Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(5858/2007)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1014/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul reclamant și recurentul pârât INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ȘI INGINERIE ( - HH), împotriva sentinței civile nr.4099 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 31671/3/LM/2007, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant, personal, recurentul pârât Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie ( - HH), prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 15 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Recurentul reclamant, personal, arată că înțelege să nu mai susțină motivele de recurs inserate la pct.1; depune la dosar note scrise și solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic al recurentului pârât Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie ( - HH), depune la dosar note scrise și solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat.
Recurentul reclamant, personal, solicită respingerea recursului formulat de recurentul pârât Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie ( - HH), ca nefondat.
Consilierul juridic al recurentului pârât Institutul Național de Cercetare Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie ( - HH), solicită respingerea recursului formulat de recurentul reclamant, ce nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4099 pronunțată la data de 15.05.2008 de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Institutul de Cercetare și Dezvoltare Pentru Fizică și Inginerie " " ( - HH); a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 190,23 lei, reprezentând diferența datorată pentru cele 21 de ore suplimentare și la plata dobânzii legale la suma respectivă, de la data introducerii acțiunii (20.09.2007) până la plata efectivă; s-au respins capetele de cerere având ca obiect diferența de daune-interese solicitată de reclamant și daunele morale, ca neîntemeiate; a fost obligată pârâta la plata sumei de 11 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este salariatul unității pârâte în baza contractului individual de muncă nr- astfel cum a fost modificat prin Actul adițional nr.1/2000 în funcția de CP-III la departamentul -140.
S-a statuat că peste durata normală a timpului de muncă este admisă munca suplimentară, condițiile în care aceasta se desfășoară fiind stabilite în concret prin contractele colective de muncă. Compensarea băneasca a muncii peste programul normal de lucru se face prin adăugarea unui spor la salariu, care se stabilește în contractul colectiv de muncă. Potrivit art. 70 lit. g din CCM la nivel de unitate aplicabil, sporul pentru orele suplimentare aprobate este de 100%.
S-a constatat că reclamantul a prestat în luna iulie 2004 în favoarea pârâtei munca suplimentară ce este recunoscută de pârâtă, aceasta plătindu-i reclamantului pe statul lunii septembrie 2004 suma de 1.268.182 lei. Pârâta s-a raportat la salariul realizat în luna respectivă și anume un procent de 80% din salariul tarifar, motivat de realizările unității pârâte în luna respectivă. Instanța a apreciat că în mod eronat pârâta a calculat sporul pentru ore suplimentare la salariul realizat, acesta trebuind a fi raportat la salariul de încadrare, și anume, - lei. Calculul orelor suplimentare este: - lei (salariul de încadrare) / 154 ore = 75487,01 lei (salariul pe oră) x 21 ore (orele efectuate) = 1.585.227,27 lei x 2 = 3.170.454.54 lei (salariul datorat cu includerea sporului pentru ore suplimentare) - 1.268.182 lei (plata efectuată către reclamant) = 1.902.272,54 lei (suma datorată către reclamant). Plata pentru orele suplimentare fiind un spor la salariu, acesta se plătește raportat la salariul de încadrare, la fel ca și sporul de vechime.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că în mod eronat pârâta i-a plătit reclamatului pentru cele 21 ore suplimentare suma de 1.268.182 lei, suma corectă fiind de 3.170.454,54 lei, motiv pentru care va obliga pârâta la plata diferenței datorate în cuantum de 1.902.272,54 lei, adică 190,23 RON. Pentru neplata integrală a salariului, având în vedere că salariatul a fost lipsit de folosința sumei ce nu i s-a achitat, în temeiul dispozițiilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii și potrivit art. 1088 Civil raportat la art. 3 al.3 si 4 din OG nr. 9/2000 instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului dobânda legala calculată la suma susmenționată (190,23 lei) începând cu data introducerii acțiunii și până la plata efectivă a sumei.
S-a considerat că în acest fel, prin plata dobânzii legale la debitul datorat, creditorului îi este acoperit prejudiciul cauzat prin neplata drepturilor cuvenite pentru orele suplimentare efectuate, daunele interese pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a unei obligații având ca obiect o sumă de bani fiind calculate la nivelul dobânzii legale în materie civilă, față de obiectul raportului juridic dedus judecații.
Instanța de fond a respins cererea având ca obiect actualizarea sumelor solicitate, repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant făcându-se prin acordarea dobânzii legale în temeiul OG 9/2000, instanța neputând încuviința cumularea dobânzii cu actualizarea, deoarece ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
În acest sens instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 1088 civ. potrivit căruia la obligațiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și de societate.
