Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1191/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1191
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
***********************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr. 3613 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și reclamanta, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art. 242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 3613 din 2 noiembrie 2009, Tribunalul Gorja admis in parte cererea formulata de petenta in contradictoriu cu intimații Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Gorj.
A obligat intimații sa plătească petentei drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate in procent de 15% începand cu luna iulie 2009, precum si pentru viitor, sume ce urmează sa fie actualizate cu indicele de inflatie incepand cu momentul datorării pana la data plații efective.
A obligat intimata Tribunalul Gorj să efectueze mețiunile corespunzătoare in carnetele de munca ale petenților si sa oblige Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A obligat intimatul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A respins cererea cu privire la obligarea Ministerului Justiției la emiterea Ordinului de salarizare care să conțină sporul de 15%.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut următoarele;
Petenta are calitatea de judecător in cadrul Judecătoriei Tg -
Potrivit dispozițiilor art. 2 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare: "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
De asemenea in conformitate cu disp. art. 14 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului:"Exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie sa fie asigurata fără nici o deosebire bazata in special pe sex rasa culoare limba religie opinii politice sau orice alte opinii origine naționala sau sociala apartenență la o minoritate naționala avere, naștere sau orice alta situație."
Observând legislația care instituie dreptul anumitor categorii profesionale la plata unui spor de confidențialitate, respectiv criteriile in baza cărora se acorda acest spor, se retine ca s-a născut o forma de discriminare intre aceste categorii profesionale si categoria judecătorilor si aceea a asistenților judiciari. Astfel, OG nr. 57/2000 privind salarizarea personalului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității prevede acordarea unui spor de 15% de confidențialitate pentru "păstrarea confidențialității in legătură cu faptele, informațiile sau documentele de care iau cunoștință in exercitarea funcției ". De asemenea, prin OG 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, prin OG nr. 19/2006, OG nr. 10/2007, OG 6/2007 OG 24/2000 si alte acte normative s-a prevăzut acordarea acestui spor salarial pentru personalul militar si funcționarii publici cu statut special din instituțiile publice de apărare naționala, funcționarii publici din aparatul de lucru al Guvernului, personalul CNSAS si pentru alte categorii de salariați.
Astfel, instanța a apreciat că se fală in situația prezentata de Curtea Europeana care a apreciat ca discriminarea se produce atunci când "persoane aflate in situații analoage sau comparabile in materie, beneficiază de tratament preferențial si aceasta distincție nu-si găsește nici o justificare obiectiva sau rezonabila".Desigur ca situația magistraților este comparabila cu aceea a celorlalte categorii profesionale amintite mai sus chiar daca doar in ceea ce privește caracterul confidențial al informațiilor si documentelor cu care operează.
Mai mult de cât atâtprin Decizia nr.46/15decembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secțiile Unite în dosar nr. 27/2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție si în interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin.1 lit.d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor si procurorilor, republicată cu modificările si completările ulterioare, raportat la art. 16 alin 1 si 2 din codul deontologic al magistraților si art78 alin.1 din legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești si al parchetelor de pe lângă acestea, modificată si completată, raportat la art 9 din codul deontologic al acestora, s-a constatat că judecătorii si procurorii, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la spor de confidențialitate 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Referitor la cererea de a se efectua mențiunile corespunzătoare in carnetele de munca ale petenților, aceasta a fost admisa, fiind obligata intimatul Tribunalul Gorj sa efectueze aceste mențiuni in baza art. 6 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de munca.
Cererea de a se plați actualizarea sumelor reprezentând sporul de confidențialitate apare ca întemeiata, si s-a admis cu motivarea ca prin neplata către petenți a sporului de confidențialitate la timp s-a produs acestora un prejudiciu material care urmează sa fie acoperit prin actualizarea sumelor datorate conform indicelui inflației care a făcut ca in perioada de timp scursa de la momentul datorării sporului pana la data plații efective sumele sa se devalorizeze continuu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
În motivarea recursului formulat de Direcția Generală Finanțelor Publice G, Ministerul Finanțelor Publice s-au arătat, în esență, următoarele:
Sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neputând fi confundat cu Statul Român și nici cu Bugetul de stat.
