Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 104/R/27.01.2009
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B - prin SA G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 675/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul de fond nr- (număr în format vechi 2685/C/2006), în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Focșani,-, bloc 30. 1, având ca obiect "DREPTURI ".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurenta-pârâtă SC SA B - prin SA G consilier juridic -, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererea este la primul termen de judecată, legal motivată și scutită de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare, după care:
Părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul recurenteisolicită admiterea recursului și pe fond, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantă.
Susține că față de înscrisurile depuse la dosar instanța de fond a apreciat în mod greșit legea obligând în mod nedrept ca societatea să plătească reclamantei parte din profit aferentă anului 2005 neluând în considerare drepturile salariale ce-i reveneau reclamantei potrivit contractul individual de muncă și actelor adiționale acestuia. Apreciază că temeiul de drept reținut de instanța de fond la aplicarea legii a fost greșit potrivit motivelor de recurs depuse la dosar față de care solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii promovată în cauză de reclamantă ca nefiind fondată deoarece reclamanta nu mai poate beneficia de cota parte din profitul înregistrat de societate pe anul 2005, de aceasta beneficiind doar salariații în funcție în cadrul societății. Depune note de concluzii scrise în sensul precizărilor ce au fost dezbătute în susținerea motivelor de recurs.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată la data de 20 decembrie 2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a-i fi acordată cota de participare la beneficiu pe anul 2005 în cotă de 1005 lei net.
În motivarea acțiunii a arătat reclamanta că a fost salariată până la data de 28 august 2006 în funcție de analist financiar. A luat la cunoștință în data de 16.11.2006 că pentru anul 2005 s-a acordat salariaților o cotă de participare la beneficiu în sumă netă de 1005 lei și care s-a achitat în data de 10.11.2006.
A solicitat pârâtei să i se acorde suma netă cuvenită pentru anul 2005, cu atât mai mult cu cât această cotă de participare la profit pe anul 2005 s-a acordat, inclusiv noilor angajați în cursul anului 2005 - 2006.
Cum în anul 2005 fost salariata pârâtei și a participat la crearea beneficiului a
solicitat admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei reactualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Ulterior reclamanta și-a completat acțiunea înțelegând să solicite anularea în parte a hotărârii Adunării generale ordinare a acționarilor SA din 2.11.2006 și anularea actului adițional nr. 7 la contractul colectiv de muncă pe anul 2005-2006 la nivelul SA.
Prin încheierea din 12 aprilie 2007 s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea hotărârii adunării generale a acționarilor și s-a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea secției comerciale a Tribunalului București. Prin aceeași încheiere în temeiul art. 244/1 Cod procedură civilă s-a dispus suspendarea judecării celorlalte capete de cerere până la soluționarea cauzei la Tribunalul București.
Prin sentința comercială nr. 12374 din 17.11.2008 Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată cererea de anulare a hotărârii adunării generale din 2.11.2006. S-a reținut în esență că hotărârea adunării generale se bazează pe contractul colectiv de muncă, ce nu a fost anulat, astfel că este prezumat a fi valabil și își produce efectele, printre acestea numărându-se și cel al excluderii foștilor salariați din rândul persoanelor îndreptățiți la cota de profit aferentă anului 2005.
Poziția pârâtului - întâmpinarea
Pârâta SC SA a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivat de faptul că raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă au încetat înainte de data adoptării hotărârii AGA și deci nu poate beneficia de nici o sumă din profitul distribuit pentru anul 2005.
Sentința civilă nr. 675/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea
Prin sentința civilă nr. 675/03.11.2009 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea civilă pentru drepturi bănești, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantei cota parte din profit pe anul 2005 reactualizată cu rata inflației până la data plății și a luat act că reclamanta nu stăruie în capătul de cerere vizând anularea actului adițional nr. 7 la CCM pe anul 2005-2006. obligat pârâta la 500 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Considerentele sentinței pronunțată de instanța de fond
Reclamanta a fost salariata SC SA în cadrul Direcției Executiv Financiară - punct de lucru Direcția de Telecomunicații V, în funcția de analist financiar până la data de 28 august 2006, împrejurare ce rezultă din dispoziția nr. 200 din 26 aprilie 2006.
Prin cererea din 17.11.2006 reclamanta a solicitat societății pârâte plata cotei părți din profit, răspunsul pârâtei fiind aceasta negativ invocând hotărârea Adunării generale a Acționarilor SA din data de 2.11.2006 și contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA pe anii 2005-2006 astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 7 din 31 octombrie 2006.
Potrivit art. 53 din contractul colectiv de muncă pe 2005-2006,salariații beneficiază de cota parte din profit determinată în condițiile legii".
