Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1112/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6665/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1112/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.1414/10.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă, prin avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.7999/23.02.2009, lipsă fiind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1414/10.03.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta A, a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anul 2005 și pe anii 2004-2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate și actualizate cu indicele de inflație la data plății.
A fost respinsă cererea de conexare și excepția privind prescripția dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
În considerente a reținut că potrivit art.168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pe anii 2003-2006, cu aceeași formulare în toate contractele, prevăzând că salariații SNP SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocieri cu, în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003-2004 prevede că, " pentru anul 2003, suplimentările de la art. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar pentru anii 2005-2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la art. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007, au fost incluse în salariile salariaților societății pârâte doar pe anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la art.168 alin.1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare din 18.06.2007 se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003, primele de Paști și C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat ", nu confirmă susținerea pârâtei, în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și, prin urmare, conform art. 969 Cod civil, au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
În aceste condiții, înscrisurile nu pot susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pentru perioada 2004-2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța constată că potrivit art. 168 alin. 1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SNP SA și nu la salariul brut pe unitate ce a fost avut în vedere de reclamant la calculul sumelor solicitate.
A fost obligată pârâta SC SA la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști pe anul 2005 și de C pe anii 2004-2005, calculate la nivelul salariului de bază mediu pe unitate și actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
A susținut că Tribunalul nu a judecat pricina. La fel au procedat și acele câteva instanțe care au dat rezolvări de respingere (excepție făcând Tribunalul Giurgiu ).
Greșita înțelegere a ceea ce semnifică conceptual includerea în salariul de bază a sporurilor și adaosurilor de tot felul (inclusiv a primelor de sărbători) din dosarele inițiale ale, s-a mutat apoi, prin simpla copiere, la cauzele.
Nu s-a ținut cont de apărarea diferită a, care nu a susținut teza includerii permanente, aceasta s-a petrecut în martie 2003 și are în drept valoarea unei novații, prima din element situat în afara salariului de bază devine componentă în structura sa.
Cercetând recursul declarat de pârâtă, Curtea constată că este fondat pentru motivele care urmează.
Astfel, se reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Astfel, pentru dovedirea faptului pretins, a acordării primelor cu ocazia evenimentelor religioase specificate, în perioada 2004-2005, prin includerea lor în salariul de bază lunar al angajatului pe tot parcursul acestui interval, se impune efectuarea unei expertize contabile, aprecierea asupra neutilității acesteia punând partea interesată, în speță pârâta, în imposibilitate de a-și dovedi susținerile, fiind încălcat și principiul rolului activ al judecătorului în reglementarea prevăzută de art. 129 alin. 4-5. pr. civ, care permite instanței să ordone administrarea oricăror probe necesare stabilirii adevărului, chiar dacă părțile se opun. În acest scop, instanța urmează să stabilească obiectivele, să fixeze onorariul și termenul în care acesta trebuie plătit și apoi să tragă consecințele eventualei nerespectări de către părți a obligațiilor în sarcina lor.
În consecință, pentru administrarea probei cu expertiza contabilă judiciară, incompatibilă cu faza procesuală a recursului, potrivit art. 305. pr. civ, care să stabilească, pe baza prevederilor contractuale aplicabile reclamantului, dacă salariul său de bază în perioada 2004-2007 crescut corespunzător cu valoarea primelor de Paști și C la care era îndreptățit în acest interval, astfel cum susține pârâta-recurentă, urmând să fie determinată și valoarea acestor drepturi suplimentare, respectiv valoarea daunelor-interese pretinse, constând în actualizarea sumelor cu rata inflației, pentru ca instanța să dispună de toate elementele necesare unei corecte judecăți, în baza art. 312 alin. 3, rap. la art. 304 pct. 5 și 3041. pr. civ. va fi admis recursul, se va casa sentința atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SERVICE, împotriva sentinței civile nr.1414/10.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.02.2009.
PREȘDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2/ ex.25.02.2009
Jud. fond:
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
