Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1118/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(7135/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1118/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SA împotriva sentinței civile nr.4540/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33.855/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.11.2008, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsa părților, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4540/30.05.2008 pronunțată în dosarul - Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta A, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale suplimentare de Paști pentru 2005-2006 și a drepturilor salariale suplimentare de C pe anii 2004-2005, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SC SA pentru fiecare an, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății.
A fost obligată pârâta la 500 lei, cheltuieli de judecată către reclamantă.
În considerente a reținut că în baza art. 168 alin. 1 din Contract Colectiv de Muncă încheiat la nivelul SC SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, salariații pârâtei vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment, vor începe negocierile cu, pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare,condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Această formulare se regăsește în CCM pe anii 2004,2005,2006 și 2007. 2 al art. 168 din Contractul colectiv de Muncă pentru anul 2004 prevedea că pentru anul 2003 aceste suplimentări vor fi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Prin actul adițional la Contractul colectiv de muncă, art. 168 alin. 2 fost modificat în sensul că în anul 2003 suplimentările de drepturi salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Instanța a constatat, din chiar formularea clauzei contractuale, că este vorba de o suplimentare a drepturilor salariale, ceea ce duce la concluzia că natura acestor sume de bani este una salarială. Este adevărat că acordarea acestor suplimentări avea un caracter periodic, fiind determinată de sărbătorile de Paști și de C, însă au un caracter constant, iar noțiunea de salariu este foarte largă. Art. 155 din Codul muncii prevede că salariul este format din salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri. Pentru că aceste sume se adaugă drepturilor salariale ale salariaților, dobândesc un caracter accesoriu și urmează regimul juridic al salariului.
Instanța a arătat că reclamanta este îndreptățită să primească, cu ocazia fiecărei sărbători de Paști și de C, suplimentările salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă.
Apărarea pârâtei, în sensul că au fost incluse în salariul de bază, nu este fondată, pentru că prevederea contractuală nu lasă loc îndoielii - în anul 2003 au fost incluse în salariul de bază. O astfel de formulare nu îndreptățește Tribunalul să considere că această includere în salariul de bază va funcționa și pentru anii viitori. Modificarea clauzei contractuale invocate de pârâtă are un alt sens și pentru evidențierea acestuia trebuie raportată formularea alin.2 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004, unde se precizează o conduită viitoare, la formularea acestei clauze după modificare, fiind folosit timpul trecut; așadar, prin modificarea acestui articol se pretinde că a fost îndeplinită obligația anterioară - de a include suplimentarea salarială în salariul de bază - și nicidecum faptul că începând cu acel an aceasta va fi modalitatea adoptată de pârâtă.
Interpretarea dată de Comisia Paritară nu are caracter obligatoriu pentru instanță, mai mult, reprezintă o veritabilă modificare a clauzei contractuale. Or, aceasta contravine însuși scopului și esenței interpretării - de a lămuri anumite prevederi, fără ca această lămurire să însemne o modificare a prevederii în cauză.
Nu se poate reține argumentația folosită de Comisia Paritară în Decizia nr. 5140/2007, în sensul că primele au devenit parte a salariului de bază și nu a trebuit să fie individualizate.
În primul rând, nu aceasta a fost rațiunea clauzei contractuale - de a modifica salariul de bază - ci de a se acorda anumite drepturi suplimentare în anumite momente, care se adaugă (suplimentau) la drepturile salariale ce reprezintă o noțiune mai cuprinzătoare decât salariul de bază. Modificarea salariului de bază poate avea alte rațiuni, ținând de libertatea de negociere pe care părțile o au.
Singura legătură care există între drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă și salariul de bază mediu constă în faptul că valoarea acestor drepturi este dată de cuantumul salariului de bază.
S-a constatat, din toată argumentarea Comisiei Paritare, că în realitate aceasta ajunge să schimbe însăși natura acestor drepturi suplimentare, precum și procedura convenită de părți, ceea ce nu este admisibil, întrucât ar echivala cu o modificare a contractului colectiv de muncă.