Prin actul adițional nr. 7 încheiat între Administrația SA și Federația Sindicatelor din Telecomunicații și Federația Sindicatelor s-a stabilit cuantumul cotei de participare din profitul pentru anul 2005 - de 4% și, că persoanele ale căror contracte individuale de muncă au încetat înainte de data adoptării hotărârii AGA nu beneficiază de nici o sumă din profitul distribuit pentru anul 2005. S-a motivat de către pârâtă că majoritatea persoanelor care au plecat din în cursul anului 2006 au beneficiat de prime de fidelitate în cuantum considerabile, reclamanta primind suma de 51.751 lei RON.
Susținerea pârâtei nu poate fi luată în considerare, reclamanta fiind îndreptățită la plata cotei părți din profit pe anul 2005.
Angajatorul este obligat, potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii,să acorde salariaților drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă", astfel că reclamanta, atâta timp cât a avut calitatea de salariat în 2005, are dreptul la plata cotei părți din profit pentru acest an.
Pe de altă parte, potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, executarea acestora este obligatorie, iar clauzele pot fi modificate conform art. 31 în condițiile legii.
Art. 1 cod civil prevede,legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
În lumina acestui principiu al neretroactivității legii, clauzele contractului colectiv de muncă puteau fi modificate numai pentru viitor iar partenerii sociali nu aveau dreptul să ignore principiul potrivit căruia drepturile salariale nu pot constitui obiectul renunțării. Ei nu puteau decide decât asupra cotei și data plății nu și lipsirea salariaților pentru o perioadă deja trecută de drepturile salariale prevăzute de contractul colectiv de muncă valabil la data încetării raporturilor de muncă.
Recursul declarat de pârâta SC SA B - prin SA
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA G apreciind ca nelegală și netemeinică soluția instanței de fond.
A criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Hotărârea de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină:
Art. 40 alin. 2 pct. C din Codul muncii se referă în mod explicit la salariați - sintagma "să acorde salariaților" nicidecum la foștii salariați, situație în care se afla intimata-reclamantă la momentul stabilirii beneficiului participării la cota parte (4 %) din profit, adică la 04.11.2006 (conform art. 2 din Actul adițional nr. 7/2006 - 10 zile de la data semnării acestuia).
Cât privește executarea obligatorie a clauzelor contractuale colective de muncă, prevăzută la art. 30 din Legea nr. 130/1996, consideră că și acest aspect a fost respectat pentru că acesta este aplicabil salariaților existenți, iar obligativitatea respectării acestuia se referă la persoane salariate. A precizat că intimata-reclamantă nu mai avea calitatea de salariat la momentul acordării cotei părți din profit, astfel încât nu i se putea aplica o clauză din Contractul colectiv de muncă - art. 53, având în vedere modificarea/completarea acestuia datorată actului adițional nr. 7/2006.
Instanța de fond își motivează hotărârea pe art. 1 Cod civil, conform căruia "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă". Chiar dacă este un principiu de drept cunoscut în speța de față nu se discută despre aplicabilitatea unei legi iar instanța de fond a confundat noțiunea de contract cu cea de lege ("în lumina acestui principiu, al neretroactivității legii, clauzele contractului colectiv de muncă puteau fi modificate numai pentru viitor").
Contractul colectiv de muncă nu este o lege, ci o convenție cu putere de lege între părți semnatare, conform principiului ce guvernează convențiile civile. Contractul colectiv de muncă este convenția scrisă între o instituție/întreprindere și muncitorii, funcționarii acesteia, reprezentați prin comitetul sindicatului. Ca orice contract, părțile pot conveni crearea, modificarea sau stingerea obligațiilor în relațiile dintre ele. Ca atare nu se poate vorbi despre "neretroactivitatea legii" în speța dedusă judecății așa cum a greșit a interpretat instanța de fond.
Reclamanta nu a formulat o acțiune civilă în răspundere contractuală pentru valorificarea unui drept salarial neacordat ca urmare a neexecutării unor prevederi contractuale incidente raportului de muncă avut cu angajatorul ci a solicitat instanței să constate existența dreptului la acordarea cotei de participare la beneficiu pentru anul 2005 în valoare de 1005 lei, astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, acordându-i-se reclamantului ceea ce nu a cerut.
Repartizarea profitului aferent unui exercițiu financiar este atributul exclusiv al acționarilor. și distribuția profitului este competența exclusivă a acționarilor, cota parte din profit reprezintă dividend. Reclamanta nu are calitatea de acționar pentru a fi îndreptățită să i se acorde cotă de participare la beneficiu pentru 2005. Astfel cum a formulat cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă nu avea decât calitate de salariat în anul 2005.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, sub toate aspectele de fapt și de drept, în baza dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 28 august 2006, contractul individual de muncă al intimatei- recurente a încetat conform dispoziției 200/2006.
