Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 10671/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 10671
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, G, G, împotriva sentinței civile nr.1293/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de Conturi A României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns reclamant asistat de avocat și ceilalți reclamanți reprezentați de avocat N, lipsind pârâții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite cu titlul de primă de vacanță reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective cu cheltuieli de judecată și depune practica judiciară.
CURTEA:
Asupra cauzei de față
Prin sentința civilă nr.1293/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, G, G, ȘI, toți cu domiciliul ales în Tr.S,-, jud.M împotriva pârâților CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,--24, sector 1, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1,chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanții sunt angajați ai Curții de Conturi a României în calitate de controlori financiari, angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată și sunt salarizați conform OUG nr.160/2000, act normativ care nu prevede acordarea primei de concediu solicitată de reclamanți în acțiune.
Referirile reclamanților la prevederile Legii nr.188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici în ceea ce privește acordarea primei de concediu sunt neîntemeiate.
Așa cum s-a arătat, reclamanții nu sunt funcționari publici, ci personal contractual și potrivit art.6 din Legea nr.188/1999, prevederile acestei legi nu se aplică personalului contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice care nu exercită prerogative de putere publică. Persoane care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționari publici și li se aplică legislația muncii. Cum deci funcțiile ocupate de reclamanți sunt de natura celor exceptate din rândul funcționarilor publici, ei nu pot beneficia de prevederile art.35 (2) din Legea nr.188/1999, care prevede prima de concediu.
Susținerile reclamanților referitor la discriminarea la care au fost supuși prin neacordarea primei de concediu conform prevederilor legislației aplicabile funcționarilor publici nu se pot reține întrucât acest drept nu se încadrează în cele recunoscute de lege pentru personalul contractual.
Curtea Constituțională a statuat constant că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite în raport cu natura deosebită a raporturilor reglementate.
Principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoane aflate în aceeași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din OG nr.137/2000, ceea ce nu este în speță.
De altfel și practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că, a distinge nu înseamnă discriminare și că, diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Prin urmare ar exista discriminare dacă pentru o parte din controlorii financiari s-ar acorda prima de concediu, iar pentru o parte dintre aceștia nu s-ar acorda această primă.
De asemenea, invocarea de către reclamanți a prevederilor art.41 al.2 și art. 53 din Constituția României sunt neîntemeiate.
Curtea Constituțională a reținut că, beneficiul unor drepturi suplimentare cum este și prima de concediu nu constituie un drept constituțional fundamental, astfel că prevederile art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementărilor. In acest sens, numai legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice sau să înceteze acordarea lor. De asemenea, tot Curtea Constituțională a statuat că dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecție socială garantată de Constituție, deci un drept fundamental, nu se poate confunda cu dreptul la prima de concediu prevăzută prin legi speciale, astfel că, nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art.41 al.2 din Constituție.
Chiar dacă dreptul la prima de concediu ar fi prevăzută în Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, nu este prevăzută în legea specială de salarizare, OG nr.160/2000, iar instanța nu poate adăuga la lege. Tot pentru acest motiv și anume, faptul că în actul normativ special de salarizare OUG nr.160/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu se prevede acest drept, nu sunt aplicabile nici prevederile OUG nr.146/2007, care face referire la categoriile de salariați din sectorul bugetar cărora li s-a suspendat prima de concediu prevăzută prin actele normative de salarizare, prin legile bugetare din perioada 2001 - 2006.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs a fost acela că în mod greșit instanța de fond a reținut inexistența drepturilor solicitate de reclamanți, pentru considerentul că OUG nr 160/2000,nu prevede acordarea primei de concediu, acest drept urmând a se acorda doar funcționarilor publici, în condițiile în care această ordonanță este criticabilă fiind discriminatorie, deoarece și ei au calitatea de salariați ca și funcționarii publici, iar acest drept a fost prevăzut în contractele colective de muncă la nivel național.
Un alt motiv de critică a fost acela că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la discriminarea reclamanților.
Aceasta deoarece instanța nu ține cont de punctul de vedere al CNCD, și de reglementările internaționale la care România a aderat.
A mai fost criticată sentința și pentru faptul că instanța a reținut nefundat că nu ar fi aplicabile prevederile art.41 alin. 2 și art. 53 din Constituția României, ce impun obligația de a nu se restrânge ori suspenda în mod discriminatoriu dreptul de renumerare, reținînd că dreptul la prima de vacanță nu este un drept constituțional, aceasta fiind o interpretare restrictivă și subiectivă.
Un al patrulea motiv de recurs constă în neanalizarea susținerilor reclamanților întemeiate pe dispozițiile Deciziei ICCJ nr. XXXVI din 07 mai 2007 referitoare la sporul de vechime ce se cuvine magistraților și prsonalului curții de conturi.
Alte critici au vizat faptul că sentința pronunțată nu a cuprins motivele de fapt și de drept care au condus la pronunțarea sa și de asemenea este în discordanță cu alte hotărâri pronunțate de diverse instanțe în cauze similare.
Analizând recursul formulat se constată că este nefundat pentru următoarele considerente;
Acțiunea reclamanților s-a întemeiat în principal pe faptul că sunt discriminați în raport cu funcționarii publici în ceea ce privește prima de vacanță, în sensul că aceștia beneficiază de această primă.
Instanța de fond a reținut în mod corect că drepturile reclamanților sunt reglementate de OUG nr160/2000, și că acest act normativ nu prevede un asemenea drept pentru reclamanți.
Dacă reclamanții considerau că actul normativ respectiv este neconstituțional aveau posibilitatea atacării acestuia la Curtea Constituțională, singura în măsură să spună dacă ordonanța respectivă încalcă constituția prin prevederile sale considerate de către reclamanți ca fiind neconstituționale.
În lipsa unei astefel de decizii, instanța nu poate așa cum a statuat Curtea Constituțională, să înlăture sau să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme legale neavute în vedere de legiuitor, sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Din acest punct de vedere criticile formulate în motivele 1, 2 și 3 de recurs apar ca fiind nefondate.
Nefondate sunt și criticile privitoare la decizia ICCJ, cu privire la sporul de vechime ce se cuvine magistraților, judecătorilor și procurorilor financiari, decizia respectivă neavând legătură cu speța de față.
De asemenea sentința recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, lucru ce reiese în mod evident din considerentele acesteia privitoare la faptul că reclamanții sunt salarizați în baza. 160/2000, act normativ ce nu prevede dreptul la prima de vacanță a acestora.
Reiese astfel că și critica privitoare la acest aspect este nefondată.
Nefondată este și critica referitoare la neconcordanța sentinței atacate cu alte sentințe pronunțate de alte instanțe în spețe similare, hotărârile judecătorești nefiind prin ele însele izvor de drept, și nefiind obligatorii pentru alte instanțe, cu excepția celor pronunțate de către ICCJ în soluționarea recursurilor în interesul legii, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința atacată este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții, G, G, împotriva sentinței civile nr.1293/09.06.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Curtea de Conturi A României, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect "drepturi bănești".
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. -
2exp.
07 01 2009
Jud fond A
.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Doina Vișan
