Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1137/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1137
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier - -
*************
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții - și - SRL, împotriva sentinței civile nr. 3203 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat A, pentru recurentul reclamant - și avocat, pentru recurenta pârâtă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal prevăzut de lege,
Avocat A, pentru recurentul reclamant -, depune întâmpinare, care se comunică și părții prezente,
Avocat, pentru recurenta pârâtă - SRL, arată că nu solicită termen, pentru observarea întâmpinării, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat A, pentru recurentul reclamant -, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii așa cum a fost precizată, conform motivelor de recurs; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru recurenta pârâtă - SRL, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
De asemenea arată că instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere sinceritatea reclamantei care a afirmat în acțiune că nu și-a primit drepturile salariale pentru concediul de odihnă aferent perioadei lucrate pentru că ulterior la interogatoriu care i s- luat de către subsemnata, la întrebarea nr. 8 să recunoască că a fost în concediu de odihnă.
Mai arată că martora, a relatat că și- primit drepturile salariale și pentru concediul de odihnă pe care l-a și efectuat; cu cheltuieli de judecată.
Avocat A, pentru recurentul reclamant -, cu privire la recursul declarat de recurenta pârâtă - SRL, pune concluzii de respingerea recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă - SRL, cu privire la recursul declarat de recurentul reclamant -, pune concluzii de respingerea recursului.
INSTANȚA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 3203 din 21.10.2009 a Tribunalului Dolja fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâtei - SRL
A fost obligată pârâta la plata indemnizației de incapacitate temporară de muncă pentru perioada 19 august -31 august 2008.
A fost obligată pârâta la plata salariului aferentei perioadei septembrie - octombrie 2008.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Privitor la cererea de acordare a salariilor restante instanța retine următoarele:
Incepând cu data de 01.06.2008 reclamanta a fost angajata pârâtei - SRL cu contractul individual de muncă înregistrat sub nr. - care a încetat în data de 01.11.2008, în temeiul art. 65 alin. 1 din.
In perioada 19.08.2008- 15.09.2008 reclamanta s-a aflat în oncediu pentru incapacitate temporară de muncă, iar ulterior s-a prezentat la locul de muncă si a prestat activitate.
Cu ocazia dezbaterilor angajatorul a susținut că a plătit salariile aferente perioadei septembrie -octombrie 2008, " reclamanta luându-si salariile din încasări ".
Potrivit art. 163 din muncii dovada executării contractului individual de muncă se face prin prezentarea, de către angajator, a documentelor de plată a salariilor si anume state de plată semnate de angajat si orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plătii către salariatul îndreptățit.
Având în vedere că statele de plată atașate la dosar nu poartă semnătura reclamantei, iar dovada plății salariului nu poate fi făcută cu alte mijloace de probă, instanța apreciază că se impune admiterea acestui capăt de cerere în sensul obligării pârâtei la plata salariului restant pentru perioada 15.09.2008- 31 octombrie 2008.
II Cererea având ca obiect acordarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru luna august 2008 va fi admisă pentru următoarele considerente:
Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă este reglementată de OUG 159/2005 astfel:
Art. 1. lit A din OUG 158/2005 " Persoanele asigurate pentru concedii si indemnizații de asigurări sociale de sănătate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul, în condițiile prezentei ordonanțe de urgenta, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale si indemnizații de asigurări sociale de sănătate, dacă. desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu".
Totodată, la art. 12 din OUG 158/2005 s-a prevăzut că " Indemnizația pentru incapacitate temporara de muncă se suportă după cum urmează:
de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;
din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, si pana la data încetării incapacității temporare de munca a asiguratului sau a pensionării acestuia".
Potrivit art. 36 alin. 1 " Calculul si plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgentă se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plata, iar art. 38 alin. 1 prevede că "Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților si care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgentă, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii si indemnizații datorate pentru luna respectiva".
Legat de această cerere pârâta a susținut că a plătit sumele cuvenite pentru incapacitatea de muncă anterior prezentării actului medical, însă nu există vreo dovadă în acest sens.
In atare condiții instanța, reținând că reclamanta făcut dovada incapacității de muncă cu certificatul de concediu medical, act a cărui regularitate nu a fost pusă la îndoială de partea adversă, va obliga pârâta la acordarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 19 august -31 august conform dispozitiilor OUG 158/2005.
III. Cererile privitoare la plata orelor suplimentare si a drepturilor salariale aferente zilelor de sâmbătă si duminică, vor fi respinse.
Astfel, în contractul individual de muncă, la punctul H s-a prevăzut că norma întreagă de lucru este de 8 ore p zi, 40 de ore pe săptămână, si "nu se vor efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente ".
Reclamanta a susținut că în perioada 01.06.2008-01.07.2008 a efectuat ore suplimentare, respectiv 4 ore pe zi peste durata normală a zilei de lucru, însă, probatoriul testimonial administrat în cauză nu confirmă acest fapt.
