Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1261/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1261
Ședința publică de la 12 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Cotora
JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PT. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.4752/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează lipsa părților care au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 cod pr.civ. după care constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr.4751 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj, invocată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție față de acest pârât.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul împotriva pârâților MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă J, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei - despăgubiri în sumă brută de 3494 RON, reprezentând val. sporului de vechime cuvenit pentru perioada 02.05.2006 - 11.03.2007, sumă care urmează să fie reactualizată la data plății efective și intervenientului a sumă brută de 12998 RON reprezentând valoarea sporului de vechime cuvenit pentru perioada 09.03.2006 -11.03.2007, sumă care urmează să fie reactualizată la data plății efective.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă, și în consecință a fost obligat chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă despăgubirile acordate reclamantului prin prezenta hotărâre.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Băilești de la data de 02.05.2006 iar intervenientul are calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova de la data de 09.03.2006 și până la data de 11.03.2007, data intrării în vigoare Legii nr. 47/2007, nu au beneficiat de sporul de vechime în muncă.
Sporul de vechime în muncă a fost acordat prin 50/1996, iar prin OG 83/2000, acest spor nu a mai fost prevăzut, dar nici nu a fost abrogat art.33 din 50/1996 republicată, care reglementează acest drept atât pentru magistrați cât și pentru personalul auxiliar, dovadă în acest sens fiind faptul că personalul auxiliar continuă să primească sporul de vechime în baza aceluiași text de lege.
Este de reținut faptul că legiuitorul a menținut aproape toate celelalte drepturi (spor de fidelitate, salariu de merit, etc.) pentru personalul auxiliar, prin reglementarea lor în noua lege cu nr.83/2000 exceptând în schimb categoria magistraților în mod expres de la aceste drepturi.
Cum textul de la art.33 continuă să producă efecte juridice pentru personalul auxiliar în mod normal și firesc este ca acesta să producă efecte și față de magistrați.
Deși art.9 alin.4 din OG nr.83/2000, prevede că orice alte dispoziții contrare prezentei ordonanțe se abrogă, se apreciază că art.33 din Lg.80/1996 nu este un text contrar OG 83/2000, ci unul complementar, deoarece pentru personalul auxiliar acesta este în ființă.
În susținerea ideii că dispozițiile art.33 din Lg.50/1996 trebuie să aibă eficacitate și în cazul magistraților, nu numai pentru personalul auxiliar de specialitate, instanța reține dispozițiile art.38 alin.2 din Constituția României potrivit căruia salariații au dreptul la protecția socială a muncii, chiar dacă legiuitorul a optat pentru instituția restrângerii dreptului, pentru că restrângerea unui drept este admisibilă numai prin lege și nu pe calea unei ordonanțe și art.16 din Constituția României care arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.
Art. 20 din Constituția României prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta Convenție trebuie să fie asigurate fără nici o deosebire, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere sauorice altă situație.
Art. 1 din protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale adoptat la la 4.11.2000 și ratificat de România prin Legea nr.103/2006 prevede că dreptul de a se bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege trebuie asigurat fără nici o discriminare și că nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe orice situație din partea unei autorități publice.
Art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 consacră egalitatea în fața legii a cetățenilor, dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii și dreptul la o protecție egală împotriva oricărei discriminări.
Art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului pct.2, consacră dreptul, fără nici o discriminare, la salarii egale pentru muncă egală, iar Pactul Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale ratificat de România prin Decretul nr.212/1974 prevede asigurarea pentru orice persoană a unei remunerații egale pentru o muncă de valoare egală, fără nici o distincție.
În ce privește legislația internă, art.5 din Codul Muncii interzice orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă.
