Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1058/
Ședința publică din data de 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
or
or
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței civile nr. 15/10.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați (dosar fond nr-), în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL G, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect "DREPTURI ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, fiind consemnate în încheierea care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.10.2009 și, ulterior, la data de 20.10.2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra cererii de recurs, înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 15/10.01.2008 pronunțată de către Tribunalul Galațis -a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamanții, -, și i-au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice B solicitând obligarea primilor doi pârâți la acordarea celor trei transe de creșteri salariale prevăzute. De art. 1 al. 1 din OG 10/2007, după cum urmează:
- cu 5% începând cu data de 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006,
- cu 2% începând cu luna aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007,
- cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
De asemenea, au solicitat plata dobânzilor legale pentru sumele datorate începând cu luna ianuarie 2007 și până la efectuarea plații, obligarea primilor doi pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă prin indicarea caracterului permanent al plaților astfel efectuate și obligarea pârâtului de la punctul 3 să includă în bugetul anului 2007 sau la prima rectificare de buget de la data pronunțării sumele solicitate.
În motivare, au arătat că drepturile de salarizare ale magistraților au fost reglementate prin OUG nr. 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003, acest act normativ fiind abrogat prin OUG nr. 27/2006, atât în legea precedenta prin art. 41 cât și în cea în vigoare prin art. 35 s-a prevăzut în mod expres că drepturile de salarizare prevăzute vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
În anul 2007 Guvernul României a reglementat aplicarea indexării salariale prin următoarele acte normative: OG nr. 10/2007, OG nr. 6/2007, OG nr. 8/2007, OG nr. 11/2007, OG nr. 16/2007, OG nr. 27/2007, Legea nr. 232/2007.
Aceste acte normative prevăd creșteri salariale în cuantumul arătat pentru tot personalul din sectorul bugetar cu excepția judecătorilor și procurorilor.
Prin excluderea acestei categorii de la creșterile salariale s-a creat un caz de discriminare care se constituie intr-un prejudiciu creat, actual și viitor pentru procurori și în încălcarea dispozițiilor legale imperative din OUG nr. 27/2006.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoane aflate în aceeași situație în baza unora din criteriile enumerate de art. 2 din OG nr. 137/2000, respectiv rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boala cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie nefavorizată precum și orice alte criterii.
Decizia Curții Constituționale nr. 1/1994 a stabilit ca tratamentul diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului și trebuie să se justifice rațional în respectul principiului egalitarii cetățenilor în fața legii și autorităților publice.
De asemenea, reclamanții au invocat prevederile Codului muncii, respectiv art. 154 al. 3 și art. 295 și art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Conform art. 27 al. 3 din OG nr. 137/2000 s-a solicitat citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă.
A invocat excepția necompetentei materiale a instanței având în vedere că reclamanții și-au întemeiat cererile pe dispozițiile art. OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, iar potrivit art. 27 al. 1 cererile se soluționează potrivit dreptului comun. Ca urmare, au considerat că ar fi competentă să soluționeze cauza Judecătoria Galați iar reclamanții trebuie să își timbreze acțiunea la valoare.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii întrucât admiterea ei ar echivala cu adăugarea de către instanța la legea specială de salarizare a magistraților, schimbând în acest fel sistemul de salarizare prevăzut de legiuitor.
Reclamanții au solicitat creșterile salariale prevăzute. de OG nr. 10/2001 în condițiile în care nu fac parte din categoria personalului contractual din sistemul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Acordarea acestor creșteri salariale numai anumitor categorii profesionale nu constituie o discriminare așa cum este aceasta definita de Legea privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Prin urmare nu poate fi apreciat ca discriminatoriu faptul că nu s-au acordat măriri salariale magistraților și s-au acordat personalului contractual în condițiile în care nu poate constitui o discriminare nici situația în care această din urmă categorie profesională nu este salarizată în baza coeficienților de multiplicare și a valorii de referință sectorială utilizată pentru salarizarea magistraților.
Consideră că Ordonanța nr. 9/2000 privind dobânda legală nu este aplicabilă decât în situația în care între părți ar exista o convenție privind rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, ceea ce nu își găsește aplicarea în speță.
