Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1218/2009. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.1218/

Ședința publică din 04 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Neagu

JUDECĂTOR 2: Alina Savin

JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel

Grefier - - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza privind judecarea recursului declarat de pârâta cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.834/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cauza având ca obiect drepturi bănești.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 02.11.2009 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 04.11.2009.

CURTEA

Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-:

Prin cererea înregistrată la data de 22 octombrie 2008 la Tribunalul Vrancea sub nr- reclamanții, -, moștenitoarea lui au chemat în judecată pe pârâta SC,"SA B solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă prev.de art.176 al.1 și 2 din CCM la nivelul ramurii în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru anii 2005,2006,2007 precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii lor reclamanții au arătat că sunt salariații SC,"SA B, potrivit înscrierilor din carnetele de muncă depuse la dosar. Mai arată reclamanții că prin contractele colective de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 s-a prevăzut în mod expres că în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură. Cum pârâta nu a achitat aceste drepturi, prevăzute de dispozițiile art.176 al.1 și 2 din CCM, au solicitat admiterea acțiunii și obligarea la plata acestor drepturi, actualizate la data plății cu indicele de inflație și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au solicitat și ca pârâta să fie obligată să le achite și drepturile bănești neacordate conform art.187 al.1, 2 și 3 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pe anii 2005,2006 și 2007 reprezentând un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare și reactualizarea acestor drepturi la data plății cu indicele de inflație.

Pârâta SC SA a depus la dosar întâmpinare atât față de acțiunea formulată cât și față de completarea acesteia, invocând în principal pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune, prematuritatea acțiunii și lipsa calității procesuale active a reclamanților. Motivează pârâta că drepturile prevăzute de dispozițiile art.176 și art.187 din contractul colectiv de muncă nu pot fi considerate drepturi salariale ci reprezintă o măsură de protecție socială astfel că devine aplicabil termenul de prescripție de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de dispozițiile art.283 lit.e din codul muncii, considerent față de care acțiunea formulată apare ca fiind prescrisă. Referitor la calitatea procesuală activă susține pârâta că potrivit art.176 al.3 din CCM pe ramură condițiile și criteriile de acordare a drepturilor solicitate de reclamanți se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare în baza unor negocieri ce vor avea loc cu minim 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare dintre adaosuri. Cum aceste negocieri nu au mai existat începând cu anul 1999, lipsa acestora atrage inexistența dreptului pretins de reclamanți, care, în acest context nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial și deci nu au calitate procesuală activă.

În ce privește prematuritatea cererii de chemare în judecată susține pârâta că pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune dreptul invocat trebuie să îndeplinească anumite condiții și anume: să fie recunoscut și ocrotit de lege, să fie exercitat potrivit scopului economic și social pentru care a fost recunoscut, să fie exercitat cu bună credință și să fie actual. Cum dreptul reclamanților nu este actual, întrucât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat în urma cărora să se stabilească atât cuantumul acestui ajutor cât și condițiile de acordare, acțiunea apare ca prematură, solicitând respingerea acesteia ca atare.

Pe fondul cauzei, pârâta consideră că acțiunea este neîntemeiată, întrucât venitul anual prevăzut pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează fiind introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă au agreat majorarea salariilor brute prin introducerea în salariul de bază a sumei reprezentând cuantumul ajutorului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă începând cu 01 martie 1999, și, ca o confirmare a acestei situații sindicatul a și renunțat, din 1999, la negocieri pe tema acordării distincte a acestor adaosuri. Aceeași susținere a face pârâta și cu privire la cota de gaze naturale despre care arată că a fost deja acordată prin compensarea salariilor cu contravaloarea acestei cote la nivelul anului 1997.

A solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În dovedirea susținerilor sale pârâta a depus la dosar acte.

Prin Sentința Civilă nr. 834/16.12.2008 Tribunalul Vranceaa admis acțiunea și a obligat-o pe pârâta să achite reclamanților drepturile bănești reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură și contravaloarea unei cote de gaze naturale pentru anii 2005,2006 și 2007, pentru perioada efectiv lucrată de fiecare, sume ce se vor reactualiza în raport de rata inflației la data plății efective.

A respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției, prematurității și lipsei calității procesuale active.

În motivare a reținut următoarele:

Excepția prescripției dreptului la acțiunenu poate fi primită.