Art. 2 alin. 1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare ori apartenență la o categorie defavorizatoare precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Art. 2 alin. 2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatoriiprevederile, criteriile, sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de alin.1 față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
Prin neacordarea sporului de vechime magistraților, categorie profesională distinctă, în condițiile în care acest drept se păstrează pentru personalul auxiliar de specialitate, iar pentru acesta s-au păstrat toate drepturile prevăzute de Legea nr.50/1996 creează un tratament diferențiat, discriminatoriu pentru această categorie profesională din care fac parte și reclamanții.
Măsura de a nu se mai acorda sporul de vechime magistraților nu poate fi apreciată că ar fi justificată de un scop legitim, atât timp cât prin aceasta nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar categoria acestora este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale între care și funcționarii publici, pentru care Legea nr.188/1999 prevede sporul de vechime.
Magistrații sunt într-o situație discriminatorie în raport cu senatorii și deputații, Legea nr.53/1991 privind indemnizațiile și celelalte drepturi ale senatorilor și deputaților precum și salarizarea personalului din aparatul Parlamentului României, prin art.12 prevăzând dreptul la sporul de vechime în muncă de până la 25 %, deși și magistrații reprezintă tot o autoritate publică.
Aceste aspecte atrag incidența dispozițiile art. 21 alin. 1 din OG137/2000 potrivit cărora persoana discriminată are dreptul la despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit, valoarea acestuia fiind echivalentă cu valoarea sporului de vechime cuvenit reclamanților, în procent de până la 25% din indemnizația de încadrare lunară, corespunzător vechimii fiecărui reclamant în muncă.
Efectele OG 83/2000, care a înlăturat dreptul la spor de vechime al magistraților acordat de Lg.nr.50/1996, trebuie examinate și din perspectiva normelor Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă potrivit cărora dispoziții ale unei legi organice nu pot fi abrogate prin normă legală ordinară, ordonanța guvernului neputând astfel afecta existența sau exercitarea acestui drept.
În același timp faptul că, OUG 177/2000 și OUG 27/2006 nu prevăd expres sporul de vechime ci numai o majorare a indemnizației corespunzătoare vechimii în funcția de judecător sau procuror, nu înlătură dreptul reclamanților la despăgubiri, cele două sporuri fiind distincte, sporul de vechime fiind prevăzut de art.155 din Codul Muncii și de dispozițiile arătate anterior, aplicabile personalului auxiliar de specialitate din justiție, funcționarilor publici și parlamentarilor.
Ca urmare instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și cererea de intervenție în interes propriu și va obliga pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj la plata către reclamantă și către intervenient a despăgubirilor în cuantumul brut comunicat chiar de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj de 3494 RON pentru reclamanta și de 12998 RON pentru intervenientul reprezentând contravaloarea sporului de vechime de care au fost lipsiți în perioada 02.05.2006 - 11-03-2007, respectiv 09.03.2006 -11.03.2007.
Sumele urmează să fie reactualizate până la data plății efective deoarece reclamanta și intervenientul nu au putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, ci abia după un interval mare de timp în care moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța reține că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a sporului de vechime în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului prin reactualizarea sumelor reprezentând sporul de vechime cu coeficientul de inflație defalcat pe fiecare lună în parte de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
Cu privire laexcepția de necompetență materialăinvocată de MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție instanța reține următoarele:
Odată constatată existența discriminării, potrivit art. 21 din Ordonanța de Urgență numărul 137/2000 persoana discriminată are posibilitatea să pretindă despăgubiri proporționale cu prejudiciul suferit.
Potrivit art. 281 din Codul Muncii jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor de muncă, precum și a cererilor privind raporturile juridice între partenerii sociali.
De asemenea, potrivit art. 295 alin 2 din Codul Muncii, " prevederile Codului muncii se aplică cu titlu de comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă".
Pe de altă parte, în conținutul art. 5 și 6 Codul Muncii, este reglementată instituția discriminării, în ceea ce privește drepturile prevăzute în legislația muncii, astfel încât competența de soluționarea acestei cereri, în primă instanță, aparține - conform art. 2 punctul 1 lit. c codul d e procedură civilă - tribunalelor (secției conflicte de muncă și asigurări sociale).