S-a menționat că acest recurent este ordonator principal de credite pentru instituțiile din subordine.
În sprijinul susținerilor sale recurentul a invocat Decizia nr. 23/2008 a ICCJ ce are ca obiect recursul în interesul legii cu privire la plicarea dispozițiilor art. 40 și 41 din OUG nr. 92/2004 și potrivit căreia funcționarii publici din cadrul din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de anumite drepturi bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate.
În final, s-a solicitat respingerea acțiunii față de MFP, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea celui de-al doilea recurs formulat de Ministerul Justiției și Libertăților, s-au arătat, în esență, că acordarea altor drepturi decât cele stabilite expres de lege a fost considerată de către Curtea Constituțională o depășire a puterii judecătorești.
S-a menționat, pentru aceasta, decizia pronunțată de Curtea Constituțională la data de 27 mai 2009 prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României.
S-a mai susținut că nu există un temei legal pentru a proceda la acordarea sporului de confidențialitate pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, invocându-se pentru aceasta deciziile nr. 818, 819 și 820 din 3 iulie 2008 și nr. 1325/4 dec. 2008 pronunțate, de asemenea, de Curtea Constituțională.
Recurentul a menționat, în sprijinul susținerilor sale și hotărâri judecătorești prin care s-au respins cereri ce au același obiect cu cel din cauza de față.
Sentința este criticabilă și în ceea ce privește admiterea capătului de cerere pe viitor, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Pe de altă parte, reclamantul nu justifică un interes actual, drepturile solicitate nefiind creanțe certe, lichide și exigibile.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerentele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 131 din Legea 304/ 2004 privind organizarea judiciară, instanțele judecătorești sunt instituții a căror finanțare integrală se realizează de la bugetul de stat.
În acest sens, Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții privind elaborarea proiectului bugetului de stat, a legii bugetare anuale și raportului asupra proiectului acestuia.
Totodată, Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care elaborează și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând în raport de proiectele înaintate de ordonatorii principali de credite - în speță, Ministerul Justiției - rectificările corespunzătoare acoperirii sumelor scadente care depășesc fondurile atribuite respectivului ordonator de credite cu respectarea principiului specializării bugetare.
Faptul că solicitarea ordonatorului principal de credite, de suplimentare, respectiv de rectificare bugetară în vederea acoperirii titlurilor executorii -se adresează Guvernului, nu înlătură atribuția directă a Ministerului Economiei și Finanțelor în acest sens, acest minister avizând sau nu propunerea de rectificare bugetară făcută de Guvern, la solicitarea ordonatorului de credit, Ministerul Economiei și Finanțelor fiind, fără îndoială, principalul actor în gestionarea și elaborarea proiectului de rectificare bugetară, de regulă, fectuarea modificărilor în execuția bugetului de stat, se face de către ordonatorii principali de credite, pe baza precizărilor aprobate prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
Privitor la fondul cauzei, se rețin următoarele:
În privința fondului cauzei, Curtea reține că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 46 pronunțată la data de 15 dec. 2008, admis recursul în interesul legii și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art. 99 al. 1 lit. d din legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 al. 1, 2 din Codul deontologic al magistraților și art. 78 al. 1 din legea 567/2004, privind Statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al Parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul deontologic, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Dezlegarea dată problemelor de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin pronunțarea deciziilor în interesul legii este obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispoz. art. 329 alin. 3.pr.civilă.
Ori, având în vedere atribuțiile prevăzute în statut, codul deontologic și regulamentul de ordine interioară al instanțelor și parchetelor pentru personalul auxiliar de specialitate ce funcționează în cadrul autorității judecătorești din România rezultă în mod clar și indubitabil ca acestei categorii profesionale îi sunt aplicabile obligațiile vizând respectarea confidențialității lucrărilor, fără a i se acorda, în contrapondere,sporul de confidențialitate raportat la gestionarea informațiilor prelucrate în cadrul funcției exercitate dând astfel conținut discriminarea existentă între diferitele categorii socio-profesionale ce uzitează date cu caracter confidențial sau " secrete profesionale".
