005,2006 și primă Paște 2005,2006;
- pentru la suma de 1649 lei brut, reprezentând primă C 2004 și primă Paște 2005.
În ce privește recursul declarat de reclamanții și, curtea va constata că și acesta este fondat, deoarece, așa cum rezultă din concluziile scrise formulate de aceștia la fond, s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată și s-au depus chitanțe doveditoare.
Prin urmare, curtea va admite și acest recurs și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamanții și a câte 550 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,.1,.10, sector 4 și de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.162 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliat în comuna Tătărani, sat nr.55, jud.P, domiciliat în P,-,.7F,.A,.7, jud.P, domiciliat în P,-, jud.P, domiciliată în comuna nr.10, jud.P, și în consecință:
Modifică în parte sentința, în sensul că reduce sumele datorate de pârâtă reclamanților astfel:
- pentru, și la suma de 3623 lei brut fiecare, reprezentând primă C 2004-2005 și primă Paște 2006;
- pentru la suma de 6043 lei brut, reprezentând primă de C 2004,2005,2006 și primă Paște 2005,2006,2007;
- pentru () la suma de 4783 lei brut, reprezentând primă C 2004,2005,2006 și primă Paște 2005,2006;
- pentru la suma de 1649 lei brut, reprezentând primă C 2004 și primă Paște 2005.
Obligă pârâta să plătească reclamanților () și câte 550 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red. /AȚ
3 ex./2.07. 2008
f- - Tribunalul Prahova
ta
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Vera Andrea Popescu
