Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1207/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1207/
Ședința publică din 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.1296/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-intervenienți în nume propriu,G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:pentru recurenta - pârâtă - avocat cu delegație la dosar și pentru intimatul-reclamant și intimații-intervenienți în nume propriu,G, a răspuns avocat cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier;după care:
Reprezentantul intimaților depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul recurentei-pârâte depune la dosar cerere de întoarcere a executării silite.
Se comunică reprezentantului intimaților-reclamanți și intervenienți în nume propriu un exemplar de pe cererea de întoarcere a executării silite.
Întrebat fiind, reprezentantul intimaților-reclamanți și intervenienți în nume propriu precizează că hotărârea instanței de fond a fost executată parțial.
Reprezentantul recurentei-pârâte precizează că înțelege să renunțe la excepția de necompetentă teritorială, solicitând să se ia act.
Curtea ia act de renunțarea reprezentantului recurentei-pârâte la excepția de necompetentă teritorială.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentanților părților.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile pronunțată de Tribunalul Galați și respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca nefondată. Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite solicită admiterea acesteia, restabilirea situației anterioare și obligarea intimaților la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, obligarea intimaților la plata dobânzii legale de la data executării sumei stabilite de prima instanță și până la data restituirii integrale a diferenței executate în plus.
Reprezentantul intimaților-reclamanți și intervenienți în nume propriu solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. Cu privire la cererea de întoarcere a executării silite solicită respingerea acesteia. Solicită ca pârâta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată conform facturii și chitanței depusă la dosar. Depune concluzii scrise susținute oral, pe scurt în fața instanței.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
La data de 12.08.2008 reclamantul prin reprezentant legal Avocat a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată să-i plătească drepturile salariale conform art.168 alin.1 din, actualizate funcție de indicele de inflație pentru perioada 2005 - 2007, prime de Paști și de C precum și la plata sumei de 5000 lei, daune interese pentru prejudiciul suferit ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor și a cheltuielilor de judecată.
A arătat că în perioada 2005 - 2007 fost salariații societății pârâte și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, potrivit art. 168 din contractului colectiv de muncă la nivel de societate, pentru anii 2005, 2006, 2007, trebuia să beneficieze de prima de C și de Paști.
Prin modificarea alin.2 al art. 168 din CCM, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" pârâta nu a mai acordat drepturile sus-menționate.
Au formulat cerere de intervenție în interes propriu, G, prin care au solicitat aceleași drepturi ca și reclamantul.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune și a solicitat respingerea acțiunii.
Dreptul invocat în acțiune, se fundamentează pe prevederile la nivel de unitate și potrivit disp. art. 283 alin.1 lit. E din Codul muncii în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă, cererile în vederea soluționării conflictului de muncă, pot fi soluționate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Dat fiind faptul că izvorul obligației angajatorului, constă în clauzele, a susținut că acțiunea este prescrisă.
Pârâta a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, motivând că drepturile salariale solicitate de reclamanți, nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că părțile semnatare ale au convenit asupra interpretării clauzelor prevăzute în art. 168 alin.1 și 2, în sensul includerii bonusurilor de C și de Paști, cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, începând cu anul 2003, pentru următorii ani.
Prin sentința civilă nr.1296/14.10.2008 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Au fost admise în parte cererile de intervenție în interes propriu.
A fost obligată pârâtă către reclamantul și intervenienții în interes propriu, G, -, -, la plata drepturilor bănești reprezentând primele de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe, pe perioada 2005-2007, avându-se în vedere perioada efectiv lucrată de aceștia, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.
Au fost respinse excepțiile prescripției dreptului material la acțiune, prematurității ca nefondate.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese.
A fost obligată pârâtă către reclamant și intervenienți la plata sumei de 1550 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera "e" a aceluiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariaților ci chiar pârâtei care avea obligația împreună cu să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci, nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Potrivit disp. art. 168 alin. 1 din pe anul 2003, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP vor beneficia de către o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din pe anii 2004-2006, rezultă că intimata nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în încheiat în anul 2003.