S-a apreciat că dobânda e datorată în materie contractuală, pretențiile reclamantului fiind întemeiate pe raportul juridic de muncă, fiind datorată de la data punerii în întârziere, respectiv de la data introducerii acțiunii de chemare în judecată (20.09.2007).
Cu privire la celelalte daunele materiale solicitate de reclamant, prima instanță constatând că acestea nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, a respins aceste capete de cerere ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Reclamantul și-a justificat cererea de acordare a daunelor materiale motivat de lipsa de folosință a sumei de bani ce i-o datora unitatea pârâtă; pentru acest considerent instanța a dispus prin hotărâre aplicarea dobânzii legale la suma datorată, această despăgubire fiind, potrivit legii, suficientă pentru a acoperi prejudiciul material produs de unitate prin plata parțială a orelor suplimentare lucrate.
Reclamantul nu a dovedit existența unui alt prejudiciu material cauzat prin neplata contravalorii orelor suplimentare. În cauză nu s-a făcut dovada că investirea diferenței datorate de către pârâtă (suma de 190,23 RON) la fondurile arătate de către reclamant ar fi determinat un astfel de profit în perioada calculată de la data scadenței până în prezent. De altfel, nici nu este cert dacă reclamantul ar fi investit diferența datorată la fondul respectiv de investiții și nici dacă profitul realizat ar fi fost acela.
În ceea ce privește daunele aduse pensiei reclamantului în sumă de 231,88 lei, așa cum le-a solicitat și calculat reclamantul, prima instanță a constatat că aceste pretenții nu reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în modul de calcul reclamantul folosind elemente aleatorii cum sunt de viață și majorările pensiei medii la nivel național în următorii ani, care nu pot fi luate în considerare.
S-a constatat că eventual reclamantul poate solicita recalcularea pensiei față de existența unor drepturi salariale ce nu au fost luate în calcul, fără ca diferența datorată de către pârâtă să afecteze pensia cuvenită în următorii 20 de ani așa cum a calculat reclamantul.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune morale, instanța a avut în vedere dispozițiile art.269 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
S-a stabilit că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului față de salariat trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile contractuale; existența contractului individual de muncă, fapta ilicită a angajatorului, prejudiciul și legătura de cauzalitate dintre prejudiciul și faptă, precum și vinovăția.
Cu privire la acordarea daunelor morale instanța de fond a apreciat că reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă pretențiile sale, prejudiciul moral suferit și legătura de cauzalitate dintre presupusul prejudiciu și o măsură dispusă de unitate.
Constatând ca nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile, conform art. 269 Codul muncii, Tribunalul a respins cererea privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 11 lei, cheltuieli de judecată către reclamant, dovedite prin chitanțele depuse la dosarul cauzei și care dovedesc cheltuielile de redactare și fotocopiere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate, pentru considerente diferite.
. criticile formulate de recurentul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Fizică și Inginerie " ", în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se constată că acesta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, în ceea ce privește admiterea capătului de cerere privind munca suplimentară.
Se impune a se avea în vedere în acest sens că, în mod eronat a apreciat instanța de fond că orele suplimentare trebuie raportate la salariul de bază, legiuitorul având în vedere o situație normală, în care acest salariu este acordat salariaților integral.
Ori, în speța dedusă judecății, plata orelor suplimentare s-a determinat într-un procent corelat cu veniturile realizate ale angajatorului, astfel că salariul de bază realizat este cel în raport cu care trebuia efectuată plata orelor suplimentare.
Calculul orelor suplimentare la salariul realizat este în deplină concordanță cu Contractul Colectiv de Muncă al recurentului angajator în vigoare la data realizării calculului, art.120 alin.2 din Codul muncii, în legislația muncii neexistând nici o prevedere conform căreia orele suplimentare nu trebuie să fie afectate de salariul de bază realizat care este cel real.
Contestatorul și-a manifestat în mod expres acordul cu privire la plata salariului corelat cu veniturile realizate, a acceptat și încasat drepturile salariale, inclusiv salariul de bază în procent de 80% realizat. În consecință, pretinde recurenta, reclamantul a acceptat și efectuarea de ore suplimentare raportat la acest salariu de bază, cunoscând situația financiară a institutului și că salarizarea la nivelul întregului institut se realizează în procent, semnând în acest sens și Actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă din anul 2000. Acest act stipulează la art.11 lit.a că: "Dacă în condițiile realizării programului de activități stabilite, cu toate măsurile luate, veniturile institutului nu pot fi realizate integral, veniturile salariale se acordă în procente corelate cu realizarea încasărilor".