Potrivit art.283 pct.1 lit.b se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune cererile având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Acest text însă nu este incident în cauză întrucât drepturile ce fac obiectul prezentei cauze sunt drepturi cu caracter patrimonial ce intră în sfera de aplicare a art.283 pct.1 lit.c codul muncii, potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.

Că este așa rezultă din însăși formulările din cuprinsul art.176 și art.187 care se referă la,suplimentarea drepturilor salariale" pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și la,ajutor material" pentru cota de gaze naturale.

Șiexcepția prematurității acțiuniieste nefondată.

Potrivit art.109 cod procedură civilă oricine poate să facă o cerere înaintea instanței competente. În anumite cazuri sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege.

În speță, lipsa negocierilor asupra cuantumului sumelor datorate și a condițiilor de acordare ale acestora nu poate fi asimilată unei proceduri prealabile în sensul textului de lege suscitat, dreptul reclamanților fiind născut prin însăși prevederea acestora în cuprinsul contractului colectiv de muncă.

În fine, șiexcepția lipsei calității procesuale activeeste nefondată.

Calitatea procesuală activă presupune, într-adevăr așa cum susține și pârâta, existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Împrejurarea că pârâta consideră că dreptul pretins de reclamanți nu este cert întrucât nu au fost stabilite condițiile și criteriile de acordare ale drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze, nu este de natură a nega calitatea procesuală activă a reclamanților. și-au justificat calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția lor, susținerile pârâtei vizavi de această excepție vizând fondul pretenției deduse judecății.

Pe fondul cauzei se rețin următoarele:

Reclamanții au fost sau sunt salariații pârâtei, împrejurare ce rezultă din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar și din deciziile de încetare ale raporturilor de muncă atașate acestora.

Potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C,precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă)salariații vor beneficia de osuplimentare a drepturilor salarialesub forma unui adaos în sumă fixă. în cuantum de un salariu minim pe ramură".

Acest text este reluat întocmai și în contractele colective de muncă încheiate în 2006 și 2007.

Potrivit art.187 pct.1 din același contract colectiv de muncă: salariații vor primi anual un adaos egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, text prezent și în contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură pe anii 2006 și 2007.

Aceste prevederi nu au suferit modificări de conținut în perioada 2005,2006 și 2007, ele prevăzând fără echivoc că salariații beneficiază cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă și anual de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură și o cotă de gaze, drepturi care însă nu le-au fost achitate.

Susținerea pârâtei că aceste suplimentări și adaosuri au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poate fi primită.

Singura mențiune în acest sens se regăsește în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 1998, care la art.176 pct.1 prevedea,ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997". Contractul colectiv de muncă încheiat în 1997 în art.176 al.1 prevedea că,începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".

Acest act adițional nu a mai fost încheiat împrejurare față de care instanța apreciază că dreptul pretins nu a fost inclus în salariul de bază și este datorat de pârâtă separat de acesta și nu a fost achitat.

Acesta este și considerentul pentru care dreptul la o cotă anuală de gaze a fost prevăzut în continuare în cuprinsul contractului colectiv de muncă, în mod distinct, pârâta nefăcând dovadamodului concretîn care acesta a fost inclus în salariul de bază, astfel cum se precizează în textul citat mai sus.

Nici cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens, pârâta nedepunând vreo convenție încheiată la nivel de agent economic care să prevadă introducerea în salariul de bază, astfel cum se arată în dispozițiile art.176 pct.6 din contractul colectiv de muncă.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie.

1.În mod greșit s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, atât timp cât veniturile la care se referă art. 176 alin. 1 și 187 alin. 1,2,3 din CCM la nivel de ramură nu pot fi considerate drepturi salariale ci alte venituri reglementate ca măsuri de protecție socială și astfel devin aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii respectiv termenul de prescripție de 6 luni și nu de trei ani.

2.1.În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a li se acorda drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, a învederat că venitul anual în luna octombrie pentru această aprovizionare a fost introdus, în anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat SA, potrivit disp. art. 168 alin. 3 din CCM pe anul 1997. Începând cu anul 2003, dreptul respectiv nu mai este prevăzut în CCM date fiind introducerea acestuia în salariu.