Dacă ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004-2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007, invocată de către pârâtă, art. 9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
Cu privire la susținerea pârâtei că salariații au încasat salarii mai mari decât în anii anteriori, se apreciază că, din probele administrate la instanța de fond, nu rezultă că reclamantul si intervenienții ar fi beneficiat de Prima de Paște și de C în anii respectivi. Este adevărat că în fiecare an a operat o majorare salarială dar nu se precizează din ce se compune această majorare, deși pârâta avea sarcina probei.
În ceea ce privește problema actualizării cu indicele de inflație, se arată că potrivit disp. art.161 alin. 4 din Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea u întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitor.
Daunele interese constând în dobânda legală sunt datorate din ziua chemării în judecată, însă în cauza de față, obiectul acțiunii este reprezentat de o evaluare judiciară reglementată de disp. art. 1084 - 1086 Cod civil. Unul din principiile evaluării juridice este că prejudiciul suferit trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită ( damnum emergens) și câștigul pe care creditorul nu l-a putut realiza ( lucrum cessans). Acesta este temeiul legal pentru care se poate acorda actualizarea cu indicele de inflație și nu neapărat dobânda legală, creditorul având libertatea de a opta între cele două variante, după cum îi este favorabilă. În acest context, tribunalul nu este de acord cu susținerile pârâtei în senul că reclamanții ar fi trebuit să solicite dobânda legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta aducând următoarele critici soluției instanței de fond:
Primele de Paști și de au fost acordate de către prima instanță fără a se stabili cuantumul acestora.
Instanța de fond nu determinat cuantumul concret al sumei la care a fost obligată societatea SA pentru că având în vedere modul de redactare a hotărârii judecătorești creanța nu este certă, lichidă și exigibilă și în consecință hotărârea judecătorească nu poate fi executată.
Drepturile suplimentare amintite în art.168 din au ca punct de referință,salariul de bază mediu, și nu,salariul mediu brut, cum eronat se susține în acțiunea introductivă.
În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii invocată de pârâta
Potrivit alin.1 al art.168 teza finală din (text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății,ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și Cul).
Or, atât timp cât aceste negocieri pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc,nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamanților.
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art.257 din Codul muncii referitor la faptul că în conflicte de muncă sarcina probei aparține angajatorului, precizează că în mod greșit a reținut prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv,iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de Paști și de în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime,nu s-apus problema întrunirii acestei Comisii pentru a interpreta clauzele
Practic, decizia de interpretare are rolul de a stabili care a fost voința părților cu privire la includerea primelor respective în salariu. Cu toate acestea, nu se poate susține că decizia are caracter retroactiv, pentru că nu s-a statuat asupra stingerii, modificării sau nașterii unor drepturi pentru trecut, ci doar s-a urmărit a se clarifica voința părților semnatare ale
În mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute,din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale (asigurări sociale,șomaj,fondul de sănătate).
Instanța de fond a făcut o analiză trunchiată a dispozițiilor art.168 și nu o interpretare sistematică a întregului text și a probelor din dosar, încălcând dispozițiile art.236 alin.4 din Codul muncii întrucât nu a respectat întocmai convenția părților și voința reală a acestora.
Instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată reclamanților în cuantum mult prea mare raportat la valoarea pretențiilor solicitate de reclamanți și anume 1550 lei fără a avea în vedere și faptul că dosarul s-a soluționat la al treilea termen de judecată.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate de recurentă, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, Curtea nu îl reține ca întemeiat.
Într-adevăr prima instanță nu a precizat un anumit cuantum al drepturilor solicitate, ci a acordat aceste drepturi în mod generic, fără a se menționa dacă sunt drepturi brute sau nete. Insă modul cum se va face plata și cuantumul reprezintă probleme ce au legătură cu executarea sentinței astfel că nu pot fi reținute ca motiv de recurs. De altfel, există proceduri instituite de legiuitor tocmai pentru a se accelera derularea proceselor și care vizează lămurirea titlului (de exemplu, procedura prevăzută de art. 281 indice 1 Cod procedură civilă). Creanța este determinabilă astfel că primul motiv de recurs este nefondat.
Suntem de acord cu reținerile instanței de fond privind termenul de prescripție a dreptului material la acțiune,instanța apreciind că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera,e a aceluiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii, în mod corect instanța de fond a respins această excepție.