În atare situație, salariul tarifar realizat al reclamantului este de 9.300.000 lei, salariul pretins de recurentul susmenționat ca fiind primit și acceptat de salariat și în raport de acest salariu rezultă un calcul al drepturilor salariale reprezentând contravaloarea orelor suplimentare de 1.268.182 lei, sumă ce se regăsește în ștatele de plată.
Recurentul invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, susține în esență că instanța de fond a omis a lua în considerare la calcularea muncii prestate suplimentar, sporurile de vechime în muncă și risc radiologic, că în mod greșit a apreciat că prin acordarea dobânzii legale începând cu data de 1.09.2007 se produce repararea integrală a prejudiciului său, nelegal ar fi soluționat și cererea de plată a daunelor materiale și morale, cât și daunelor produse pensiei reclamantului. Se arată în dezvoltarea recursului formulat, că prin neplata orelor suplimentare datorate, angajatorul i-a provocat următoarele daune: l-a lipsit de folosința unei sume importante ce reprezintă o treime din salariu;i-a diminuat punctajul la pensie, aspect de natură a-i produce daune ulterior pensionării sale, l-a lipsit de beneficiul pe care l-ar fi obținut prin investirea sumei obținute la fondul de investiții la care și-ar fi depus economiile. Astfel, calculul sumei datorate este incomplet, întrucât prin aplicarea la salariul negociat de la fila 5, 47-48 dosar fond, a sporului de vechime de 25%; și sporului de risc radiologic pentru categoria III nucleară în procent de 20%- suma rezultată este de 2.325.000 lei.
Contractul individual de muncă și actul adițional la contractul de muncă nu conțin prevederi referitoare la munca suplimentară, astfel că acceptarea de principiu a diminuării drepturilor salariale prevăzute, s-a realizat sub rezerva plății ulterioare a drepturilor salariale reținute, prevăzute de art.75 din Contractul Colectiv de Muncă/2002. Sporul pentru ore suplimentare aprobate este astfel de 100% din salariul de bază conform art.70 din Contractul Colectiv de Muncă/2002. Valoarea muncii suplimentare prin includerea și a sporului de salariu este de 3.883.806,82 lei, sens în care
rezultă o diferență de 2.615.624,82 lei.
Tribunalul greșit a considerat că prin acordarea dobânzii legale începând cu data de 20.09.2007 se produce repararea integrală a prejudiciului suferit pentru neplata drepturilor cuvenite pentru orele suplimentare efectuate, în realitate dobânda legală se aplică la o monedă devalorizată de inflație, care în perioada 16.09.2004-20.09.2007 a fost de 23,6%.
Nelegal s-a soluționat și capătul de cerere privind plata beneficului nerealizat, respectiv a investiției personale pe care ar fi realizat-o la fondul de investiții, calculul și plata acestor daune aduse investiției personale realizându-se prin luarea în calcul a valorii unității de fond la data plății.
Greșit s-a respins și capătul de cerere pentru daunele aduse pensiei, apreciindu-se că este rezultatul unui calcul previzionist și nu o creanță certă, lichidă și exigibilă. Prin luarea în considerare a diferenței de drepturi salariale datorate de pârâtă la recalcularea pensiei, punctajul cuvenit și implicit cuantumul pensiei s-ar fi majorat, fiind obligată recurentul-angajator la plata cotelor de contribuție la asigurările sociale datorate. Arată de asemenea recurentul că în speță condițiile răspunderii contractuale au fost îndeplinite, sens în care nu se justifică respingerea pretențiilor sale privind acordarea daunelor morale. Astfel, contractul individual de muncă a existat fapta ilicită de asemenea, respectiv calculul greșit al drepturilor salariale cuvenite ca muncă suplimentară prejudiciul material determinat prin stresul produs.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursurilor.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondate recursurile pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Compensarea bănească a muncii prestate peste programul normal de lucru se face prin adăugarea unui spor, care se stabilește în Contractul Colectiv de Muncă sau după caz Contractul Individual de Muncă, prin negociere. minimă a sporului corespunzător orelor suplimentare este de 75% din salariul de bază (art.120 alin.2 Codul muncii ).
Cu privire la sporul acordat, se impune a se constata că unele prevederi contractuale din Contractul Colectiv de Muncă sunt mai favorabile salariaților față de Codul muncii, altele nu.
Contractul Colectiv de Muncă Național prevede un spor pentru munca suplimentară în procent de 100%, spor ce se regăsește de altfel și în art.70 lit.j din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, spor ce se raportează, cum corect a apreciat prima instanță la salariul de încadrare- 11.625.000 lei și nu raportat la salariul realizat în luna respectivă în procent de 80% din salariul tarifar.
