Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1068/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(7011/2008)
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1068R
Ședința publică din 20.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Zuluf Petronela Iulia I
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții, - -, -, C, -a, -, -, -, -, -, G, împotriva sentinței civile nr.5090 din data de 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.34379/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul - SA-membru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2008 și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata, prin avocat, depune note scrise.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenții, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile prin admiterea cererii de chemare în judecată, arătând că, clauzele contractului de muncă nu au fost interpretate de instanța de fond decât în sensul modificării și nu în sensul aplicării,susține motivele de recurs. Cu cheltuieli de judecată și pentru judecata în fond.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că, Comisia paritară nu a modificat contractul colectiv de muncă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5090 din data de 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.34379/3/LM/2007, a fost respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, - -, -, C, -a, -, -, -, -, -, G, I, împotriva pârâtei - SA.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că aceasta este neîntemeiată, iar pe fondul cauzei, următoarele:
Art.168 din Contractul Colectiv de Muncă in forma aplicabila la data de 25.02.2003 avea următoarea formulare: "cu ocazia sărbătorilor de Paști si C salariații SNP SA vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale in cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minimum 15 zile inainte de fiecare eveniment pentru care se acorda suplimentările vor incepe negocierile cu in vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Cu ocazia negocierilor contractului de munca aplicabil la nivelul societății parate in anul 2003, părțile contractante au hotărât încheierea unui act adițional la contractul colectiv de munca prin care s-a prelungit cu un an aplicarea vechiului contract pe care au convenit sa-l modifice si sa-l completeze.
În acest context, la art.168 s-a adăugat un nou alineat cu următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, conform modalității si in condițiile negociate cu."
Astfel, prin art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, Patronatul și Sindicatul au stabilit că pentru anul 2003, suplimentările salariale privind primele de Paști și de C vor fi fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Atat reclamanții cat si parata sunt de acord ca in anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 nu s-au mai acordat potrivit acestui articol (cu ocazia sărbătorilor de Paști si C), ci u fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Obiectul acțiunii prin care a fost sesizata instanța consta in pretențiile reprezentând suplimentările salariale pentru Paști si C începând cu anul 2004.
Pentru aceasta perioada, raporturile juridice dintre parti sunt guvernate de contractul individual de munca si de prevederile contractelor colective de munca aplicabile.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, instanța constata ca prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003, au fost menținute identic și in contractul colectiv de muncă aplicabil în anul 2004.
Pentru anul 2005, nu s-a incheiat un nou contract colectiv de munca, părțile stabilind printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, cu unele completări si modificari( filele 56-84).
Modificările negociate au privit si alin. 2 al art.168, acesta stabilind ca " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
In anul 2006 si 2007, au fost reluate in aceeași formulare dispozițiile art.168 alin.2.
Referitor la dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă invocat atât de reclamant in susținerea acțiunii, cat si de parata in apărare, instanța de fond a reținut că neclaritatea articolului invocat este determinata de o greșita exprimare sau de o greșita redactare concretizata in preluarea aliniatului 2 al articolului 168, introdus in anul 2003, exact cu același conținut si in contractul colectiv de munca aplicabil in anul 2004.
Având in vedere dispozițiile art.977 Cod civil, care impun principiul priorității voinței reale a pârtilor, interpretarea pornind de la acordul real al voințelor pârtilor si nu de la cuvintele in care acest acord este exprimat, precum și din probatoriul administrat in cauză, instanța de fond a considerat ca voința reala a pârtilor la data încheierii contractelor colective de munca ulterioare anului 2003, când au preluat aliniatul doi al articolului 168, articol care se referea la drepturile aferente anului 2003, fost aceea de a sublinia ca suplimentările salariale de Paști si de C, pentru anii 2004, 2005, respectiv 2006 și 2007, sunt drepturi ce inca din anul 2003, au fost incluse in salariul de baza si urmează sa fie executate in acest mod si in acești ani, deci prin includere in salariul de baza.
Acesta a fost scopul preluării in mod identic a unui aliniat care, la prima vedere, ar părea anacronic. Sesizând exprimarea defectuoasa din actul adițional încheiat pentru anul 2004, la negocierea contractului colectiv de munca pentru anul 2005, părțile au modificat aliniatul doi, precizând ca " în anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat ". Voința pârâților a fost aceea de a stabili ca, începând cu anul 2003, suplimentările ce fac obiectul pretențiilor deduse judecații au fost incluse in salariul de baza. Este de remarcat si faptul ca in modificarea intervenita in anul 2005, se folosește timpul trecut( au fost introduse), care alături de sintagma "in anul 2003", determina interpretarea menționata.