Astfel, martora, propusă de reclamant, nu are cunoștință despre munca prestată de reclamantă în perioada 01.06.2008-01.07.2008, aceasta devenind colegă de serviciu cu reclamanta în septembrie 2008, iar martora, angajată de societatea pârâtă în luna iunie 2008 a declarat că programul de lucru era de 8 ore pe zi.
Aceeași este si situația cererii de plată a drepturilor salariale aferente zilelor de sâmbătă si duminică, nefiind dovedit că s-a prestat activitate în zilele de repaus săptămânal.
IV.Cererea având ca obiect plata drepturilor salariale pentru concediul neefectuat este nefondată.
In contractul individual de muncă s-a prevăzut dreptul reclamantei la un concediu de odihnă de 20 de zile lucrătoare în raport cu durata muncii.
In raport cu perioada lucrată, instanța retine că reclamanta era îndreptățită la 9 zile de concediu, or, până la momentul încetării contractului de muncă, respectiv în luna iulie 2008, efectuat 10 zile de concediu de odihnă ( declarația martorului ), condiții în care nu se mai pune problema compensării în bani a concediului neefectuat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta -, cât și pârâta - SRL.
În motivarea recursului recurenta - a arătat că, în mod greșit instanța a admis numai în parte acțiunea, obligând societatea-pârâtă numai la plata salariului aferent perioadei sept, oct. 2008, la plata indemnizației de incapacitate temporară de muncă, respingând obligarea acesteia la plata orelor suplimentare și a drepturilor salariale aferente zilelor de sâmbătă și de duminică, întrucât în lipsa unor documente justificative-bonuri de casă, monetar, a solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize contabile, expertul urmând să observe din înscrisurile pârâtei dacă s-a lucrat sâmbăta și duminica, în zilele de sărbători legale, și până la ce oră.
S-a mai arătat, că declarația martorei propusă de pârâtă este subiectivă.
Pârâta - SRL a arătat în motivarea recursului, că în speță a făcut dovada cu martora, că reclamanta și-a primit salariile pe toată perioada pentru care a lucrat, inclusiv pentru cele 2 luni pentru care s-a admis acțiunea.
Aceeași situație este și în ceea ce privește îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, pentru perioada 19.08-31.08.2008 în sensul că, nu este semnat statul de plată, dar a făcut dovada cu aceeași martoră că și-a primit indemnizația.
De altfel, intimata-reclamantă a lucrat și la o altă societate unde a susținut că nu și-a primit drepturile salariale pentru concediile de odihnă, în perioada anilor 2005-2008, situație pe care nu a dovedit-o însă, deoarece în realitate și-a primit și drepturile salariale și a efectuat concediile de odihnă la acea societate, unde a lucrat cu același administrator, ceea ce arată că reclamanta susține lucruri nereale.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Recursul recurentei pârâte este nefondat pentru următoarele considerente:
Salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
Potrivit art.163 Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Copiile statelor de plată pentru lunile septembrie-octombrie 2008 aflate la filele 14-15 dosar fond nu poartă semnătura recurentei reclamante, iar societatea angajatoare nu a depus la dosar alte documente justificative din care să rezulte faptul că reclamantei i-ar fi fost plătite salariile în această perioadă.
Nu va fi avută în vedere declarația martorului audiat la instanța de fond, aceasta neputând fi luată în considerare peste dovada cu înscrisuri administrată în cauză și peste prezumția dovezii plății salariului prevăzută de textul de lege mai sus menționat.
Întrucât statul de plată nu a fost semnat pe luna august 2008, perioadă în care se încadrează și perioada 19 august-31 august 2008 în care recurenta reclamantă s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, instanța de fond în mod corect a obligat pârâta și la plata indemnizației de incapacitate temporară de muncă.
Nu poate fi reținută critica invocată de recurenta pârâtă referitoare la faptul că reclamanta a lucrat și la o altă societate și astfel nu i se cuvin drepturile salariale, întrucât art.35 Codul muncii permite cumulul de funcții.
Este nefondat și recursul recurentei reclamante pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește plata orelor suplimentare și a drepturilor salariale aferente zilelor de sâmbătă și duminică întrucât din foile colective de prezență aflate la dosarul de fond reiese că programul de lucru al reclamantei era de 8 ore pe zi, iar sâmbăta și duminica erau zile libere. Declarația martorelor propuse de reclamantă, și nu pot fi luate în considerare, întrucât se referă la o altă perioadă decât cea pentru care se solicită drepturile deoarece, acestea au fost angajate la intimată în alte perioade
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea reține că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, astfel că în baza art.312 pr. civ. va respinge ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții - și - SRL, împotriva sentinței civile nr. 3203 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
19 Februarie 2010/Ex.2
Red. jud.
Jud. fond
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Marian Lungu, Doina Vișan