Dacă părțile ar fi urmărit într-adevăr includerea în salariul de bază, nimic nu le-ar fi împiedicat să efectueze o modificare a clauzelor contractuale conform voinței lor reale. Ele însă au păstrat formularea dispozițiilor art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă, neschimbată până în anul 2008 când, prin actul adițional la CCM la nivelul înregistrat la sub nr. 1090/22.02.2008 s-a menționat că acestea au devenit inaplicabile însă, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective de muncă, acest act adițional nu-și poate produce efectele decât pe viitor, de la data înregistrării sale la și în nici un caz retroactiv.
Interpretarea Comisiei paritare invocată de pârât în sensul că părțile au înțeles că prevederile alin. 1 ale art. 168 au rămas fără obiect nu poate fi reținută de instanță câtă vreme prin această interpretare se lasă fără efecte juridice o clauză convenită de părți, ceea ce contravine însuși scopului interpretării unui act juridic, care este acela de a lămuri actul respectiv și nu de a-l invalida și totodată se încalcă unul din principiile de interpretare a contractelor prevăzute de art. 978. civil, acela că orice act trebuie interpretat în sensul aplicării lui și nu în sensul neaplicării sale.
Instanța apreciază că nu trebuie minimizată importanța alin. 1 al art. 168 și concentrată atenția numai asupra alin. 2 al acestui contract, iar această interpretare contravine și tezei a II a alin. 1 al art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care prevede obligativitatea unor negocieri cu pentru stabilirea valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Asemenea prevederi nu și-ar mai fi găsit locul în situația în care părțile ar fi voit ca suplimentările de drepturi să se realizeze prin includerea în salariul de bază.
Aceste negocieri nu au avut niciodată loc și nici nu s-a făcut vreo referire la motivul pentru care nu au fost inițiate, iar salariații nu au fost informați despre pretinsa procedură de achitare a drepturilor salariale despre care face vorbire Comisia paritară, astfel încât să fie în măsură să aprecieze dacă a fost respectată o anumită clauză contractuală care îi privește în mod direct.
Mai mult, nu există nicio dovadă că drepturile salariale suplimentare au fost achitate reclamantului. Din adresa nr. 2022 /04.09.2007 rezultă care este salariul de bază mediu la nivelul SC SA, fapt ce nu face dovada achitării către reclamant a drepturilor salariale suplimentare care trebuie să fie în cuantum de un salariu de bază mediu.
Majorarea salariului de bază este o problemă distinctă de drepturile prevăzute de art. 168 alin. 1 CCM și nu se poate prezuma că a avut în vedere tocmai acordarea acestor drepturi. Întrucât pârâta nu a respectat procedura de inițiere a negocierilor, din întreaga atitudine și apărare nu rezultă cu certitudine că scopul acțiunilor sale a fost plata acestor drepturi suplimentare.
De altfel, deși efectuarea unei expertize contabile în cauză ar fi fost poate cea mai utilă și cea mai concludentă probă ce putea fi administrată în cauză pentru lămurirea situației de fapt, aspect ce a fost pus în discuția părților de către instanță pe parcursul judecății în virtutea respectării principiului rolului activ al judecătorului, pârâta, partea căreia îi incumba sarcina probei, potrivit dispozițiilor art. 278 Codul muncii, și-a exprimat clar poziția procesuală, arătând că nu înțelege să administreze această probă, cum de altfel nu a înțeles să depună la dosarul cauzei nici statele de plată privind pe reclamant. În schimb, pârâta a depus la dosar expertize contabile efectuate în alte dosare, evident soluționate favorabil, precum și o expertiză extrajudiciară, de care instanța nu a ținut cont pentru că astfel s-ar fi încălcat principiul nemijlocirii ce presupune obligația ca instanța să cerceteze direct și nemijlocit, toate elementele ce servesc la dezlegarea pricinii.
În concluzie, instanța a apreciat că cererea reclamantei privind acordarea sporurilor suplimentare de Paști și de C este întemeiată.
