Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1058/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1058/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă Nicoleta Vesa vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Ioana Cibu Mirea
- - -- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1000/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul recurent lipsind acesta și pârâta intimată ""
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care mandatara recurentului depune la dosar Somație de plată și jurisprudență -pag.226-231 din "Daunele morale" -G și chitanțele nr.44 din 11.11.2008 și 39/29.08.2008 în cuantum total de 1300 lei.
Nemaifiind cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatara recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii și rejudecând pricina în fond, admiterea în întregime a acțiunii pentru motivele formulate în scris pe care le susține și oral.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța, luând în considerare actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul, împotriva pârâtei "" SRL B, s-a solicitat ca prin sentința civilă care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată să se dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale, drepturile salariale pe ultimele trei luni, amenzile plătite pe perioada în care a fost angajatul pârâtei, plata orelor suplimentare de la data angajării până la data încetării contractului individual de muncă, în sumă totală de 10.000 lei RON.
Prin precizarea de acțiune - fila 42 fond, astfel consemnată în încheierea de ședință, reclamantul a arătat că a primit drepturile salariale la zi și și-a precizat daunele morale până la concurența sumei de 8.000 lei - fila 41 verso.
Prin completarea acțiunii introductive - fila 81 reclamantul arată că înțelege să nu solicite reintegrarea, dar solicită a se constata nulitatea absolută a deciziei 392/2007 și faptul că își menține pretențiile evidențiate în precizarea de acțiune de la fila 12.
Se arată de către reclamant în motivarea acțiunii introductive formulată și precizată faptul că pârâta a dispus concedierea disciplinară pentru absențe nemotivate fără ca în cuprinsul deciziei de concediere să se arate datele în care a absentat.
Pârâta deși legal citată conform normelor procedurale incidente nu a înțeles să depună la dosarul cauzei întâmpinare având în vedere cererile și susținerile reclamantului cuprinse în cererea de chemare în judecată și precizările scrise formulate, sens în care este evidentă atitudinea de pasivitate și omisiune, respectiv de achiesare a pârâtei, față de cererile reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1000/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei "" SRL B și ca urmare s-a anulat decizia de concediere nr. 392/31.08.2007, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite pe perioada 01.06.2006-07.09.2007, să compenseze bănesc concediul de odihnă pentru perioada 01.02.2007 - 08.09.2007 și să-i plătească contravaloarea celor 232 ore suplimentare efectuate în perioada 01.02.2007-08.09.2007.
S-au respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1312 lei și la plata daunelor morale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a deținut funcția de distribuitor la societatea pârâtă, fiind concediat pentru absențe nemotivate.
În privința concedierii, s-a avut în vedere că aceasta este nelegală, dată cu nerespectarea cerințelor imperative vizând cercetarea disciplinară și a dispozițiilor art. 63, 267 și următoarele Codul Muncii, art. 75 și următoarele din la nivel național și art. 52 din și că este cea mai gravă măsură disciplinară luată, deși angajatorul avea obligația de a proceda gradual în aplicarea acesteia.
De asemenea, s-a reținut și nerespectarea cerințelor privind forma actelor care au fost întocmite de emitentul deciziei de concediere.
În baza art. 37, 39 alin.1, 40 alin.2, 117 și următoarele, 139, 141 alin.4, 154 și următoarele din Codul Muncii, art. 17, 37, 60-61. la nivel național și Directiva CE 2003/1988 s-a apreciat temeinicia solicitării drepturilor salariale cuvenite pe perioada 1.06.2006-7.09.2007, a contravalorii concediului de odihnă neefectuat în perioada 01.02.2007-08.09.2007 și a orelor suplimentare pentru perioada 01.02.2007-08.09.2007.
Prin prisma dispozițiilor Legii 22/1969, a nr.OG 17/2002, HG38/2008, OUG295/2002, art. 20 și următoarele și art. 95 din Legea nr. 49/2006, HG85/2003, HG1391/2006 și nr.OUG 69/2007 s-a reținut netemeinicia pretențiilor reclamantului cu privire la plata sumei de 1312 lei.
Daunele morale au fost de asemenea respinse față de dispozițiile Legii nr. 237/2007 și a Deciziei nr. XL/2007, câtă vreme între părți nu a existat o convenție cu privire la acestea.
S-a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acesteia, casarea hotărârii recurate și în rejudecare să se admită integral acțiunea sa.