În sprijinul acestei interpretări vine si hotărârea Comisiei Paritare, căreia i-a fost supus spre interpretare aliniatul 2 al articolului 168, in iunie 2007. Trebuia precizat ca si la data hotărârii respective, aliniatul 2 era inserat in aceeași forma in cuprinsul contractului colectiv de munca aplicabil pe anul 2007.
Comisia Paritară SA, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă, a interpretat clauza din art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, asa cum a fost modificat prin actele adiționale incheiate in anii 2004 - 2007, în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin.l, care urmau a fi acordate angajaților sub aceasta forma. In nota ce consemnează rezultatul interpretării se arata ca incepand cu anul 2003, având in vedere ca primele au fost incluse in salariile de baza ale angajaților, părțile contractului au inteles ca art.168 alin.l a rămas fara obiect, luând in considerare faptul ca primele nu mai erau individualizate in mod distinct, ci erau parte a salariului de baza ca intreg. ulterioare au privit majorarea salariului de baza ca intreg asa cum acesta a rezultat dupa includerea primelor.
In concluzie voința reala a pârtilor pentru perioada la care se refera pretențiile reclamantei a fost de a stabili ca si in anii 2004-2007, suplimentările salariale ramân incluse in salariul de baza, includere care a avut loc in anul 2003.
Aceasta situație rezulta si din mențiunile efectuate in carnetul de munca si din adresele eliberate de privind salariul minim si salariul mediu brut pe unitate, constatându-se că a operat o creștere a salariului mediu brut, situație față de care se înlătură susținerea reclamantului, că nu a primit suplimentările de Paști și de C, drepturi care nu au fost excluse pentru viitor din salariul de bază negociat de părți în anul 2003. în contractele colective încheiate în anii 2005 - 2007, s-a menținut alineatul 1 al art.168, dar la alin.2 al acestui articol, s-a precizat că în anul 2003, suplimentările salariale de Paști și de C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Mai mult, a fost respectata si raportarea acestor suplimentari la salariul mediu brut, deoarece, in fiecare an angajații au beneficiat de majorarea salariului de baza, ce includea si suplimentările introduse din anul 2003. Prin aceste majorări, suplimentările introduse in salariul de baza au fost echivalente salariului brut de baza majorat.
Susținerea reclamanților in sensul ca acordul încheiat de comisia paritara produce efecte numai pentru viitor, iar nu si pentru trecut nu va fi reținuta de instanța, intrucat, desi acesta a fost incheiat la data de 18.06.2007, scopul sau a fost de a da o interpretare "unica si eficenta" dispozițiilor art.168 alin.1 si alin.2 pentru perioada 2004-2007, fiind doar un acord cu privire la interpretarea clauzelor neclare ale unui contract, potrivit voinței lor comune la data incheierii actului si anume ca sistemul introdus in anul 2003 prin alin.2 al art.168 a fost preluat in contractele colective ulterioare si ca se va aplica si in continuare pana la alte modificări.
Numai daca decizia comisiei paritare ar fi introdus prevederi noi s-ar fi pus problema retroactivității acestor prevederi, insa nu si in cazul dat, când textele interpretate produc efecte prin ele insele, chiar si in lipsa existentei actului interpretativ si au fost aplicate in perioada 2004-2007 chiar in sensul in care au fost ulterior interpretate, respectiv in sensul ca executarea drepturilor prevăzute la alin. 1 al art. 168 fost îndeplinita prin includerea acestora in salariile de baza ale angajaților inca din anul 2003, iar acest salariu majorat rezultat dupa includere a stat la baza majorărilor salariale ulterioare.
De altfel, interpretarea data de Comisia Paritara are valoarea unei interpretări autentice provenind de la insisi semnatarii actului juridic in cauza si, pe cale de consecința, o asemenea interpretare este obligatorie pentru parti.
Mai mult, prin ipoteza, actul interpretativ este retroactiv, in sensul ca face parte din actul interpretat de la data incheierii lui, care este anterioara interpretării.
