Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1111/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1111
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de I împotriva sentinței civile nr. 386 din 5.03.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimată fiind " "
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat pentru recurenta I, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al cincilea termen.
Avocat I, pentru recurentă, precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea cererii reconvenționale ca nulă. Sentința Tribunalului Iași este nelegală și netemeinică. Nu s-a ținut cont de actele depuse la dosarul cauzei. Nu s-a făcu dovada că acea notificare,înaintată la ITM de reprezentantul societății, a fost comunicată reclamantei. A luat cunoștință întâmplător de notificare.
Instanța de fond nu a observat că la dosar nu există nici o plângere penală formulată împotriva reclamantei, plângere care ar sta la baza notificării. Mai mult, s-a depus la dosar o adresă din partea IPJ I prin care se arată că reclamanta nu este parte în nici un dosar penal sau că s-ar fi formulat o plângere penală. Pe de altă parte, Tribunalul Iași nu a ținut cont de decizia 9 din 08 05 2008 prin care administratorul societății stabilea încetarea suspendării contractului individual de muncă.
Referitor la cererea reconvențională, aceasta a fost admisă greșit de instanța de fond.
Reclamanta a făcut dovada că a lucrat în perioada aprilie - mai 2008, sunt contracte de amanet semnate de reclamantă în acea perioadă. Consideră că cererea reconvențională nu cuprinde dispozițiile obligatorii la o cerere de chemare în judecată conform dispozițiilor art.132 Cpc., aceasta fiind nulă absolut. greșit fiind admisă de instanța de fond. A depus și practică judiciară prin care arată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 132 Cpc.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea acțiunii și respingerea cererii reconvenționale. Cu cheltuieli de judecată, va depune chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 7687/99/14.10.2008, reclamanta chemat în judecată pe pârâta " " solicitând plata datoriilor către bugetul de stat pentru perioada 01.04.2008 - 22.05.2008.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că lucrat efectiv perioada 01.04.2008 - 31.05.2008. Pe data de 01.04.2008 înaintat la. notificarea nr. 43/31.03.2008 privind suspendarea contractului individual de muncă nr. 44625/17.02.2003, notificare care nu i- fost adusă la cunoștință pentru semna, nici nu i- fost trimisă prin poștă, așa cum prevede art. 268(4) din Codul Muncii. De această notificare luat la cunoștință de la. când solicitat carnetul de muncă pentru recalcularea pensiei.
menționat că administratorul societății fost până la data de 20.03.2008, apoi în perioada 21.03.2008 - 01.04.2008 pe baza unei încheieri la Oficiul Registrului Comerțului și din nou - după 02.04.2008 pe baza unei hotărâri a Curții de Apel Iași.
Conform art. 57(6) din Codul Muncii obținut decizia nr. 9/08.05.2008 de anulare notificării privind suspendarea contractului individual de muncă prin acordul părților.
Reclamanta a arătat că cererea sa se justifică prin faptul că în perioada 01.04.2008 - 31.05.2008 lucrat efectiv și notificarea privind suspendarea contractului individual de muncă fost anulată prin acordul părților, decizie luată de angajator și înregistrată la. sub nr. 99401/08.05.2008.
A precizat că angajatorul înaintat la. statele de plată, plătit datoriile către bugetul de stat, și- primit drepturile salariale pentru lunile aprilie și mai 2008. Din 30.06.2008 administrator al societății revine care procedat la rectificări ale statelor de plată, astfel că în perioada 01.04.2008 - 22.05.2008 nu figurează cu plata datoriilor la bugetul de stat.
Pârâta " " formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii. Reclamanta solicită plata datoriilor către Bugetul de stat pentru perioada aprilie și mai 2008. Aceasta susține că lucrat efectiv în această perioadă și depune copie după condica de prezență. Această condică este contrafăcută, este un fals și încearcă să inducă în eroare instanța de judecată. este din anul 2007 și nu 2008. Nu există nici o legătură între această condica și pontajele anexate.
Pârâta a arătat că în realitate reclamanta nu fost pontată. A figurat cu salariu zero și nu s-au plătit la buget datoriile, acestea fiind nule. Ilegal, și- încasat salariile pentru aprilie și mai în baza dispoziției de plată nr. 69/11.05.2008 și nr. 92/19.06.2008 în sumă de 1806 lei fiecare, sume care trebuie recuperate conform situației nr. 20/2008 Aceste două salarii ridicate sunt drepturi salariale necuvenite și sunt de două ori ilegale: dată pentru că au fost ridicate fără să se plătească impozitele pentru ele și doua oară pentru ca reclamanta avea contractul individual de muncă suspendat. În balanța contabilă această sumă de 3612 lei este trecută în contul 473 - "sume în curs de clarificare". Prin întâmpinare se susține că există și expertiza contabilă extrajudiciară în acest sens.