Astfel, lipsa negocierilor între părțile contractante ale nu poate fi imputată salariatului ci chiar recurentei care avea obligația,împreună cu, să negocieze acordarea suplimentărilor cu 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Deci,nimeni nu își poate invoca propria culpă pentru protejarea unor drepturi.
Chiar dacă negocierile nu au avut loc între părțile contractante, această situație nu poate aduce atingere principiului liberului acces la justiție.
Pentru a se putea exercita un drept la acțiune, este necesar, alături de alte condiții ca, dreptul să fie și actual, adică născut.
Ori, dreptul la acordarea primelor s-a născut prin însăși intrarea în vigoare a dispozițiilor cuprinse în art.168 din
Nu considerăm întemeiată opinia recurentei, că dreptul la acțiune nu s-a născut încă.
Dreptul în sune a existat și există,putând fi valorificat de către reclamantul beneficiar și, în cazul în care s-ar accepta ideea exprimată de recurentă, s-ar putea ajunge la situația în care negocierile nu ar avea loc niciodată,iar persoana titulară a dreptului să nu poată să își exercite dreptul niciodată.
În acest caz, dreptul ar avea un caracter iluzoriu,abstract,fiind din îngrădit prin însăși imposibilitatea de a fi exercitat prin liber acces la justiție, iar această situație nu este în spiritul apărării drepturilor omului.
În consecință, nu se reține nici acest motiv de recurs, soluția instanței de fond de respingere a excepției prematurității fiind legală și temeinică.
Nici motivul de recurs referitor la includerea primelor în salariul de bază nu poate fi reținut ca fondat.
Potrivit disp.art.168 alin.1 din pe anul 2003,cu ocazia sărbătorilor de paști și C,salariații SNP vor beneficia de către suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază pe SNP Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment, pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform alineatului 2, pentru anul 2003, suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006 mențin textul alineatului 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut doar alineatului 2 în sensul că ".în anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând art. 168 alineatele 1 și 2 din pe anii 2004 - 2006, rezultă că recurenta nu a mai prevăzut că suplimentările prevăzute la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a prevăzut în mod expres în încheiat în anul 2003.
Susținerea recurentei în sensul că drepturile salariale suplimentare pentru anii 2004 - 2006 ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților începând cu anul 2003, este infirmată chiar prin conținutul alin. 2 al art. 168 din M.2004 - 2006, acest text prevăzând că modalitatea de acordare a primelor prin includerea în salariul de bază a fost prevăzută doar pentru anul 2003, folosindu-se verbul la timpul trecut.
Dacă recurenta ar fi intenționat să includă primele în salariul de bază și în anii 2004 - 2006, ar fi trebuit să prevadă în mod expres că se menține modalitatea de acordare așa cum s-a procedat în 2003. De asemenea, din modul de redactare al art. 168 al pe anii 2004-2006, rezultă o contradicție între alin. 1 și 2 în sensul că, deși la alineatul 1 se prevede că, pentru acordarea primelor se vor negocia modalitățile de acordare cu 15 zile înainte de fiecare eveniment, la alin. 2 se face referire doar la modalitatea de acordare din 2003 fără a se preciza și modalitatea de acordare pentru anii în discuție.
Față de cele arătate, susținerea recurentei că au fost incluse în salariul de bată primele solicitate și în anii ulteriori anului 2003 este neîntemeiată.
Referitor la decizia Comisiei Paritare din data de 31.08.2007,invocată de către recurentă, se reține, în primul rând că, art.9 din dă posibilitatea părților contractante să interpreteze clauzele din contractele colective de muncă prin consens.
Însă, rezultatul modului de interpretare trebuia consemnat într-un act adițional la contractul colectiv de muncă care a necesitat interpretarea.
În al doilea rând, practic, prin Nota asupra precizării situației primelor de Paști și C prevăzute în art.168 din al, din data de 31.08.2007, se efectuează o modificare a conținutului art.168 alin.l și 2, nefiind vorba de o interpretare a unei clauze neclare așa cum prevăd disp.art.9 din De fapt,prin această notă care a intervenit după încetarea efectelor 2004 - 2006 se aduce atingere chiar voinței reale a părților exprimată în momentul încheierii respectivelor contracte prin faptul că se intervine asupra modalității de acordare a drepturilor suplimentare (de exemplu, în din 2005 la alin.2 din art.168 se prevede că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază iar prin Notă se prevede că,începând cu anul 2003 drepturile suplimentarevor fi incluse în salariul de bază al angajaților și vor fi acordate în această formă).