Nu se poate retine nici ca aceasta interpretare sau introducerea aliniatului 2 al art.168 al Contractului Colectiv de Munca ar reprezenta o tranzacție prin care salariatul ar fi renunțat la drepturile recunoscute prin lege sau ca acestea le-ar fi fost limitate, intrucat, pe de-o parte, "dreptul la prime de C/Pasti" nu este un drept ce izvorăște din lege, ci din contractul colectiv de munca, astfel cum a fost negociat de parti, iar o eventuala nelegalitate a clauzei prin care s-a stabilit includerea acestor suplimentari in salariul de baza al salariaților putea fi invocata de aceștia doar pe perioada existentei contractului. Pe de alta parte, aceste drepturi nu au fost inlaturate, ci s-au executat prin includerea lor in salariul de baza al fiecărui salariat.
Clauza cuprinsa in art.168 alin.2 din Contractele colective de munca aplicabile pe anii 2004-2006 este o clauza indoielnica, motiv pentru care interpretarea acesteia se face si potrivit art.978 Cod civil. In acest sens, clauza indoielnica se interpretează in intelesul in care aceasta produce un efect.
Menținerea aliniatului 2 in contractul colectiv de munca aplicabil pe anul 2004, cu aceeași formulare, nu se poate interpreta decât in sensul ca incepand cu anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1 au fost incluse in salariul de baza, deoarece numai in acest sens clauza ar avea un efect. O interpretare contrara, in sensul ca doar pentru anul 2003 suplimentările au fost incluse, ar lipsi de orice efect aliniatul doi, in condițiile in care acesta este preluat in toate contractele colective de munca ce stabilesc drepturi si obligații pentru anii ulterior anului 2003, an la care se refera acest aliniat.
Preluarea nu este deci accidentala, ci a fost voita tocmai pentru a clarifica situația drepturilor prevăzute la aliniatul precedent.
Mai mult, prin aplicarea principiului in dubio pro reo, daca ar mai rămâne îndoieli, clauza trebuie interpretata in favoarea celui care s-a obligat si acesta este angajatorul. De altfel, aceasta regula a aplicat-o si comisia paritara, stabilind ca intelesul aliniatului 2 este acela ca începând cu anul 2003, suplimentările au fost incluse in salariile de baza si astfel au fost executate către angajați.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei si la plata cotei parte din beneficiul realizat de către pârâtă în perioada 2004-2007, conform art. 139 (1) din Contractul Colectiv de Muncă din toți acești ani, Tribunalul constată că textul art. 139 din Contractul Colectiv de Muncă pe care sunt întemeiate pretențiile acestuia are următoarea formulare:
"Cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu."
Astfel, cât privește caracterul obligatoriu al Contractului colectiv de Muncă, acest caracter este de necontestat.
Caracterul obligatoriu al Contractului Colectiv de Muncă nu exclude inserarea unor prevederi care să instituie o anumită facultate (iar nu obligație) a angajatorului sau norme de trimitere.
Norme cu caracter facultativ sunt inserate și în cuprinsul unor acte cu caracter normativ (cum ar fi Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă) fără a putea fi pus în discuție caracterul obligatoriu al legii care le prevede.
Față de formularea textului Contractului Colectiv de Muncă analizat, Tribunalul constată că participarea salariaților la profitul anual al societății angajatoare, inclusiv sub aspectul stabilirii cotei de participare, a modalității concrete de acordare, precum și a condițiilor de diferențiere, nu intervine automat prin efectul prevederilor art. 139 din contract, cum susține reclamantul, ci necesită existența unor analize și negocieri ulterioare și distincte între partenerii sociali.
In concluzie, față de cele mai sus reținute, Tribunalul constată că textul invocat nu este de natură să confere în mod direct drepturi salariaților, reglementarea în discuție neconstituind o reglementare completă, suficientă prin ea însăși pentru a crea automat obligația angajatorului de a acorda salariaților o anumită participare la repartizarea profitului, ci acesta lasă părților opțiunea de a stabili prin negocieri ulterioare inclusiv cota, modalitatea concretă ș condițiile de acordare și repartizare a profitului anual.
In acest context, Tribunalul constată că reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata unor sume cu titlu de cotă parte neindividualizată din beneficiul anual realizat de pârâtă pentru perioada 2004-2007, în lipsa unor negocieri prealabile între părți în sensul arătat de art. 139 din contractul colectiv de muncă aplicabil în acest interval (cota de participare a salariaților la repartizarea profitului societății, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere) textul în discuție instituind numai premisele nașterii unor drepturi și neconferind în mod direct dreptul salariaților la acordarea cotei din profitul societății.
