Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1247/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1247/
Ședința publică din 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursurile declarate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B,--3, sector 1, DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 841/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în T,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta - pârâtă DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurentul - pârât MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și intimata - reclamantă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurentul - pârât Ministerul Sănătății a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul recurentei precizează că nu8 are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentei arată că pentru drepturile solicitate de reclamantă nu a existat o prevedere legală în catul normativ de salarizare a personalului contractual. Potrivit art. 94 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară se precizează că prima de vacanță se va acorda odată cu modificarea legislației. Prin legile bugetului de stat, în mod succesiv s-a suspendat acordarea primei de vacanță. Solicită admiterea recursului și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată.
Întrebat fiind, reprezentantul recurentei, precizează că, Contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate se aplică, dar în conținutul acestuia nu apare mențiunea că prima de vacanță se va aplica odată cu modificarea legislației.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 841/25.05.2009 Tribunalul Galația admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru dreptul la prima de vacanță pentru anii 2003-2004.
A respins acțiunea pentru această perioadă ca fiind prescris dreptul la acțiune.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G și MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE
A obligat pârâții să plătească reclamantei primele de vacanță pentru anii 2005-2007, actualizate cu rata inflației la data plății.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, la data de 22.10.2008 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Direcția de Sănătate Publică G și Ministerul Sănătății Publice pentru ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată, să fie obligați pârâții la acordarea și plata a drepturilor bănești reprezentând contravaloarea primelor de vacanță pentru perioada 2003-01.10.2006, sume care urmează a fi actualizate în raport cu rata inflației calculată până la data plății efective.
În fapt, reclamanta a arătat că dreptul la prima de vacanță își are temeiul în conținutul art. 49 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2001-2002, cu nr. 54984/15.11.2001. Aplicarea prevederilor acestui contract colectiv la nivel de ramură sanitară s-a prelungit prin Actul adițional cu nr-.
A mai arătat reclamanta că, în baza prevederilor Contractului Colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară, la nivelul unității a fost încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru perioada 2002-2003 în care era prevăzut dreptul salariatului de a primi prima de vacanță. A apreciat reclamanta că dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, astfel că nu poate fi restrâns, altfel spus, un drept derivând dintr-un raport juridic de muncă o dată câștigat nu mai poate fi anulat. Având în vedere suspendările referitoare la acordarea primei de vacanță prevăzute de legile bugetului de stat, a considerat reclamanta că dreptul de a cere indemnizația de concediu se naște după fiecare dată de 1 ianuarie a anului următor în care s-a efectuat concediul de odihnă.
În drept, a invocat prevederile disp. art. 38 din Codul muncii, art. 15 alin. 2, art. 16 alin. 1, art. 41 alin. 2, art. 53 alin. 1 din Constituția României, art. 74 și 89 din Legea nr. 168/1999, prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială pentru perioada 2001-2002 și ale contractului colectiv la nivel de unitate încheiat pentru anii 2005-2007.
În dovedirea cererii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta Direcția de Sănătate Publică G, a depus la dosar întâmpinare (filele 34-37) prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată având în vedere că nu există prevedere legal în actul normativ de salarizare a personalului contractual pentru acordarea primei de vacanță, iar la art. 94 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pe perioada 2005-2007 se prevede la litera f că prima de vacanță se va acorda o dată cu modificarea legislației. De asemenea, prin întâmpinare, pârâta a invocat prescripția dreptului la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anilor 2003-2004 având în vedere disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii. De asemenea, a solicitat să se aibă în vedere faptul că reglementările exprese ale legilor bugetare prevăd că primele care se acordă cu ocazia plecării în concediu de odihnă se suspendă.
În drept, a invocat disp. art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, Legea nr. 511/2004, Legea nr. 379/2005, art. 94 lit. f din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat pe perioada 2005-2007.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, prin întâmpinare, Tribunalul a admis-o pentru următoarele considerente.
Potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii: cererile pentru soluționarea conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator."
Totodată, conform art.1 si art.3 din DL.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii acestuia.