În expunerea de motive arată că instanța de fond nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, având în vedere faptul că la dezbaterea în fond a pricinii, unul din membrii completului de judecată nu a fost prezent (art. 304 pct.1 și 2 Cod procedură civilă ).
Se mai susține că instanța a reținut faptul că pârâta a achiesat la pretențiile sale prin faptul că nu a înțeles să depună întâmpinare, deci trebuia admis și capătul de cerere referitor la plata daunelor morale (art. 287 Codul Muncii ).
Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv plata salariului pe o perioadă mai lungă decât cea solicitată. În schimb, concediul de odihnă privește o perioadă mai scurtă decât cea reală (art. 304 pct.6 Cod procedură civilă ).
Invocă de asemenea că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct.9 Cod procedură civilă ), întrucât în speță este incident art. 269 Codul Muncii. Astfel, răspunderea contractuală nu exclude acordarea despăgubirilor nepatrimoniale.
Apreciază în acest context că nu este obligatorie inserarea unei clauze în acest sens în, atâta timp cât răspunderea contractuală este atrasă pentru prejudicii nepatrimoniale.
Susține astfel că prin neplata salariului mai mult de 3 luni, angajatorul i-a creat neajunsuri familiale și sociale, fiindu-i atinse și știrbite cinstea, onoarea, reputația și prestigiul prin concedierea ilegală.
Mai învederează că în lipsa audierii unor martori și a efectuării unei expertize contabile nu se poate pronunța o hotărâre legală și temeinică și mai mult, cea atacată nu poate fi pusă în executare.
În drept invocă și dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și a prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca fondat urmând a-l admite în temeiul art. 312 Cod procedură civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Potrivit art. 269 alin.(1) din Legea nr. 237/2007, astfel cum acesta a modificat alin.(1) al. Art. 269 din Legea nr. 53/2003, s-a statuat că:
"Angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul."
Această modificare a intrat în vigoare la data de 28.07.2007.
Pe lângă acest text legal, instanța de fond își sprijină soluția respingerii capătului de cerere privind acordarea daunelor morale și pe considerentele deciziei XL/2007.
După cum lesne se poate observa, data la care s-a pronunțat Decizia XL (40)/2007 (07.05.2007) este anterioară modificării aduse Legii 53/2003 prin Legea nr. 237/2007, iar Decizia a fost publicată doar la 12.11.2007.
Astfel, este a se reține că de la data pronunțării deciziei în recurs în interesul legii și până la publicarea acesteia în Monitorul Oficial a intervenit legiuitorul cu modificarea adusă art. 269 Codul Muncii - legea cadru, iar acest nou aliniat 1 al acestui articol nu condiționează acordarea daunelor morale de existența unei clauze exprese în acest sens inserate în sau contractul individual de muncă.
Mai mult decât atât, chiar decizia XL/2007 menționează expres că daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea cuprinde clauze exprese în acest sens. Și în momentul de față, Legea 53/2003 modificată, dă salariatului posibilitatea de a solicita astfel de daune.
Chiar și dacă ar fi să împărtășim punctul de vedere al instanței de fond și să apreciem că era necesară includerea unei astfel de clauze în contractul de muncă al reclamantului, trebuie spus că acest raționament ar deveni aplicabil doar situațiilor ivite după publicarea Deciziei XL/2007, respectiv contractelor individuale de muncă încheiate după 12.11.2007, ceea ce nu este cazul reclamantului, al cărui contract este încheiat anterior pronunțării deciziei menționate.
Prin urmare, având în vedere toate aceste aspecte, cât și faptul că instanța de fond a revenit asupra probei testimoniale încuviințate, rezultă că reclamantul a fost în imposibilitate de a-și proba temeinicia daunelor morale solicitate, fiind astfel încălcat principiul aflării adevărului.
Totodată, nici mențiunea făcută de instanța de fond în încheierea de amânare a pronunțării din 25.06.2008 prin care se apreciază că nu mai este necesară audierea martorilor nu are suport legal, reclamantul fiind astfel în imposibilitate, așa cum am mai arătat, de a-și dovedi susținerile.
Față de aceste aspecte și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza și celelalte critici invocate de reclamant prin intermediul motivelor de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
(continuarea minutei deciziei civile nr.1058/13.11.2008)
***
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1000/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13.11.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. 2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Lodoabă Nicoleta VesaJudecători:Alina Lodoabă Nicoleta Vesa, Victor Crețoiu, Ioana Cibu Mirea