In ceea ce privește pretențiile reclamanților pentru plata sumelor nete de 50% din pachetul salarial conform art. 4 din Planul Social al raportat la Contractul Colectiv de Munca pe, drepturi solicitate pentru salariații concediați în cadrul concedierii colective la care a procedat societatea pârâtă, instanța retine următoarele:
O parte din reclamanți au fost concediați în cadrul concedierii colective ce a avut loc la nivelul societății pârâte ca urmare a reorgaizării acesteia în anul 2005.
în aplicarea dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă al și a prevederilor art. 69 din codul muncii referitoare la întocmirea planului de măsuri sociale, s-a încheiat Planul Social, înregistrat la Inspecția -Inspectoratul Teritorial d e Muncă B cu nr. 27776/30.08.2006, Anexă la Contractul Colectiv de Muncă al
In cadrul măsurilor sociale convenite cu din, s-au stabilit indemnizațiile cuvenite persoanelor afectate de reorganizare prin concedierile ce vor avea loc în anul 2005, precum și criteriile de determinare a cuantumului acestora pentru anii următori, termenul de valabilitate al planului social fiind anul 2010.
Potrivit acestor dispoziții valorile efective ale indemnizațiilor de concediere vor fi negociate cu
Planul social a fost completat la data de 09.01.2006 cu un care explica modul de calcul al salariului mediu brut pe, regula fiind cea a acordării măsurilor financiare pentru salariații disponibilizați în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat și cu luarea în calcul a salariului mediu brut pe pe anul anterior disponibilizării iar nu pe anul în curs și nici salariul fiecărui angajat în parte.
Atât Planul Social cât și ul la acesta au fost încheiate în urma negocierilor colective ce au avut loc între reprezentanții patronatului și sindicat, în conformitate cu prevederile Contractul Colectiv de Munca pe.
în acest context, nu pot fi reținute susținerile reclamanților în sensul că suma primită cu titlu de plăți compensatorii a fost incorect calculată ca urmare a neindexării salariului mediu brut pe cu 13% conform CCM și a Planului social câtă vreme reclamanții fac referire la procentul de indexare aplicabil salariului brut pe în anul 2005 în condițiile în care Planului Social din data de 21.04.2005, prevede la punctul 4. " financiare", luarea în considerare pentru anul 2005 salariului mediu brut din pe baza celui din anul 2004, iar această prevedere nu este contrară dispozițiilor cu caracter general cuprinse în Contractul Colectiv de Munca aplicabil la nivelul referitoare la indemnizațiile de concediere, ( art. 50 alin. 1-4 ) care stabilesc ca în cazul concedierilor colective valorile acordate efectiv să fie stabilite prin negocierea părților prin Planul Social însușit de părți iar pe de altă parte, formula de calcul a indemnizațiilor minime de concediere prevăzută în cuprinsul Contractului Colectiv de Muncă de la care urmau să se pornească negocierile în cazul concedierilor colective este mult sub nivelul măsurilor financiare prevăzute în Planul social, astfel încât nu se poate reține o încălcare a drepturilor compensatorii cuvenite salariaților concediați colectiv potrivit prevederilor Contractului Colectiv de Muncă, întrucât, potrivit acestor din urmă prevederi nivelul maxim la care s-ar fi putut ajunge pentru acordarea de plăți compensatorii ar fi fost de patru salarii medii nete pentru cea mai mare vechime, de peste 15 ani, fiind mult inferior pachetului prevăzut în planul social care pentru aceeași vechime acordă 15 salarii medii brute.
Ambele formule de calcul se referă la salariul mediu aplicabil în societate iar nu la salariul avut de fiecare salariat afectat de concediere cu singura deosebire de formulare, deosebire care este doar de formă iar nu și de conținut, în sensul că în contractul colectiv de muncă se menționează că este vorba de salarii medii nete iar planul social face referire la salariul mediu brut, între cele două formulări neexistând diferențe de substanță câtă vreme salariul mediu net la care face referire art. 50 alin. 4 din contractul colectiv de muncă se obține din salariul mediu brut din care se scad impozitele aferente.
In aceste condiții, Tribunalul reține că suma acordată reclamanților cu titlu de indemnizație de concediere a fost corect calculată și corespunde prevederilor planului social astfel cum a fost completat prin ul din data de 09.01.2006, iar prin aplicarea planului social nu se poate pretinde că s-au încălcat drepturile recunoscute salariaților prin Contractul colectiv de muncă aplicabil și cu atât mai puțin cele prevăzute în codul muncii și legislația muncii, măsurile financiare de care au beneficiat reclamanții prin aplicarea prevederilor Planului social fiind mult mai avantajoase decât dacă s-ar fi acordat drepturile prevăzute în art. 50 din Contractul colectiv de muncă aplicabil.