Nu pot fi primite susținerile recurentului-angajator, în sensul că art.120 alin.2 din Codul muncii, nici alte prevederi din legislația muncii, nu interzic ca determinarea orelor suplimentare să se facă prin raportare la salariul efectiv realizat, în cazul recurentului de 80%, în acest sens fiind și art.11 lit.a din Actul adițional nr.1/2000, semnat de recurent.
Dimpotrivă, acest adițional se referă doar la veniturile salariale ce se acordă în procente, corelate cu valoarea încasărilor și nicidecum la procentul acordat pentru munca suplimentară.
Cu privire la acest aspect clauzele Contractului Colectiv de Muncă ce stipulează procentul de 100% din salariul de bază sunt neclare, fără a face distincție între salariul de încadrare sau cel realizat, sens în care evident că devin aplicabile dispozițiile art.4 al aceluiași contract (fila 18 dosar recurs). Aceste dispoziții prevăd că "Interpretarea clauzelor contractului se face prin consens. Dacă nu se realizează consensual clauza se interpretează potrivit regulilor dreptului comun, iar dacă și după aceasta există îndoială, se interpretează în interesul favorabil salariatului".
Ori, în speță interpretarea clauzei s- realizat corect în favoarea salariatului prin raportare la salariul de încadrare și nu la cel efectiv realizat, neîntemeiată fiind astfel critica recurentului angajator și fără acoperire legală calculele de determinare a contravalorii orelor suplimentare de către recurentul-reclamant.
Neîntemeiate sunt și criticile acestuia, referitoare la includerea în calculul orelor suplimentare a sporului de vechime de 25% și sporului de 20%, raportat la dispozițiile coroborate ale art.120 Codul muncii și art.70 lit.j din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2002, ce impun pentru munca suplimentară un spor procentual de 100%raportat la salariul de bază, de încadrare, nicidecum prin includerea și a altor sporuri la salariul de bază.
Corect a dispus Tribunalul acordarea dobânzii legale aferente drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea muncii suplimentare, aceasta impunându-se potrivit art.1082, 1084, 1088 cod civil și OUG nr.9/2000 pentru a realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât această sumă este reprezentată de drepturi bănești cuvenite din raporturi de muncă.
În acest context, al acordării dobânzii legale aferente sumelor datorate, solicitarea recurentului-reclamant de a i se acorda atât indicele de inflație, cât și dobânda legală, corect a fost apreciată neîntemeiată, întrucât instanța nu poate proceda la aplicarea a două categorii de actualizări a aceluiași prejudiciu, ce echivalează cu o îmbogățire fără just temei.
Drept urmare, nici beneficiul nerealizat în sensul sumelor pe care le-ar fi încasat prin depunerea sumelor datorate la un anume fond de investiții nu pot fi primite, neavând nici o acoperire legală, daunele interese solicitate pentru prejudiciul suferit putând fi acordate doar sub forma dobânzii legale, conform art.1081, 1084 Cod civil, aplicabile în cauză în virtutea calității sale de drept comun al dreptului civil față de ramura dreptului muncii și numai la data introducerii acțiunii conform art.1088 Cod civil și până la data plății efective.
Nu pot fi reținute nici criticile referitoare la daunele aduse pensiei reclamantului, întrucât corect a statuat instanța de fond că acestea nu reprezintă o creanță certă, lichidă, exigibilă, totodată recurentul are posibilitatea valorificării acestor venituri la recalcularea pensiei. Totodată, potrivit Legii nr.19/2000 (art.382) calculul pensiei se realizează raportat la cotele de asigurări sociale datorate de angajator și nu cele plătite, sens în care recurentul nu este prejudiciat pe aspectul valorificării sumelor reprezentând plata orelor suplimentare.
Corect a fost respins și capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, în cauză nefiind dovedite întrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale, conform art.269 Codul muncii, prejudiciul fiind acoperit așa cum s-a mai arătat prin acordarea dobânzii legale aferente sumelor datorate.
În acest context nu pot fi reținute motivele invocate în susținerea recursului reclamantului, respectiv art.304 pct.6-9, prima instanță statuând în cadrul procesual determinat de părți, înfățișând argumentele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea cauzei, prin hotărârea dată realizându-se o corectă interpretare a actului dedus judecății și normelor de drept aplicabile.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, prima instanță respectând principiul disponibilității, prezentându-și argumentele de fapt și de drept ce i-au format convingerea, hotărârea dată fiind pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății, normelor de drept aplicabile în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul-reclamant și recurentul pârât INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU FIZICĂ ȘI INGINERIE " ", împotriva sentinței civile nr.4099/15.05.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 31671/3/LM/2007.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./17.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