În ceea ce privește faptul că are contractul individual de muncă suspendat, s-a menționat că acest lucru nu fost contestat în instanță în termen legal. Astfel, această suspendare rămâne pe rol până când justiția va da o hotărâre irevocabilă (Jurisprudența - Tribunalul Iași, Dosar -, Sentința civilă nr. 1223/03.09.2008).
Toate documentele emise de și care poartă semnătura asociatului - administrator,sunt nule de drept pentru că în conformitate cu Statutul societății art. 17, "Reprezentarea și administrarea societății comerciale se realizează de către administrator în limitele competenței stabilite prin AGA". Prin Hotărârea AGA din 18.12.2007, publicată în nr. 1075 din 25.02.2008, s-a dispus la pct.4 că "se retrage dreptul de decizie și semnătura administratorului ".
Această hotărâre AGA este opozabilă atât asociaților cât și terților. Astfel, toate documentele care poartă semnătura sunt lovite de nulitate absolută, iar decizia numărul 99401/08.05.2008 este nulă.
Având în vedere cele susținute prin întâmpinare, pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând ca reclamanta să fie obligată să returneze societății suma de 3612 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite care sunt ilegale pentru că nu există state de plată în acest sens.
Prin sentința civilă nr. 386 din 5.03.2009, Tribunalul Iașia respins acțiunea formulată de reclamanta I, în contradictoriu cu pârâta " "
A admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă " " în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă
A obligat reclamanta-pârâtă să restituie pârâtei-reclamante suma de 3612 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pentru lunile aprilie și mai 2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta-pârâtă a fost salariata pârâtei, la data de 31.03.2008 suspendându-i-se contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 44625/17.02.2003 în temeiul prevederilor art. 52 alin 1 lit. c) din Codul muncii, întrucât s-a formulat plângere penală pentru săvârșirea de către aceasta a unor infracțiuni în legătură cu activitatea sa.
Conform dispozițiilor art. 52 alin.1 litera c) din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat la inițiativa angajatorului, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului.
La data emiterii acestei decizii de suspendare administrator al societății pârâte era, întrucât prin Hotărârea AGA din 18.12.2007, publicată în nr. 1075 din 25.02.2008, s-a dispus retragerea dreptului de decizie și semnătură administratorului anterior.
Prin încheierea dată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr- din 02.04.2008 s-a dispus suspendarea provizorie a executării încheierii nr.3179/21.03.2008 dată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului, redevenind administrator al societății până la soluționarea recursului.
În această calitate, el a semnat decizia nr. 9/08.05.2008 de încetare a suspendării contractului individual de muncă nr.44625/17.02.2003 -retroactiv-începând cu data de 01.04.2008 și a dispus ca salariata I -soția sa- să-și reia activitatea.
Conform statelor de salarii ale societății SC SRL I pentru lunile aprilie și mai 2008 depuse la dosar la filele 24 și 25 salariul reclamantei Iaf ost "0". Din foile de pontaj depuse de reclamanta-pârâtă la dosar rezultă, de asemenea, că pârâta-reclamantă nu a lucrat în perioada solicitată.
Conform dispozițiilor art. 161 alin.1 din Codul muncii salariul se plătește în bani,dovada plății făcându-se cu statele de plată semnate de salariat și se poate face prin virament într-un cont bancar numai dacă această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Deși în statele de plată reclamanta pârâtă apare cu salar "0", prin documentele de plată numerele 69/11.05.2008 și 92/19.06.2008, în mod nelegal, i s-au virat sumele de 1806 lei pentru luna aprilie 2008 și 1806 lei pentru luna mai 2008.
În ceea ce privește plata datoriilor la bugetul de stat corespunzătoare salariului, în măsura în care s-a stabilit că acesta a fost "0" și impozitele și taxele corespunzătoare au fost tot "0", nefiind plătite dar nici datorate.
Împotriva acestei sentințe, pe care o consideră nelegală și netemeinică, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta
În motivarea recursului, se susține, în primul rând, că instanța nu a observat că notificarea nu i-a fost adusă la cunoștință, că nu există o decizie de suspendare și nici o plângere penală care să fi stat la baza notificării de suspendare a contractului individual de muncă. A fost emisă, însă, decizia nr. 9 din 8.05.2008, care nu putea fi anulată decât de instanța de judecată, nu de intimată. De asemenea, instanța de fond a respins excepția de prematuritate invocată de intimată, însă în hotărâre nu face vorbire de această excepție.
În al doilea rând, recurenta susține că soluția primei instanțe este greșită și vădit părtinitoare și prin aceea că au fost luate în considerare doar înscrisurile depuse de intimată, respectiv state de plată și pontaje rectificative. Nu s-a motivat de ce au fost înlăturate înscrisurile depuse de recurentă, care dovedeau că a lucrat efectiv.