Împotriva acestei sentin e a declarat recurs motivat, recuren ii critic nd-o pentru nelegalitate i netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că voința reală a părților a fost aceea de a sublinia că suplimentările salariale de Paști și de C pentru anul 2004, 2005, 2006 și 2007, sunt drepturi ce au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003, precum și faptul că interpretarea dată de nterpretarea data de Comisia Paritara nu are caracter obligatoriu pentru instanța de judecata cu atât mai mult cu cat aceasta reprezintă o veritabila modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului si esenței interpretării - de a lamuri anumite prevederi, fără ca aceasta lămurire sa însemne o modificare a prevederii in cauza.
Nu se poate retine argumentația folosită de Comisia Paritara în Decizia nr.5140/2007, in sensul ca au devenit parte a salariului de baza și nu ar trebui individualizate, deoarece nu aceasta a fost ra iunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de baza - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare in anumite momente, care se ad ugau (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezint o no iune mai cuprinz toare dec t salariul de baza. Modificarea salariului de baza poate avea alte ra iuni, in nd de libertatea de negociere pe care ile o au. Singura leg tura care exista intre drepturile prev zute de art. 168 alin.1 si salariul de baza mediu consta in faptul ca valoarea acestor drepturi este data de cuantumul salariului de baz.
Daca ile ar fi urm rit ntr-adev r includerea in salariul de baza pentru fiecare an, nimic nu le-ar fi mpiedicat sa efectueze o modificare a clauzelor contractuale cu at t mai mult cu cat acest articol 168 din CCM a cut obiectul unor renegocieri intre i reflectate prin modificarea acestuia prin actele adi ionale ncheiate in 2003, 2005 si in 2006. Ele ns au strat formularea art. 168 alin. 1 CCM, neschimbata iar interpretarea Comisiei paritare in sensul ca ile au eles ca prevederile alineatului 1 ale art. 168 au mas obiect nu poate fi re inuta de instan a vreme prin aceasta interpretare se las efecte juridice o clauza convenita de i, ceea ce contravine nsu i scopului interpret rii unui act juridic, care este acela de a lamuri actul respectiv si nu de a-l invalida si totodat se ncalc unul din principiile de interpretare a contractelor prev zut de art. 978.civ. - acela ca orice act trebuie interpretat in sensul aplic rii lui (producerii de efecte juridice) si nu in sensul neaplic rii sale.
Aceste negocieri nu au avut loc niciodat si nici nu s-a cut vreo referire la motivul pentru care nu au fost ini iate, iar salaria ii nu au fost informa i despre pretinsa procedura de achitare a drepturilor suplimentare despre care face vorbire Comisia Paritara, astfel nc t sa fie in sura sa aprecieze daca a fost respectata o anumita clauza contractuala care ii prive te in mod direct.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cotei parte din beneficiat realizat de către parata, recurenții au arătat că in mod greșit instanța de fond a respins aceasta solicitare in condițiile in care societatea intimata-parata si-a asumat prin art. 139 din Contractul colectiv de munca, ca, in funcție de perioada lucrata de fiecare salariat sa vireze cota-parte din beneficiul realizat in anii 2004-2007.
Din relațiile obținute de la Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștis -a demonstrat cuantumul profitului realizat de către societatea intimata-parata.
În mod greșit instanța de fond a respins cererea subsemnatelor pe considerentul ca prevederile contractului colectiv de munca prin care s-a stabilit acordarea salariaților a unui procent de 8% din beneficiul realizat in anii 2004-2007 ar fi prevederi facultative, in condițiile in care aceiași instanța recunoaște caracterul obligatoriu al Contractului colectiv de munca.
S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei-pârâte la plata sumelor nete de 50% din pachetul salarial conform art. 4 din Planul social raportat la Contractul colectiv de munca pe, drepturi solicitate pentru salariații concediați in cadrul concedierii colective la care a procedat societatea pârâta, deoarece în conformitate cu Planul social anexa la Contractul colectiv de munca înregistrat sub nr.2643/11.05.2005 pct. 4 angajații disponibilizați sunt îndreptățiți a beneficia in funcție de vechimea în de indemnizații de concediere calculate la nivelul a 12 salarii medii brute pentru o vechime in societate de 5-15 ani si de 15 salarii medii brute in situația in care aceștia au o vechime de peste 15 ani.