Pentru a se menține valoarea reală a sumelor datorate reclamantei, cererea privind actualizarea sumelor este întemeiată, în caz contrar aceasta ar fi prejudiciată. Soluția se justifică prin prisma dispozițiilor art. 1082 și 1084 Cod civil, pârâții fiind în culpă pentru neacordarea drepturilor cuvenite, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate plata acestor drepturi.
Astfel, reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care a fost lipsită.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea și a obligat pârâta la plata drepturilor salariale suplimentare de Paști pentru anii 2005,2006, și de C pe anii 2004-2005, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe SC SA pentru fiecare an, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. -.
În susținerea recursului a reiterat considerațiile privitoare la includerea drepturilor salariale suplimentare de C și Paști în salariul de bază începând cu 2003, conform interpretării oferite de comisia paritară prin decizia nr.3793/18.06.2007, cu consecința opozabilității față de salariați a prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a sus-menționatei interpretări.
Urmare a acestei circumstanțieri a litigiului, a susținut că aspectele reținute de instanța de fond sunt eronate.
Astfel, promovarea prezentei acțiuni este prematură, dreptul de aof ormula nefiind născut atât timp cât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor să se fi stabilit, potrivit art. 168 alin. 1 teza finală, drepturile salariale suplimentare neacordându-se automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile înaintea fiecăruia cele două evenimente.
Pe de altă parte, a susținut că dreptul la acțiune era prescris în momentul promovării acțiunii, având în vedere că drepturile a căror valoare se urmărește prin promovarea prezentei acțiuni nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate în cadrul, ci exclusiv drepturi acordate salariaților prin contract colectiv de muncă în scopul de a le oferi protecție socială, or, art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii prevede expres termenul de prescripție aplicabil acțiunilor rezultate din neexecutarea obligațiilor asumate prin Contractul colectiv de muncă, ca fiind de 6 luni.
Pe fondul cauzei a reiterat că pretențiile sunt total nejustificate, întrucât societatea a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile Contractului colectiv de muncă, orice susținere contrară fiind lipsită de fundament în condițiile în care începând cu anul 2003 părțile au prevăzut în mod expres includerea sumelor suplimentare în salariul de bază, reglementând menținerea acestei măsuri și după anul 2003, astfel, atât reprezentanții salariaților cât și instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au confirmat includerea în salariul de bază a sumelor suplimentare, precum și acordarea acestora salariaților și oricum, modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate.
Astfel, analizând comparativ versiunile în timp ale art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, rezultă că s-a intenționat tocmai menținerea măsurii privind includerea sumelor în salariul de bază, în măsura în care acest text ar fi avut o aplicabilitate temporară, nu s-ar mai justificat păstrarea sa pentru anii ulteriori lui 2003.
De asemenea, prin art. 9 și 10 din Contractul colectiv de muncă, părțile au stabilit o procedură ce trebuie parcursă prealabil declanșării unui litigiu în fața instanței, prin constituirea unei comisii paritare, compuse atât din reprezentanții salariaților, cât și ai societății, a cărei decizie adoptată în speță are caracter obligatoriu pentru părți, conform Anexei 2 la Contractul colectiv de muncă, precum și valoarea unei interpretări autentice provenind de la înșiși semnatarii actului juridic în cauză.
În fine, sumele pretinse au fost greșit calculate, având în vedere că s-a pornit de la salariul mediu brut pe, deși art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă stipulează că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de ale cărui valori, pentru perioada 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de reclamant.
În consecință, a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Motivul referitor la prematuritatea cererii de chemare în judecată nu poate fi primit, întrucât dreptul pretins este prevăzut în mod imperativ de art. 168 alin. 1 Contractul colectiv de muncă pentru 2004-2007, existența lui nefiind afectată de vreun termen suspensiv, termenul de 15 zile anterior fiecărui eveniment religios fiind prevăzute numai pentru stabilirea în concret a valorii și condițiilor de acordare( exercitare) a acestui drept, iar în măsura în care negocierile în acest sens nu s-au desfășurat, nefiind inițiate de patronat, situația îi este imputabilă acestuia, dar nu afectează existența și posibilitatea de valorificare în instanță a dreptului.