Așa cum a arătat și instanța de fond, obligația de confidențialitate a magistraților și personalului auxiliar rezultă din împrejurarea că, prin natura activității desfășurate, aceștia au acces la informații confidențiale, fiind obligați să păstreze secretul profesional, să nu dezvăluie sau să folosească informațiile obținute în calitatea pe care o au, să păstreze lucrările cu caracter confidențial în incinta instanței, să nu permită consultarea lor.
Neacordarea sporului de confidențialitate reclamanților ori, eventual, acordarea unui spor mai mic de 15% creează o stare evidentă de discriminare, atâta timp cât și aceștia se află în aceeași situație juridică și faptică care fundamentează și generează acest spor salarial pentru celelalte categorii socio-profesionale ținute de respectarea obligației de confidențialitate-personal militar și funcționari publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
În sensul acestei interpretări sunt și dispozițiile art.2 pct.2 din Convenția nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei ratificată de România prin Decretul Consiliului de Stat încă din 1974 care prevede ca diferențierile, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație, nu sunt considerate discriminatorii, dar în speță neacordarea sporului de confidențialitate nu are la bază o astfel de justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece restul personalului bugetar nu primește sporul de confidențialitate pentru calificările cerute de ocupația acestora, ci doar pentru că sunt debitori ai obligației de confidențialitate, la fel ca și reclamantul.
Curtea Constituțională a constat neconstituționale dispozițiile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 numai în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În speță însă, prima instanță nu a anulat ori a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici nu le- înlocuit cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative ci, dimpotrivă, a făcut aplicarea întocmai a acestor dispoziții legale, stabilind că reclamanții fac parte dintre persoanele enumerate la art. 3 din ordonanță.
Prin urmare, nu se poate reține că hotărârea atacată este pronunțată cu depășirea limitelor puterii judecătorești și deci, că este afectată de motivul de nelegalitate menționat la art. 304 pct. 4 cod. pr. civ. așa cum se încearcă a se acredita de către recurenți.
În aceste condiții nu se poate reține, nici că instanța a făcut o interpretare sau aplicare greșită a legii atâta timp cât a făcut aplicarea în cauză a deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în interesul legii și care este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
În ceea ce privește efectele deciziei nr. 838/27 mai 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, se rețin următoarele:
Pe de o parte, limitele sesizării Președintelui României sunt stabilite de cele două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite (Decizia nr. XXI/2008 și Decizia nr. XXXVI/2007).
Ca atare, decizia Curții Constituționale va produce efecte directe numai pentru situația juridică reglementată de cele două decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite.
Pe de altă parte, decizia Curții Constituționale nu poate avea efecte directe asupra litigiilor aflate pe rolul instanței, în curs de soluționare, ci doar pentru Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, obligația de a reexamina cele două decizii, precum și orice altă decizie cu fundament juridic asemănător ( printre care se numără și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 46/15.12.2008) respectiv, pentru legiuitor, obligația de a constata, printr-un act normativ, că sunt și rămân abrogate toate "drepturile" neconsacrate legislativ, apte a avea un asemenea efect, ori de a se conforma, legislativ, dispozițiilor Curții Constituționale.
Cât privește critica referitoare la acordarea despăgubirilor și pentru viitor, aceasta este nefondată în condițiile în care situația de discriminare a fost înlăturată abia ulterior, respectiv prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
De altfel, în mod evident, mențiunea primei instanțe, de obligare a pârâtelor și pentru viitor, subzistă doar în măsura în care nu va interveni o cauză legală de modificare sau stingere a obligației, în acest context neputându-se susține că reclamanții nu ar avea un interes.
Față de cele arătate anterior, date fiind dispozițiile art. 312 cod. pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței nr. 3613 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL GORJ și reclamanta.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud. /LE/ 2 ex./ 29 martie 2010
Tehn.red. / 2ex /
-,
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