Conform Planului social susmenționat salariul mediu brut pe care va fi luat in calcul pentru stabilirea fiecărei indemnizații de concediere acordate se va stabili pe baza celui din 2004 majorat in anii următori direct proporțional cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în Contractul colectiv de muncă, iar în conformitate cu adresa nr.313/25.01.2003, - SA, începând cu data de 01.01.2005, salariul mediu brut la nivelul societății a fost majorat prin efectul Contractului colectiv de muncă. Recurenții au beneficiat, însă de plăți compensatorii calculate la nivelul salariului brut la nivelul anul 2004, deși acesta fusese indexat începând cu data de 01.01.2005.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea introdusă de recurenții-reclamanți, în calitate de foști salariați ai intimatei pârâte, s-a solicitat obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, pentru anii 2004-2006, pe temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Curtea constată că, în speță, nu rezultă cu certitudine dacă suplimentările salariale care trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paște sau de C pentru anii sus menționați, au fost incluse în salariile recurenților, după cum reține prima instanță prin hotărârea atacată.
Împrejurarea că prin decizia Comisiei Paritare, în calitate de organism prevăzut de însuși contractul colectiv de muncă pentru medierea conflictelor de acest tip, compusă din reprezentanții patronatului și membrii sindicatului reprezentativ al reclamantului (semnatarii contractului colectiv de muncă și ai actelor adiționale la acesta) a fost interpretată clauza neclară, în sensul că "în redactarea art.168 alin.1 și 2, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a faptului că intimata pârâtă a pus efectiv în practică această modalitate de acordare a suplimentărilor salariale, incluzându-le efectiv în salariul de bază acordat recurenților-reclamanți.
Curtea apreciază că instanța de fond nu s-a preocupat de lămurirea cauzei sub toate aspectele, în sensul de a stabili dacă drepturile pretinse au fost, în fapt, incluse sau nu în salariu și dacă au fost achitate recurenților, în raport de mențiunile făcute în cartea de muncă a acestora.
Procedând astfel, prima instanță a nesocotit dispozițiile art.129 alin.5 pr.civ. în conformitate cu care judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicare corectă a legii.
Curtea reține necesitatea efectuării în cauză a unei expertize contabile, care să stabilească atât cuantumul sumelor cuvenite reclamanților, în raport de prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, cât și împrejurarea dacă aceste sume au fost sau nu incluse în salariu și dacă au fost achitate ori nu salariaților.
Față de dispozițiile art.305 pr.civ. proba cu expertiză nu poate fi administrată în recurs, astfel că în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecarea pricinii aceleiași instanțe, cu privire la suplimentele de Paște și de
Va fi menținută soluția primei instanțe vizând respingerea celorlalte capete de cerere, instanța de fond apreciind în mod corect reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata unor sume cu titlu de cotă parte neindividualizată din beneficiul anual realizat de pârâtă pentru perioada 2004-2007, în lipsa unor negocieri prealabile între părți în sensul arătat de art.139 din contractul colectiv de muncă aplicabil în acest interval (cota de participare a salariaților la repartizarea profitului societății, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere), deoarece textul în discuție instituie numai premisele nașterii unor drepturi și nu conferă în mod direct dreptul salariaților la acordarea cotei din profitul societății.
Va fi înlăturată și critica vizând respingerea pretențiilor reclamanților pentru plata sumelor nete de 50% din Pachetul salarial, conform art.4 din Planul Social al, raportat la Contractul colectiv de muncă, având în vedere prevederile din Planul Social, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, sub nr.27776/30.08.2006 anexă la Contractul colectiv de muncă al - SA, ce a fost completat cu un la data de 09.01.2006, prin care se reglementa modul de calcul al salariului mediu brut pe, regula consacrată fiind cea a acordării măsurilor financiare pentru salariații disponibilizați, în funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat și cu luarea în calcul a salariului mediu brut pe, pe anul anterior disponibilizării, iar nu pe anul în curs și nici salariul fiecărui angajat în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții, - -, -, C, -a, -, -, -, -, -, G, împotriva sentinței civile nr.5090 din data de 19.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.34379/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul - SA-membru.
Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, cu privire la suplimentele de Paște și de
Menține dispoziția sentinței recurate privind respingerea celorlalte capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
04.03.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Zuluf Petronela Iulia