Mai susține recurenta că hotărârile AGA nu au legătură cu cauza, iar cererea reconvențională trebuia respinsă, fiind nulă absolut deoarece nu cuprinde elementele unei cereri de chemare în judecată.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În recurs, au fost depuse înscrisuri noi, în copie.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 3041și art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 8 alin. 1 Codul muncii, relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei-credințe. Între recurenta reclamantă, în calitate de salariat, și intimata pârâtă, în calitate de angajator persoană juridică, indiferent de identitatea persoanei care îndeplinit funcția de administrator, s-au stabilit raporturi de muncă, prin încheierea contractului individual de muncă înregistrat la ITM I cu nr. 44625/17.02.2003, raporturi de muncă ce ar fi trebuit să se desfășoare pe baza principiului enunțat.
Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat și prin actul unilateral al angajatorului, nefiind necesar acordul salariatului, în baza principiului consensualității, însă și în această situație trebuie să fie respectat principiul bunei-credințe.
Or, notificarea nr. 43 din 31.03.2008 emisă de intimată, privind suspendarea contractului individual de muncă al recurentei, nu se bazează pe acest principiu.
Astfel, această "notificare" nu este un act de dispoziție, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al recurentei din inițiativa intimatei, ci este doar o "aducere la cunoștință" a unui act de dispoziție, care ar fi trebuit să fie anexat notificării, așa cum se precizează chiar în conținutul acesteia, la pct. 2.
În al doilea rând, pentru a fi respectat principiul bunei-credințe, era necesar ca intimata să facă dovada comunicării, către recurentă, a acestei notificări care privea suspendarea contractului său individual de muncă, așa cum se și menționează la pct. 3, fiind stabilit chiar un termen de "5 zile de la perfectare". Intimata, căreia îi revine sarcina probei, nu a făcut această dovadă, așa încât nu se putea produce efectul suspendării contractului individual de muncă, constând în suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator, așa cum prevede art. 49 alin. 2 Codul muncii.
Prin urmare, în condițiile în care suspendarea contractului individual de muncă este lipsită de efecte, părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci trebuie să-și execute întocmai principalele obligații: salariatul să presteze munca, iar angajatorul să plătească această muncă.
Fiecare parte a depus propriile foi colective de prezență pe lunile aprilie și mai 2008, recurenta a depus copia condicii de prezență pe lunile aprilie și mai 2007, nu 2008, iar intimata a depus statele de salarii rectificative și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat pentru cele două luni, așa încât relevante pentru stabilirea împrejurării de fapt a prestării muncii de către recurentă, în perioada 1.04.2008-22.05.2008, sunt copiile de pe registrul de casă și de pe contractele de împrumut încheiate în această perioadă. De altfel, în întâmpinarea depusă la prima instanță, intimata nu contestă prestarea muncii de către recurentă, ci susține că aceasta nu a fost pontată și a figurat cu "salariu zero". De asemenea, intimata a depus, în recurs, contractele de împrumut încheiate în perioada aprilie-mai 2008, iar în înscrisul care le însoțea, adresat instanței de recurs, menționează că acestea "aparent, sunt semnate de d-na I".
În acest context, al neproducerii efectelor suspendării contractului individual de muncă, coroborat cu prestarea muncii de către recurentă, intimata avea obligația contractuală să plătească drepturile salariale cuvenite recurentei pentru munca prestată, sens în care au și fost emise cele două documente de plată, precum și obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de recurentă, așa cum prevede art. 40 alin. 2 lit. Codul muncii, obligație pe care intimata, în calitatea sa de angajator, nu a îndeplinit-
În ceea ce privește excepția "prematurității" formulării acțiunii, Curtea constată că aceasta a fost soluționată prin încheierea din 21.01.2009, deci nu era necesar ca prima instanță să reia această excepție prin sentința pronunțată.
De asemenea, Curtea constată că cererea reconvențională formulată de intimată nu este "nulă absolut", cum susține recurenta. În conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 Cod proc. civilă, se va declara nulă doar cererea care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, elemente care se regăsesc în cererea reconvențională formulată de intimată.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul și se va modifica în tot sentința. Se va admite acțiunea formulată de reclamanta I în contradictoriu cu pârâta SC SRL I, care va fi obligată să vireze la bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei în perioada 1.04.2008-22.05.2009. Se va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Cum recurenta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, cererea formulată de aceasta, în condițiile art. 274 Cod proc. civilă, va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII:
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 386 din 05 03 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Admite acțiunea formulată de reclamanta I în contradictoriu cu pârâta SC SRL
Obligă pârâta să vireze la bugetul de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei în perioada 1 04 2008 - 22 05 2008.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtă privind restituirea sumei de 3612 lei.
Respinge cererea recurentei I privind plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
2 ex./14 XII 2009
Tribunal I - Judecători -
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Georgeta