Având în vedere că acțiunea a fost promovată la data de 22.10.2008, instanța a reținut că pretențiile reclamantei aferente anilor 2003-2004 sunt prescrise, fiind respinse în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că:
Potrivit disp. art. 49 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară și de asistență socială, ale cărui prevederi au fost prelungite până în anul 2005, se acordă primă de vacanță pentru salariații din direcțiile de sănătate publică, iar potrivit contractului colectiv la nivel de unitate pentru perioada 2005-2007 înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie cu nr. 6332/21.06.2006, această primă de vacanță se acordă potrivit disp. art. 89 lit..
Contractul colectiv de munca la nivel de ramură impune obligații pentru angajator și creează drepturi în favoarea salariaților la care aceștia nu ar putea renunța. După intrarea lui în vigoare, contractul colectiv de muncă urmează a se executa, având putere de lege între părțile contractante. Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor și obligațiilor asumate de către părți.
Art. 243 din Codul muncii și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată prevăd că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie, în speță acordarea primei de vacanță pentru salariații din sistemul sanitar, inclusiv pentru personalul contractual, a fosta stabilită prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură pentru anii 2001-2002, contract care, prin act adițional, și-a prelungit efectele pentru anii 2005-2006.
De asemenea, prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, referitoare la prima de vacanță, au fost reluate în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtele să plătească reclamantei prima de vacanță aferentă anilor 2005-2006, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Ministerul Sănătății Publice B considerând- nelegală șu netemeinică pentru următoarele considerente:
În conf. cu prev.art.4 pct.49 din HG nr.862/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății Publice,ministerul are numai atribuția de a aviza bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor publice aflate în subordine, sub autoritate sau în coordonarea sa. Răspunderea în ceea ce privește împărțirea pe capitole bugetare a bugetului alocat aparține fiecărei unități în parte,cu atât mai mult cu cât Autoritățile de Sănătate Publică sunt unități cu personalitate juridică iar directorii au calitate de ordonatori de credite.
În conf.cu prev.Legii 500/2002 privind finanțele publice,cu modificările șu completările ulterioare,art.21 al.2 ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu,în condițiile legii. În ceea ce privește răspunderea ordonatorilor de credite,incidente sunt disp.art.22 al.2 din același act normativ.
Așadar,Autoritatea de Sănătate Publică are obligația ca pentru munca depusă de către salariat să-l remunereze conf. disp. legale în vigoare și nu Ministerul Sănătății Publice trebuie să răspundă în locul angajatorului,în condițiile în care între salariați și instituții să nu existe raporturi de muncă.
Drepturile solicitate prin acțiune au fost stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară iar autoritățile de sănătate publică județene sunt unități descentralizate ale ministerului în teritoriu și nu unități sanitare în cadrul cărora se asigură asistență medicală,sens în care nu li se aplică actele normative invocate de acesta.
În condițiile în care prin nici un act normativ legiuitorul nu a recunoscut acest drept al reclamanților, acțiunea acestora apare ca inadmisibilă.
A arătat că atât contractul colectiv de muncă la nivel național cât și Codul muncii nu prevăd acordarea primei de vacanță,salariaților din instituțiile publice.
Mai mult, contractele colective de muncă la nivel de ramură sanitară,prin voința părților semnatare se aplică și produce efecte numai în unitățile sanitare și de asistență socială nu și unităților descentralizate ale ministerului și cum sunt unitățile din sănătate publică județeană.
Prin urmare instanța a apreciat în mod greșit aplicabilitatea contractului și personalului
În drept a invocat disp.art.304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta Direcția de Sănătate Publică G arătând că aceste drepturi nu au fost acordate deoarece nu există prevedere legală în actul normativ de salarizare a personalului contractual. Potrivit disp. art. 94 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară încheiat în perioada 2005-2007, la lit. f se prevede că prima de vacanță se va acorda odată cu modificarea legislației care nu a avut loc.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurente cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește calitatea procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice, se apreciază că recurentul are calitate de pârât în prezenta cauză. Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește în funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărâre judecătorească.