Excepțiile necompetenței materiale și a inadmisibilității au fost respinse prin încheierea din 10.01.2008, pentru motivele arătate, instanța invocând din oficiu și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții exercită funcția de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă oria L, fiind salarizați conform OUG nr. 27/2006.
Prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a OUG nr. 27/2006 s-a dispus abrogarea art. 35 din ordonanță, invocat de reclamanți, care prevedea că drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Ca urmare, la momentul actual, reclamanții beneficiază de drepturile prevăzute de OUG nr. 27/2006, cu modificările prevăzute de Legea nr. 45/2007, neexistând nici un act normativ care să dispună alte creșteri salariale în anul 2007.
Este adevărat că alte categorii de bugetari, respectiv funcționarii publici, personalul auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor, controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi, etc. au beneficiat, prin legi speciale de majorări salariale în procentele solicitate de reclamanți.
Instanța a apreciat că nu se poate invoca discriminarea întrucât aceasta presupune tratament inegal pentru persoane aflate în aceeași situație în baza unora din criteriile enumerate de art. 2 din OG nr. 137/2000, respectiv rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenența la o categorie nefavorizată precum și orice alte criterii.
Principiul egalității în fața legii nu înseamnă uniformitate astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Pentru a exista discriminare este necesar ca deosebirea să se aplice în mod nejustificat unor persoane aflate în situații identice sau analoage.
Or, în speță este vorba de categorii diferite de salariați, pentru fiecare în parte indemnizația sau salariul fiind stabilite de legiuitor în funcție de complexitatea și răspunderea funcției, de interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute de lege pentru aceste funcții sau de alte criterii.
De asemenea, personalul salarizat în baza OUG nr. 27/2006 a beneficiat de o majorare salarială în anul 2007, prin Legea nr. 45/2007, acesta fiind motivul invocat de pârâți pentru neacordarea altor majorări.
Consideră că este dreptul legiuitorului să stabilească salarii diferite pentru activități diferite, precum și momentul, modul, sau cuantumul modificării indemnizațiilor pentru fiecare categorie de personal în parte.
În consecință acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată în ceea ce îi privește pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.
Instanța a respins acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice B pentru lipsa calității procesuale active, întrucât acesta nu are în atribuții întocmirea bugetului pentru primii 3 pârâți și nici nu are raporturi de muncă cu reclamanții.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții considerând-o nelegală și netemeinică dar fără să indice nici un motiv concret de recurs sau critică împotriva sentinței recurate în sensul disp. art. 302 indice 1 lit. c Cod procedură civilă. Motivele de recurs reprezintă în fapt o redare fidelă a considerentelor expuse în opinia separată.
În speță, au apreciat că este fără tăgadă apartenența la personalul din unitățile de justiție, ce sunt unități bugetare, că persoanele aparținând personalului din sistemul bugetar, printre care și recurenții-reclamanți, sunt parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de Codul muncii, prestând o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri datorate devalorizării monedei naționale, precum și dreptul la tratament egal în materie de salarizare (art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. 1, lit. a, art. 40 alin. 2, lit. c și lit. f, art. 154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003).
Deci, sub acest aspect, recurenții ca și restul personalului din sistemul bugetar, se află în aceeași situație.
Printr-o serie de acte normative (de exemplu: nr.OG 10/2007, nr.OG 11/2007, nr.OG 16/2007, nr.OG 27/2007, Legea nr. 232/2007, nr.OG 8/2007, nr.OG 20/2007, nr.OG 23/2007) personalul din sistemul bugetar a beneficiat în fiecare an de majorările salariale constând în indexarea salariilor sau indemnizațiilor.
Aceste majorări au fost aplicate nediscriminatoriu sub aspectul categoriei socio-profesionale, fiind de enumerat, exemplificativ: demnitarii (art. 1 din nr.OG 10/2007), judecătorii Curții Constituționale (art. 1 din nr.OG 10/2007), personalul auxiliar din justiție (art. 31 din nr.OG 8/2007).
de motive ale acestor acte normative (întocmite conform art. 29 - 32 din Legea nr. 24/2000 și potrivit art. 6 din Legea nr. 52/2003) au ca și numitor comun, în esență, fundamentul necesității acordării majorărilor salariale pe anul 2007 în sistemul bugetar, ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum în anul 2007 față de anul 2006, precum și tratamentul egal între diferitele categorii de personal bugetar, în sensul acoperirii devalorizării datorate creșterii inflației.
