Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.114/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 08 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică judecător
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier: -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, G, I, și, de pârâții MUNICIPIUL PRIN PRIMAR, MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR ȘI - ORAȘUL împotriva sentinței civile nr.1373 din data de 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 01 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi,08 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1373/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean B, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Orașul prin primar, a fost admisă excepția lipsei prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2001-2005. fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, G, I, - SI in contradictoriu cu paratii Inspectoratul Scolar Judetean B, Municipiul Sacele prin primar, Municipiul B prin primar, Scoala Generala nr.6 Sacele, Scoala Generala nr.27 B, Colegiul Tehnic B, Grupul Scolar Industrial, Scoala Generala, Scoala Generala, Scoala Generala, Orasul prin primar, Comuna prin primar, Comuna prin primar si Comuna prin primar.
A obligat paratii unitati de invatamant si unitati administrativ-teritoriale sa calculeze si sa achite reclamantilor sumele reprezentand prima de vacanta aferenta anilor 2007-2008, cu exceptia perioadelor in care au avut contractul de munca suspendat, intrerupt sau incetat, sume ce se vor actualiza cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la plata efectiva.
A respins pretentiile aferente anilor 2001-2005 ca prescrise.
A respins pretentiile aferente anului 2006 ca nefondate.
A respins actiunea formulata in contradictoriu cu paratul Inspectoratul Scolar Judetean B ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva.
A obligat paratii unitati de invatamant si unitati administrativ-teritoriale sa achite reclamantilor cate 200 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamantii sunt cadre didactice angajate in prezent la Scoala Generala nr.6 Sacele, si care, in perioada dedusa judecatii, au activat in aceeasi calitate in cadrul unitatilor de invatamant preuniversitar chemate in judecata.
In privinta exceptiilor invocate in cauza privind calitatea procesual pasiva a paratilor Inspectoratul Scolar Judetean B si Orasul prin primar, instanta a retinut ca finantarea unitatilor de invatamant preuniversitar nu se face prin inspectoratele scolare, ci din bugetele locale ale unitatilor administrativ-teritoriale, conform art.13 din OUG 32/2001. In consecinta, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului Inspectoratul Scolar Judetean B si va respinge actiunea formulata in contradictoriu cu acesta ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesual pasiva. In privinta exceptiei calitatii procesual pasive a paratului Orasul prin primar, pentru aceleasi considerente, retinand ca unitatile administrativ-teritoriale sunt cele din fondurile carora se achita drepturile salariale pentru unitatile de invatamant preuniversitar de stat, a respins-
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru anii 2001-2005, instanta a retinut ca dreptul la incasarea primei de vacanta este prevazut doar in contractele colective de munca incheiate, nu si in acte normative adoptate de Parlament sau Guvern. Reclamantii au invocat in combaterea exceptiei prevederile OUG 146/2007, act normativ ce reglementeaza modalitatea de plata a primelor acordate cu ocazia plecarii in concediul de odihna, in baza prevederilor din actele normative a caror aplicare a fost suspendata prin legile bugetare succesive si actele normative anuale de salarizare, in perioada 2001-2006. Se arata astfel ca intra in categoria personalului caruia ii sunt aplicabile aceste dispozitii, functionarii publici, functionarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justitie, membrii corpului diplomatic si consular precum si alte categorii de personal care beneficiaza de prima de concediu de odihna in baza legilor speciale, incepand cu anul intrarii acestora in vigoare.
Avand in vedere ca dreptul la prima de concediu este prevazut in favoarea personalului didactic doar prin contractele colective de munca incheiate, instanta a retinut ca acesti angajati nu pot beneficia de prevederile OUG 146/2007, actul normativ facand referire directa la personalul de beneficiaza de prima de concediu in baza legilor speciale.
de considerentele expuse, vazand si dispozitiile art.283 lit.c) muncii, raportat la data introducerii actiunii, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru anii 2001-2005.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca pretentiile reclamantilor sunt intemeiate pentru anii 2007-2008, intrucat acest drept este stipulat in art.37 lit.g din CCM Unic la nivel de ramura invatamant 2007-2008, iar paratii nu au probat indeplinirea acestei obligatii de plata.
Nu este insa justificata cererea de plata a primei de vacanta pe anul 2006, intrucat nu exista un temei juridic pentru acordarea acesteia.
Astfel, pentru acest an, nu s-a incheiat un CCM Unic la nivel de ramura pentru acordarea acestui drept, iar CCM Unic la nivel national pe anii 2005-2006 nu prevede acest drept.
Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflatie se justifica prin necesitatea corelarii salariului de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care acesta era datorat de catre angajator si salariul de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarului,pentru a nu se diminua puterea de cumparare.
de considerentele expuse, in temeiul art.239 muncii, s-a dispus obligarea paratilor unitati de invatamant si unitati administrativ teritoriale la plata catre reclamanti a primelor de vacanta aferente anilor 2007-2008, cu exceptia perioadelor in care au avut contractul de munca suspendat, intrerupt sau incetat, sume ce se vor actualiza cu rata inflatiei de la data scadentei si pana la plata efectiva.