În raport de aceste prevederi legale instanța constata neîntemeiată excepția de necompetență materială și urmează să o respingă, în speță nefiind aplicabile dispozițiile art. 42 alin. 1 și 2 din Ordonanța de Urgență de Guvern numărul 177/2002.
Cu privire laexcepția lipsei calității procesuale pasiveinvocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor tribunalul o va admite și în consecință va respinge cererea față de acești pârâți având în vedere că acesta nu are atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamantă și către intervenient, nefiind angajații acestor instituții.
Instanța va admitecererea de chemare în garanțiea Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație și va obliga chematul în garanție să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă despăgubirile acordate prin prezenta hotărâre având în vedere că acest minister are atribuții privind elaborarea proiectelor de legi bugetare, legi de rectificare a bugetului, precum și a legilor de aprobare a contului general anual de execuție și că MINISTERUL PUBLIC este o instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat.
Astfel otrivit p. art.118 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are atribuții, potrivit art. 19 din legea 500/2002, de a dispune masurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare, pentru asigurarea echilibrului bugetar si aplicarea politicii financiare a statului, precum si cheltuirea cu eficienta a resurselor financiare.
Potrivit art. 3 alin. 1 din HG 208/2005, Ministerul Economiei și Finanțelor are, în acest sens, următoarele atribuții: elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată si plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii si nu are prevederi bugetare.
Potrivit art.21 alin.6 din nr.137/2000, o copie a prezentei hotărâri va fi comunicată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pârâții Parchetul de pe lângă și Direcția Generală a Finanțelor Publice D au formulat recurs împotriva sentinței civile nr.4751/13 noiembrie 2007 Tribunalului Dolj, pe care o consideră nelegală, solicitând modificarea acesteia și pe fond respingerea acțiunii.
Parchetul de pe lângă J critică sentința numai pentru capătul de cerere privind reactualizarea sumelor cu indicele de inflație, ce nu poate fi achitat, nefiind cuprins în Legea din 2006, neexistând baza legală iar recurentul pârât este o instituție bugetară cu sursele financiare cuprinse în bugetul alocat.
D pentru Ministerul Finanțelor critică sentința în baza art.138 alin.1 pct.2 din Constituție și art.3 alion.1 pct.2 din HG 208/2005, care instituie numai pentru Guvern competența întocmirii bugetului de stat iar are competențe numai pentru întocmirea proiectului și urmărirea execuției bugetului, stabilind măsuri pentru încasarea și limitarea cheltuielilor bugetare, așa încât nu are calitate procesuală pasivă, nefiind nici ordonator de credite pentru instituția în care lucrează reclamanții.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate și probele administrate, Curtea apreciază că nu sunt motive de casare sau modificare prev. de art.304 pr.civ. și va fi menținută.
Criticile formulate de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă VC. sunt neîntemeiate, deoarece instanța de fond în mod corect a apreciat că la data când trebuiau plătite sumele respective și până la plata efectivă, moneda națională a suferit serioase și multiple deprecieri, iar potrivit art.1084 civ. se impune repararea prejudiciului cauzat de neplata la termen a sumelor respective, prevedere ce este cuprinsă și în art.161(4), care de asemenea impune obligația angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata în termen a drepturilor salariale.
Neîntemeiate sunt și criticiule formulate de D pentru, deoarece chiar din motivele de recurs se recunoaște competența exclusivă a de a întocmi bugetul de stat, de a urmări executarea acestuia și de a efectua și supune spre aprobare Guvernului rectificările bugetare, competențe precizate de textele invocate prin recurs, respectiv HG nr.208/2005 și Lg.nr.500/2000, așa cum a reținut corect instanța de fond.
În consecință, Curtea apreciază neîntemeiate criticile formulate de ambii recurenți și, în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PT. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, împotriva sentinței civile nr.4752/13.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații -, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRI.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
09.04.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Mihaela Cotora, Corneliu Maria