Temeiul acordării adaosurilor nu a fost o măsură de protecție socială a categoriilor socio-profesionale cu venituri salariale în mod cert mai scăzute decât cele ale lor, deoarece majorările au fost aplicate deopotrivă și demnitarilor, personalului asimilat demnitarilor, judecătorilor Curții Constituționale, membrilor Curții de Conturi și altor categorii cu venituri salariale mai ridicate decât cele ale reclamanților-recurenți.
În concluzie, unul și același element (constând în majorarea salarială anuală pentru acoperirea devalorizării monedei în care se face plata salariului) produce efecte juridice diferențiate în sistemul de salarizare al personalului din unitățile finanțate din fonduri bugetare, în funcție de apartenența la o anumită categorie socio-profesională.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, toate persoanele care se află în aceeași situație (a depunerii unei activități în muncă și a erodării salariului datorită creșterii indicelui prețurilor de consum și a inflației), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial: indexările salariale anuale. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului din unitățile bugetare sub aspectul primirii unui salariu erodat de inflație la fel ca și restul personalului, rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul adaosului salarial anual pe 2007.
Pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor ce li se cuvin vor fi avute în vedere, doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de art. 1 din nr.OG 10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri.
Cu privire la actualizarea prejudiciului cu indicele de inflație, au considerat că în cauză sunt incidente prevederile art. 1082 din cod civil și art. 161 din Codul muncii.
De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din Legea nr. 356/2002 pârâții ar trebui să le plătească și dobânda legală calculată începând cu luna ianuarie 2007 până la data plății.
Pentru aceste considerente au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Nu s-a indicat nici un temei de drept.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât sentința primei instanțe este legală și temeinică.
Analizând sentința civilă recurată, în baza disp. art. 304 indice 1.c Cod Penal, Curtea apreciază că recursul este nefondat însă pentru alte considerente:
Recurenții-reclamanți au susținut că au fost discriminați prin lege, în sensul că tuturor bugetarilor li s-au acordat majorări salariale în anul 2007, categoria profesională a magistraților din care face parte fiind exclusă.
Curtea reține că art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și toate normele internaționale în materie de discriminare presupun existența unui drept fundamental sau a unui alt drept recunoscut de lege.
Nediscriminarea nu este un drept în sine, ci se referă la modul de exercitare a unor drepturi, respectiv la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de către legiuitor.
Prin Decizia nr. 818/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției și a constatat ca prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
De asemenea, rolul instanțelor de judecată nu este să cenzureze soluția aleasa de legiuitor in stabilirea retribuției unor categorii profesionale și sa stabilească alte drepturi salariale decât cele prevăzute de lege, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele cu cele prevăzute prin actele normative, întrucât s-ar încălca astfel rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării și principiul separației puterilor în stat.
Prin Decizia nr. 838/27.05.2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între Parlament, Guvern și instanțele judecătorești, reținând că doar Parlamentul și Guvernul, prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Mai mult Curtea Constituțională a considerat că acordarea unor drepturi decât cele prevăzute expres de lege este o depășire a puterii judecătorești.
Acordarea unor drepturi sau sporuri peste cele prevăzute de lege ar însemna ca instanța să-și depășească atribuțiile puterii judecătorești.
În speță, practic reclamanții solicită să li se aplice niște majorări salariale de care, potrivit legii, nu au beneficiat, ca urmare acțiunea formulată apare nefondată, față de decizia obligatorie pronunțată de Curtea Constituțională, arătată mai sus.
În consecință, în baza disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, împotriva sentinței civile nr. 15/10.01.2008 a Tribunalului Galați (dosar fond nr-).
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Alina Savin | or, | or, |
Grefier, |
: - -/11.11.2009
: 8 ex.//26 Ianuarie 2010
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Comunicat: 6 ex.//28.01.2010
1 ex. Reprezentant recurenți-reclamanți - fila 25 dosar fond 7671/121/2007
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