Deci, aceasta trebuia să beneficieze de toate drepturile ce i se cuveneau în calitate de salariat al societății recurente, drepturi decurgând din contractul său individual de muncă sau contractul colectiv de muncă la nivel de unitateîn vigoare la data încetării raporturilor de muncă.
Ori, art. 53 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005-2006 prevede clar: "salariații beneficiază de cota parte din profit determinată în condițiile legii".
Deci, la data încetării raporturilor de muncă, reclamanta intimatăavea dreptul la a primi cota parte din profitul societății.
Recurenta face vorbire de art. 41 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006 care prevede că se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate atât condițiile de diferențiere sau diminuare cât și cele deanularea participării la fondul de stimulare din profit. Recurenta pierde din vedere situația de fapt aplicabilă în speța de față și anume faptul că, în cazul în care societatea hotăra să modifice clauza și, implicit, condițiile de acordare a cotei din profit către salariați, trebuia să o facăanterior încetării raporturilor de muncă ale reclamantei intimateiși nu după încetarea contractului său individual de muncă. Doar în aceste condiții deveneau incidente prevederile art. 41 alin. 3 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006. Se observă că actul adițional 7 la contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 fost încheiat la data de 25.10.2006 astfel că, așa cum corect a reținut și instanța de fond, clauzele acestuia nu pot avea efecte pentru trecut cinumai pentru viitor, conform prev. art. 1 din Codul civil coroborat cu art. 7 din Legea nr. 130/1996.
Susținerea recurentei în sensul că distribuirea cotei de participare la profit se poate face numai după încheierea exercițiului financiar al anului pentru care se dispune și numai după aprobarea situațiilor financiare, în termenul prevăzut de Legea nr. 31/1990 este reală.
Însă, instanța de recurs învederează că această situație trebuie interpretată în mod corect din punct de vedere juridic astfel.
Reclamanta intimată are dreptul la a primi cota parte din profitul societății pe anul 2005 potrivit disp. art. 53 din contractul colectiv la nivel de unitate pe anii 2005-2006. Însă această clauză contractuală nu este pură și simplă ci afectată de o modalitate și anume de termen (termenul de 8 luni de la data aprobării situațiilor financiare de către AGA). Termenul, ca și modalitate a actului juridic, reglementat de prevederile art. 1022-1025 din Codul civil este definit ca fiind un eveniment, viitor și sigur ca realizare, până la care este amânată fie începerea, fie încetarea exercițiului drepturilor subiective și a executării obligațiilor civile. În speța de față este vorba de un termen suspensiv care amână începutul exercițiul dreptului subiectiv și executării obligației corelative, până la împlinirea lui.
Principiul dominant pe care recurenta îl eludează este faptul cătermenul afectează doar executarea actului iar nu și existența sa, deci dreptul subiectiv și obligația corelativă au o existență certă, adică există.
În consecință, față de această interpretare corectă a naturii actului juridic, rezultă că dreptul reclamantei intimate la a primi cota parte din profit subzistă și după data încetării raporturilor sale de muncă însăexecutareaactului urma să aibă loc, în concret, după aprobarea situațiilor financiare de către adunarea AGA. Or, prin anularea însuși a dreptului reclamantei, societatea a încălcat propria clauză contractuală, transformând modalitatea actului juridic într-o condiție rezolutorie ce nu poate fi opozabilă reclamantei care beneficia de o clauză afectată de termen suspensiv (așa cum era negociată la acel moment) și nu de condiție rezolutorie.
Contrar susținerilor recurentei, aceasta a încălcat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 care are putere de lege potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996.
Faptul că foștii salariați au beneficiat de prime de fidelitate la plecarea din unitate nu are nici o relevanță în cauză și nu înlătură dreptul negociat al reclamantei la cota parte din profitul societății pe anul 2005, cele două drepturi fiind diferite.
De asemenea, nu are nici o importanță raportat la speța de față faptul că societatea a respectat termenul limită pentru plata cotei părți din profit către salariați și nici cui îi aparține competența de a aproba distribuirea de dividende.
În cauza de față instanța analizează situația de fapt și temeiurile de drept aplicabile din prisma respectării legislației specifice dreptului muncii și nu dreptului comercial astfel că argumentul referitor la respingerea unei acțiuni în anulare a hotărârii AGA nu poate fi reținut. Ceea ce se analizează de către instanța competentă potrivit jurisdicției muncii este dacă reclamanta are sau nu dreptul la pretențiile solicitate și, odată stabilit că dreptul său este încă în vigoare potrivit disp. art. 53 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, orice altă susținere în sens contrar nu are nici un suport.