De altfel, o atare excepție o face contradictorie, de neînțeles, pe următoarea, a prescripției dreptului material la acțiune, neputându-se susține în același timp, pe de o parte, că dreptul nu poate fi încă pretins în instanță, pe de altă parte că, de fapt, dreptul la acțiune pentru aceleași pretenții este prescris.
Referitor la această a doua excepție de ordine publică, Curtea reține că este vădit nejustificată aprecierea potrivit căreia pretențiile ce fac obiectul prezentei judecăți nu reprezintă drepturi salariale, ci drepturi de protecție socială, contrazisă de chiar formularea expresă a textului art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă incident, în condițiile în care drepturile suplimentare sub forma unor adaosuri la salariu păstrează această natură, chiar dacă nu au caracter continuu, ci ocazional, legat de sărbătorile religioase specificate.
Din acest punct de vedere, este evident că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune este cel de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, raportat la care, prezenta acțiune, introdusă la 05.10.2007prin care se solicită suplimentările salariale prevăzute pentru Paști aferente perioadei 2005-2006 și a celor pentru C aferente perioadei 2004( 25 decembrie -n)-2005, fost declarată în termen.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei, Curtea reține că interpretarea literală a art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007, nu autorizează concluzia potrivit căreia în toată această perioadă suplimentările salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, dispoziția referindu-se exclusiv la anul 2003, iar cât privește hotărârea comisiei paritare prin care s-a convenit asupra voinței comune a părților, în sensul că aceasta a fost ca primele să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat începând cu anul 2003, numai aceasta nu face dovada acordării drepturilor salariale în discuție, potrivit celor pretinse.
Astfel, pentru dovedirea faptului pretins, a acordării primelor cu ocazia evenimentelor religioase specificate, în perioada 2004-2006, prin includerea lor în salariul de bază lunar al angajatului pe tot parcursul acestui interval, s-ar fi impus efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească, pe baza prevederilor contractuale aplicabile reclamantei, dacă salariul său de bază în perioada 2004-2006 crescut corespunzător cu valoarea primelor de Paști și C la care era îndreptățită în acest interval, astfel cum susține pârâta-recurentă, precum și pentru determinarea valorii acestor drepturi salariale suplimentare, respectiv a valorii daunelor-interese pretinse, constând în actualizarea sumelor cu rata inflației, pentru ca instanța să dispună de toate elementele necesare unei corecte și complete judecăți.
În speță însă, prima instanță și-a exercitat rolul activ în reglementarea prevăzut de art. 129. pr. civ, dispunând efectuarea unei expertize contabile prin care să stabilească realitatea celor susținute de pârâta-recurentă cu privire la efectiva includere a drepturilor suplimentare pretinse, în salariul de bază acordat lunar în perioada de referință.
Față de atitudinea pârâtei, (căreia îi revenea sarcina probei plății drepturilor suplimentare în modalitatea susținută, atât potrivit dispozițiilor exprese ale art. 287 din Codul muncii, dar și potrivit dreptului comun), de a nu achita onorariul de expert stabilit în sarcina sa, în absența căruia proba în discuție nu a putut fi administrată, în mod legal a procedat prima instanță, procedând la judecată în absența acestei probe ce servea apărărilor pârâtei, dând eficiență clauzei imperative a art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă, de care reclamanta s-a prevalat în mod legitim pentru a justifica acțiunea și dovedi existența drepturilor pretinse în perioada 2004-2006
În consecință, întrucât atitudinea procesuală a părții căreia îi profita proba cu expertiza contabilă, revenindu-i sarcina probei, este neechivocă, la fel și respectarea de către instanța de fond a formelor, procedurale edictate de Codul d e procedură civilă cu privire la ordonarea și administrarea probelor în proces, Curtea constată că recursul este nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin. 1. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă, împotriva sentinței civile nr.4540/30.05.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.33.855/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./27.02.2009
Jud. fond: Dalina/
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