Mai mult, disp.art.244 din Codul muncii prevăd că pot fi modificate clauzele doar pe parcursul executării lui în condițiile legii,ori de câte ori părțile convin acest lucru.
În consecință,nici acest motiv nu poate fi reținut ca întemeiat.
Referitor la actualizare, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este, practic, lipsit de interes, întrucât prima instanță nu a dispus reactualizarea primelor acordate astfel că nu se poate critica ceva ce nu s-a dat.
În ceea ce privește sumele acordate Curtea reține că, în cazul drepturilor salariale, sumele se calculează brut și nu net, iar reținerea contribuțiilor urmează să fie efectuată chiar de către recurenta angajator, la punerea în executare a hotărârii.
Faptul că prima instanță nu a precizat în dispozitiv caracterul brut sau net al sumelor datorate nu constituie motiv de reformare a hotărârii, și nu duce la concluzia că ar fi suma netă ci, dimpotrivă, brută, aceasta fiind o problemă de executare.
În ceea ce privește noul contract colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anul 2008 prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008, instanța nu îl reține ca având relevanță în cauză.
Conform disp. art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996, contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării și nicidecum retroactiv. Părțile pot conveni prin contract doar asupra faptului că data aplicării clauzelor negociate să fieulterioarăzilei de înregistrare a contractului. În consecință, instanța nu poate aplica la situațiile din anii 2004 - 2006 un contract colectiv de muncă ce a fost înregistrat la data de 22.02.2008 întrucât s-ar încălca prevederile legale mai sus menționate.
Actul confirmativ este o specie a actului declarativ și reprezintă un act prin care o persoană renunță la dreptul său de a ataca cu acțiunea în anulabilitate un act juridic civil la a cărui încheiere a fost încălcată o dispoziție legală ce ocrotește un interes personal. Prin actul confirmativ este înlăturată o cauză de nulitate relativă, actul juridic devenind astfel valabil. Ori, în speța de față, nu s-a pus niciodată problema unei cauze de nulitate relativă a contractelor colective de muncă din anii 2004 - 2006 ci, dimpotrivă, de aplicare a acestora.
Față de toate considerentele mai sus expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
Fiind o cerere accesorie care urmează principalul, se va respinge ca nefondată și cererea de întoarcere a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr. 1296/16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și cererea de întoarcere executării silite.
Obligă pe recurenta-pârâtă să plătească intimaților suma de 6400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 02 2009.
Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
dec.jud.-/02.12.2009
Tehnored./5 ex./ 10 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Com.3 ex.părți/
OPINIE SEPARATĂ ÎN
recursului declarat de pârâta cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.1296/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- și respingerii acțiunii, și admiterii cererii de întoarcere a executării.
MOTIVARE OPINIE SEPARATĂ
Spre deosebire de colegii mei, consider că acțiunea formulată de reclamanți este nefondată și trebuia respinsă, recursul declarat de societatea pârâtă fiind întemeiat, din următoarele considerente:
Prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate s-a stabilit că salariații societății pârâte beneficiază de prime cu ocazia sărbătorilor de Paști și de
Prin actele adiționale încheiate ulterior, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003.
Ulterior s-a negociat doar asupra salariului de bază ca întreg, fără ca primele să mai fie individualizate distinct.
Faptul că aceasta a fost intenția părților la momentul încheierii actului adițional este confirmat și de nota comisiei paritare a, semnată inclusiv de reprezentantul salariaților -.
Potrivit art. 977 cod civil "Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar intenția acestora este arătată chiar de semnatarii contractului colectiv de muncă.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-au primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor, prin includerea lor în salariul de bază.
Judecător,
- -
opinia separată
jud.-/02.12.2009
Tehnored./ 5 ex./10.12.2009
Com.3 ex.părți/
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