Curtea că modificările aduse unui contract colectiv de muncă nu pot avea efecte decât pentru salariații care însă mai au raporturi de muncă cu societatea și nu retroactivează, desființând drepturi câștigate în mod legal anterior.
De asemenea, o relevanță deosebită prezintă în cauză și prevederile art. 38 din Codul muncii potrivit cărora salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
Față de aceste prevederi exprese ale Codului muncii, instanța de recurs apreciază ca fiind corect punctul de vedere al instanței de fond referitor la faptul că sindicatele nu putea negocia renunțarea la un drept pentru foști salariați ai unității.
Contrar susținerilor recurentei, potrivit disp. art. 28 din Legea nr. 54/203, organizațiile sindicale apără drepturilemembrilorlor ce decurg din legislația muncii, contractele colective de muncă și alte acte juridice specifice. Or, nu este posibil ca, după încetarea raporturilor de muncă, foștilor salariați să le fie anulat un drept deja câștigat tot prin negociere, invocându-se negocieri cu un sindicat care nu mai avea dreptul să o reprezinte pe reclamantă, aceasta nemafiind membră de sindicat.
Instanța nu reține nici susținerea recurentei în sensul că nu se poate pune problema retroactivității contractului colectiv de muncă pentru anul 2005-2006, modificările având loc anterior hotărârii distribuirii cotei de participare la profit.
Așa cum s-a arătat pe larg mai sus, actul adițional prin care s-a modificat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ar fi fost opozabil reclamantei intimată, numai în condițiile în care modificările ar fi survenit anterior încetării raporturilor sale de muncă cu societatea recurentă. Recurenta apreciază în mod eronat că dreptul reclamantei putea fi afectat prin hotărârea de distribuire a cotei de participare la profit. Dimpotrivă, după cum s-a expus anterior, dreptul reclamantei nicidecum nu poate fi înlăturat sau anulat iar distribuirea acestor cote are semnificația juridică a unui termen suspensiv care amână doar executarea obligației și nu afectează însăși substanța ei, așa cum greșit susține recurenta.
În consecință, nu este afectat dreptul reclamantei de faptul că s-a modificat contractul colectiv de muncă anterior hotărârii de distribuire a cotei părți din profit, nefiindu-i opozabil acesteia.
Față de considerentele arătate, se va respinge recursul ca nefondat în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de SC SA B, prin SC SA G, cu sediul în G,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 675/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul de fond nr- (număr în format vechi 2685/C/2006).
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27 Ianuarie 2010.
JUDECĂTOR 1: Mihaela Neagu | JUDECĂTOR 2: Alina Savin |
Grefier, |
CU OPINIA SEPARATĂ A JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
În sensul:
ADMITERII recursului declarat de SC SA B, prin SC SA G împotriva sentinței civile nr. 675/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și RESPINGERII acțiunii formulată de reclamantul, domiciliat în Focșani,-,. 1, jud.
Președinte, |
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Consider că se impunea admiterea recursului declarat de pârâtă și respingerea acțiunii din următoarele considerente:
Potrivit art. 53 din contractul colectiv de muncă " salariații beneficiază de cota parte din profit determinată în condițiile legii".
Contractul colectiv de muncă se aplică doar salariaților angajați în unitate, nu și celor care nu mai au calitatea de salariați, ca urmare consider că reclamanta nu putea beneficia de premierea acordată salariaților în anul 2006, reprezentând cota de profit pentru anul 2005, întrucât acesteia îi încetase raportul de muncă anterior datei la care s-a aprobat premierea.
Este irelevant că în anul 2005 aceasta a fost angajată la societate, întrucât venitul este aferent anului 2006, chiar dacă fondurile din care se acordă reprezintă un procent din profitul obținut de societate în anul 2005.
Mai mult hotărârea AGA din 02.11.2006 prevede modul de împărțire a sumelor, reprezentând cota parte din profit aferent anului 2005. Astfel, suma rezultată urma a fi împărțită în mod egal angajaților existenți la data hotărârii.
Această hotărâre este ulterioară actului adițional nr. 7 la contractul colectiv de muncă pe anul 2005-2006, prin care, în urma negocierii dintre părți s-a stabilit că persoanele ale căror contracte individuale de muncă încetează anterior adoptării hotărârii AGA, nu beneficiază de nicio sumă din profitul distribuibil pentru anul 2005.
Astfel, față de voința părților și modul de redactare a contractului colectiv de muncă, consider că acțiunea reclamantei era nefondată și trebuia respinsă.
Președinte, |
opinie majoritară: - -/12.02.2010
opinie separată: - -/19.02.2010
: 4 ex.//08.03.2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 2 ex.//09.03.2010
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