În speță, reclamanta a solicitat plata primei de concediu de odihnă pe anii 2005 - 2007.
Recurentei Ministerul Sănătății Publice îi revin atribuții în acest sens strâns legate de modalitatea finanțării de la bugetul de stat a activității financiare a autorității de sănătate publică județene, respectiv a municipiului
Potrivit art.4 al.1 din nr.880/2006 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare al autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului B, activitatea financiară a autorității de sănătate publică județene, respectiv a municipiului B, se desfășoară pe baza bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de Ministerul Sănătății Publice, în condițiile legii, iar potrivit al.2, directorul executiv al autorității de sănătate publică județene, respectiv a municipiului B, esteordonatorsecundar de credite în condițiile legii și în această calitate repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate. Din interpretarea textului de lege rezultă în mod indubitabil că bugetul de venituri și cheltuieli al Autorității de Sănătate Publică a Județului G este aprobat de Ministerul Sănătății Publice în calitate de ordonator principal de credite.
Mai mult, din Protocolul semnat între Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și sindicate, recurenta și-a asumat obligația de a garanta acordarea integrală a drepturilor salariale (inclusiv a primelor) personalului din sistemul sanitar prevăzute de legislația în domeniu precum și de contractele colective de muncă la nivel de ramură sanitară.
Rezultă astfel cu prisosință atribuțiile ce revin Ministerului Sănătății Publice în legătură cu obiectul prezentei judecăți, situație care justifică întrunirea condiției calității procesuale pasive.
Se apreciază că în mod just s-a pronunțat prima instanță în sensul admiterii acțiunii și acordării primelor de vacanță pentru anii 2005 - 2007.
Este adevărat că Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului B sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătății Publice, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local (art.12 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății).
Însă, potrivit art. 17 din același act normativ, autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului B sunt servicii publice deconcentrate, subordonate Ministerului Sănătății Publice care pun în aplicare politica și programele naționale de sănătate publică pe plan local, identifică problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează și implementează acțiuni locale de sănătate publică.
Din interpretarea textului de lege rezultă fără echivoc că Autoritatea de Sănătate publică reprezintă Ministerul Sănătății Publice în teritoriu.
Din aceste considerente, nu este împărtășită apărarea recurentului că prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pentru perioada 2005 - 2007 ar fi aplicabilă numai unităților sanitare și de asistență socială, în condițiile în care chiar acest minister a semnat contractul menționat.
Din conținutul art. 1 alin.4 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 - 2007 rezultă în mod indubitabil că acesta se aplică și salariaților din autoritățile de sănătate publică care sunt de fapt fostele direcții de sănătate publică, prin termenul de patron înțelegându-se cel ce angajează fiind precizat în mod expres direcțiile de sănătate publică reprezentate prin directorul executiv.
De asemenea, art.1 al.5 explică ce se înțelege prin termenul de unitate, acesta desemnând și direcțiile de sănătate publică.
În acest context hotărârea a fost dată cu aplicarea corectă a prev. art. 94 lit. f din contractul colectiv care prevede acordarea primei de vacanță.
De asemenea, se apreciem că dreptul la prima de vacanță face parte din conținutul dreptului la muncă iar acest drept nu poate fi restrâns sau îngrădit în mod discriminatoriu cum corect a reținut și prima instanță.
Susținerile recurentei pârâte Direcția de Sănătate Publică în sensul că se acordă prima de vacanță numai în condițiile modificărilor legislative nu pot fi reținute întrucât aceasta nu are în vedere prevederile art. 89 alin. 2 lit. h din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe perioada 2005-2007 în care se arată clar că drepturile salariale ale personalului angajat în unitate cuprind, printre altele, prima de vacanță egală cu un salariu de bază, nefiind condiționat acest drept de nici o modificare legislativă.
În atare condiții, criticile formulate de recurente nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp. art. 312 al.1 Cod procedură civilă se vor respinge recursurile declarate de pârâte ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în B,--3, sector 1, DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 841/25.05.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /08.12.2009
:DC/5 ex/09.12.2009
Fond./
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