Retinand culpa procesuala a paratilor, in temeiul art.274 pr.civ. acestia au fost obligati la plata catre fiecare reclamant a sumei de 200 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial conform chitantelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții reclamanți, Municipiul B prin Primar, Municipiul prin Primar și Unitatea Administrativ Teritorială, prin Primar, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în ceea ce privește recursul declarat de recurenții reclamanți, sentința este criticată pentru faptul că pretențiile acestora, aferente anilor 2001-2006 nu au fost admise, fiind întemeiate pe dispozițiile OUG 146/2007, a cărei aplicabilitate a fost suspendată pentru intervalul de timp menționat. Ca urmare nu poate opera nici excepția prescripției dreptului material la acțiune. Se mai arată că suspendarea succesivă a acestui act normativ, nu echivalează cu stingerea dreptului, ci are ca efect numai imposibilitatea realizării sale pe momentul suspendării. Recurenții au mai invocat și dispozițiile art. 38 din codul muncii, potrivit cu care drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind formulate și apărate de stat împotriva oricăror încălcări ale manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.
Referitor la plata indemnizațiilor de concediu pentru anul 2006, în mod greșit a apreciat instanța de fond faptul că nu există temei de drept pentru acordarea acestor drepturi, întrucât acest drept este stipulat în CCM la nivel național pe anii 2005-2006.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Municipiul B, prin primar, sentința este criticată pentru faptul că această parte nu este în măsură să achite reclamanților din bugetul propriu, drepturile salariale pretinse, cu atât mai mult cu cât, pentru plata sumelor solicitate de reclamanți MFP trebuie să asigure fondurile necesare, de la bugetul statului, care sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal.
Se mai arată că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 14 din legea 273/2006 potrivit cărora nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și dacă nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.
În recursul declarat de recurentul Municipiul, sentința este criticată pentru faptul că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 37 lit. g din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2003 - 2004 care prevăd că părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de primă de vacanță, însă plata acestora trebuie făcută din venituri proprii, în condițiile legii.
În recursul declarat de, prin Primar, se arată că sumele alocate plății salariilor cadrelor didactice sunt stabilite de Centru de Execuție Bugetară. Aceste sume sunt transmise de către Centrul de Execuție Bugetară către, care la rândul său o transmite, după centralizarea datelor, fără nici o modificare, către DGFP, în vederea obținerii fondurilor solicitate. Prin urmare, recurenta nu poate fi obligată să efectueze plăți pentru care nu are nici o finanțare.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de toți recurenții, instanța apreciază că sunt fondate numai recursurile declarate de recurenții Municipiul B, prin Primar, Municipiul prin Primar, și, prin Primar, urmând a fi admise și sentința va fi modificată în sensul respingerii acțiunii față de acești pârâți, iar recursul reclamanților va fi respins ca nefondat în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă. pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul reclamanților, relativ, la criticile care vizează neacordarea drepturilor solicitate aferente anilor 2001-2005, în mod corect instanța de fond a apreciat că dispozițiile OUG 146/2007 nu sunt aplicabile categoriei profesionale din care fac parte reclamanții, respectiv cadrelor didactice. În cuprinsul acestui act normativ, sunt reglementate modalităților de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, acordate în baza prevederilor actelor normative, a căror aplicabilitate a fost suspendată prin legile bugetare succesive.
Ori reclamanții nu se pot include în categoriile profesionale care au beneficiat de acest drept, numai pe interpretări extensive și gramaticale, ale textelor de lege, întrucât drepturile salariale trebuie prevăzute în mod expres de legiuitor, și nu deduse pe bază de raționamente juridice. Prin urmare, prima critică din recurs nu este întemeiată și în consecință va fi respinsă
Potrivit dispozițiilor art. 12 din legea 130/1996, în cazul instituțiilor bugetare, prin contractele colective de muncă, NU se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale. În baza acestei dispoziții cu caracter general, legea 128/1997, stabilește că problemele privind drepturile salariale și alte drepturi materiale ale personalului didactic și didactic auxiliar în afara salariului de bază și a sporurilor de vechime, precum și condițiile de acordare a acestora se negociază în limitele stabilite de lege, în cadrul CCM dintre administrație și sindicatele din învățământ recunoscute la nivel național. Ori dreptul la prima de vacanță așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, este reglementat numai de Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, respectiv în învățământ, iar acordarea acestuia este condiționată de existența veniturilor proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare unitățile din învățământ, sunt obligate la acordarea primelor de vacanță în măsura în care dispun de fondurile proprii necesare asigurării plăților acestora. Trebuie menționat că nu ne aflăm în prezența vreunei renunțări sau tranzacții între părți care să atragă incidența dispozițiilor art.38 alin 1 din codul muncii, în înțelesul dorit de legiuitor.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul declarat de recurenții reclamanți nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește recursurile declarate de Municipiul B, Municipiul și, pentru considerentele mai sus prezentate referitoare la condiționarea plății primelor de vacanță, de veniturile proprii ale unităților de învățământ, instanța apreciază că recursurile sunt fondate și în consecință vor fi admise, iar sentința atacată va fi modificată în sensul respingerii acțiunii față de acești pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții, G, I, - și -, împotriva sentinței civile nr.1373/2009 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de recurenții Municipiul B prin Primar, Municipiul prin Primar și Orașul prin primar, împotriva sentinței civile nr.1373/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, G, I, și -, în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar, Municipiul prin Primar și Orașul prin Primar.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 februarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.NG/16.02.2010
Tehnored. 24.02.2010- 29 ex.
Jud fond /
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
