Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1083/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 1083/R-CM
Ședința publică din 05 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, declarat de pârâta SC SA,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.249/CM din 06 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind intimații-reclamanți, și.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 08.02.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta " ", pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, pentru anii 2005-2007, actualizată la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.157 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate, urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate începând cu anul 2004. Reclamanții au mai susținut că pentru anul 2003, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
La data de 24.09.2008, reclamantele, și au precizat cadrul procesual pasiv al acțiunii, arătând că pârâtă este "", împrejurare față de care, la data de 24.09.2008 instanța a dispus disjungerea acțiunii formulată de aceste reclamante, formând un nou dosar.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului, arătând că în cauză sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. Codul muncii, iar pe fond solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele considerente:
În anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază, iar această modalitate s-a păstrat și pentru anii următori, fapt ce rezultă din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor din contractele colective de muncă. Interpretarea per a contrario făcută de reclamanți este excesivă și abuzivă, întrucât aceștia și-au primit deja drepturile solicitate.
Prin sentința civilă nr.249/CM din 06 februarie 2009, Tribunalul Argeș - Secția Civilă a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâta " " să plătească reclamanților, și câte 1826,27 lei, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu titlu de drepturi salariale suplimentare reprezentând primele de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006.
A mai fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă, avându-se în vedere că potrivit art.157 din Contractul colectiv de muncă la nivel de încheiat între părți, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate -". După cum s-a prevăzut chiar în contractul încheiat între părți s-a menționat dreptul salariaților de a primi cu ocazia acestor două sărbători suplimentări ale drepturilor salariale. Discuția s-a purtat asupra textului legal aplicabil acestora, pentru calcularea termenului de prescripție.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că eclamanții au fost salariații societății pârâte, astfel: și - până la data de 26.10.2006, iar - până la 17.07.2006, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.157 alin.1: "cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007, menținut dispozițiile art.157 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.157 din contractul colectiv de muncă invocat, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.157.
Potrivit art. 969 Cod civil, voința părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.157 și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
În acest sens s-a observat că în procesul verbal încheiat pentru ședințele din perioada 01.03.2005 - 06.05.2005 între patronat și sindicat s-a convenit în cadrul la pct.8, modificarea alineatului 2 al art.157 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". Analizând gramatical textul se constată că nu s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
După cum rt.157 alin.2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art.287 Codul muncii.
Pentru aceste considerente și în raport de disp.art.157 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de, coroborate cu disp. art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, acțiunea reclamanților a fost admisă în parte, având în vedere că reclamanților le-au încetat contractele de muncă înainte de C 2006.
În temeiul art.269 alin.1 Codul munciia fost obligată pârâta să plătească reclamanților câte 1826,27 lei, conform raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, cu titlu de drepturi salariale suplimentare reprezentând primele de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006.
Împotriva sentinței civile nr.249/CM/6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta " " P, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune;
S-a considerat că instanța de fond a greșit de două ori, prima dată când a constatat că suplimentările de Paști și C reprezintă drepturi salariale și a doua oară când a încălcat principiul conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. Recurenta precizează că suplimentările solicitate de intimați nu sunt drepturi salariale.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale constituie contravaloarea muncii prestate, sunt menționate în contractul individual de muncă și se acordă periodic.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii. Astfel, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- în al doilea motiv de recurs se arată că motivarea sentinței este sumară și neconvingătoare;
Interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.158 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este combătută de interpretarea logică a acestora.
Textul alin.2 al art.158 din Contractele colective de muncă, în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariul fiecărui salariat nu ar mai fi avut nici un rost în anii următori dacă părțile semnatare nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
Alineatul care explică ce s-a întâmplat în anul 2003, menținut și în anii următori, are rostul de a indica modalitatea de urmat în privința acordării acestor prime, adică faptul că și în 2004, 2005, 2006 se va proceda așa cum s-a procedat în 2003.
Această argumentație este întărită și de Actul Adițional din data de 25.10.2007 care arată, sub semnătura patronatului și a celor două sindicate din cadrul societății, care a fost voința internă a părților.
Recurenta a precizat că depune în această fază procesuală o nouă expertiză efectuată de către un expert din cadrul Biroul de expertize de pe lângă Tribunalul Argeș, care într-o cauză absolut identică a concluzionat că salariații și-au primit an de an aceste prime, incluse în salariu.
- al treilea motiv de recurs vizează împrejurarea că în mod greșit a fost obligată pârâta să plătească reclamanților prima de C pe anul 2007, în condițiile în care prin actul adițional încheiat la data de 25.10.2007 s-a reglementat această problemă a primelor;
S-a mai arătat în dezvoltarea acestui motiv, că actul adițional sus-citat a reglementat problema primelor de Paște și C în sensul că acestea au fost incluse în salariu.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Analizând sentința civilă recurată în raport de criticile formulate și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat.
salariale de Paște și de C au fost de altfel incluse în salariul de bază al tuturor salariaților pentru anul 2003, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
Rezultă că prima critică din recurs este nefondată pentru motivele sus-citate, Curtea reținând că instanța de fond în mod corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată la fond.
A doua critică din recurs este nefondată, întrucât tribunalul a pronunțat o hotărâre motivată corespunzător în raport de coroborarea probelor administrate în cauză și convingătoare față de concluzia reținută privind fondul litigiului.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul " " pe anii 2004-2006, art.158 are un singur alineat în care se prevede că de Paște și de C salariații acestei societăți comerciale vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Abia în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007 la nivelul " " se adaugă acestui alineat un al doilea, prin care se stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale menționate în primul alineat au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 19.06.2007 la. A, negocierea acestor drepturi salariale suplimentare a fost preluată în forma anterioară cu cele două alineate. S-a schimbat numai numărul articolului din 158 în 157.
S-a susținut că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta-pârâtă în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză - art.158 alin.1.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Ultima critică este nefondată deoarece, verificând dispozitivul sentinței civile atacate, Curtea constată că reclamanților nu le-a fost acordată prima de C pe 2007, ci doar prime de Paște și C pe anul 2005 și de paște pe anul 2006
În concluzie, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală, în speță nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâta " " împotriva sentinței civile nr.249/CM din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " ", cu sediul în P,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.249/CM din 6 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimați fiind reclamanții, domiciliat în P, B-dul -, -b,.B.5 județ A, domiciliat în P, str.-, -.A,.11, județ A și, domiciliat în P str.- -, -.B,.1 județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.07. 2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