2.2. Referitor la acordarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale pentru fiecare salariat, a arătat că, disp. art. 187 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze prevăd că salariații beneficiază de acest drept în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Potrivit disp. art. 176 din CCM la nivel de s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1997.

3. Instanța de fond nu a observat că, potrivit prev. CCM la nivel de ramură există posibilitatea ca angajatorul să introducă în salariul de bază unele drepturi salariale, respectiv prev. art. 137 și 176.

În fapt, veniturile au fost introduse, din martie 1997, în salariul de bază al fiecărui salariat majorat în acest fel. Prin adresa nr. 2412/29.05.1998, sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prev. art. 168 alin. 3 din CCM aferent anului 1997. Faptul că drepturile au fost incluse se poate constata prin corelarea modificărilor din cărțile de muncă pe anii 1998.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, în temeiul disp. art. 312 alin. 1, 3 în ref. la art. 304 indice 1.pr. civilă.

La termenul din 31.03.2009 recurenta și-a completat motivele de recurs, invocând excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 al.2, ultima liniuță din Codul Muncii.

Prin Încheierea din 17.04.2009 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 268 al.2, ultima liniuță din Codul Muncii.

Prin Decizia nr.1229 din 29.09.2009 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă.

La termenul din 02.11.2009 recurenta a renunțat la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea și a depus o cerere de întoarcere a executării.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenta sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat de pârâtă este întemeiat pentru următoarele considerente:

Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.

Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.

Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.

În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.

În ceea ce privește fondul cauzei, argumentele recurentei pârâte sunt corecte.

Astfel, în mod corect a arătat recurenta pârâtă că reclamanților nu li se cuvin separat drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate.

Astfel, potrivit art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a stabilit că în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.

Acest drept este condiționat însă prin alin. 6 al aceluiași articol, în care se prevede că acest adaos se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.

De asemenea potrivit art.187 al.1, 2 și 3 din același CCM pe anii 2005,2006 și 2007 se prevede că salariații vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale,în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.

În speță prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât că începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost prevăzut ulterior în contractele colective de muncă.

Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la contractul colectiv de muncă, prin care să se prevadă modul de calcul, ci salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a "" este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază, așa cum susțin reclamanții. Adresa nr. 2412/29.05.1998 face pe deplin dovada că pârâta a făcut aplicarea prev. art. 168 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate, fiind majorate salariile de bază și nu modifică sub nici o formă clauzele contractului colectiv de muncă ci, dimpotrivă este emisă în vederea aplicării acestora.

Referitor la situația Sucursalei V, ca dezmembrământ al B, care a fost înregistrată la ORC în data de 12.04.1998, iar la data de 01.06.1997 era o societate comercială pe acțiuni, Curtea reține că la momentul la care aceasta a fost inclusă în B, salariații au fost retribuiți potrivit grilelor de salarizare negociate la nivelul unității, care includeau drepturile menționate, nefiind necesară încheierea unui act special pentru situația lor.

În consecință, nu se poate reține că reclamanții nu și-a primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază astfel că acțiunea este neîntemeiată

Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1,2,3 și 304 indice 1 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâtă și, în rejudecare, se vor respinge ca nefondate capetele de cerere privind suplimentarea de toamnă-iarnă și ajutorul material egal cu contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Asupra cererii de întoarcere a executării formulate de recurentă curtea reține următoarele:

Potrivit art. 404 ind. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.

Având în vedere că hotărârea instanței de fond a fost executată înainte de a deveni irevocabilă, așa cum au recunoscut și reclamanții prin încheierea din 02.11.2009, iar prin prezenta decizie a fost modificată sentința recurată, iar acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată, curtea va dispune restituirea sumelor încasate de reclamanți în baza sentinței civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta cu sediul în B,- împotriva sentinței civile nr.834/16.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.

Modifică în parte sentința civilă nr.834/16.12.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:

Respinge acțiunea formulată de reclamanți ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.

Admite cererea de întoarcere a executării silite.

Dispune restituirea sumelor încasate de către intimați în baza sentinței civile recurate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 04 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

dec.jud.-/04.12.2009

Tehnored./10 ex./ 10 2009

Fond:-

Asistenți jud.-

Com.8 ex.părți/

Președinte:Mihaela Neagu
Judecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1218/2009. Curtea de Apel Galati