Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Sentința 13/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 13/
Ședința publică din 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Veronica
.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanții, cu sediul ales la Judecătoria L,-, jud. G și pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL G și CURTEA DE APEL G, cauza având ca obiect "DREPTRURI ALE PERSONALULUI DIN JUSTIȚIE".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din09.01.2009 fiind consemnate în încheierea din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față, înregistrată sub nr- la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată sub nr. 1531/21.03.2008 la Tribunalul Galați, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, TRIBUNALUL G și CURTEA DE APEL G, solicitând obligarea acestora la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de lege, pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică astfel:
- pentru perioada 1.02.2005-30.09.2005, la valoarea de referință sectorială de 264,7 lei, conform OG 9/2005,
- pentru perioada 1.10.2005-31.01.2006, la valoarea de referință sectorială de 297,4 lei conform OG nr.9/2005,
- pentru perioada 1.02.2006-31.08.2006, la valoarea de referință sectorială de 312,3 lei conform OG nr.3/2006,
- pentru perioada 1.09.2006-31.12.2006, la valoarea de referință sectorială de 331 lei, conform OG nr.3/2006,
- pentru perioada 1.01.2007-31.03.2007, la valoarea de referință sectorială de 358 lei, conform OG nr.10/2007,
- pentru perioada 1.04.2007-30.09.2007, la valoarea de referință sectorială de 365 lei, conform OG nr.10/2007,
- pentru perioada 1.10.2007-31.12.2007, la valoarea de referință sectorială de 405 lei, conform OG nr.10/2007,
- pentru perioada 01.01.2008 și în continuare, la valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică;
în raport cu valoarea de referință sectorială pentru care au fost calculate salariile în perioadele de mai sus.
De asemenea, au solicitat ca aceste diferențe salariale să fie actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
Au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale și obligarea pârâtului Tribunalul Galați să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă prin indicarea caracterului permanent al plăților efectuate.
În motivarea acțiunii, au arătat că în conformitate cu prev.art.1 al.1 din OG nr. 134/1999 "Începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificările și completările ulterioare, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Potrivit art.1 ind.1 din OG nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege, pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, corectată periodic, în raport cu evoluția prețurilor de consum, în condițiile stabilite de prevederile legale, se aplică de drept și personalului salarizat potrivit prezentei legi".
Alineatul 2 prevede că "valoarea de referință sectorială prevăzută la al.1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților și a salariilor de bază corespunzătoare grilelor de intervale prevăzute pentru celelalte categorii de funcții de execuție". Alineatul 3 prevede că " ordonatorii principali de credite calculează nivelurile indemnizațiilor lunare și ale salariilor de bază ce corespund coeficienților de multiplicare și grilelor de intervale prevăzute în anexele 1, 2, 4, 5 ind.1 la prezenta lege și valorii de referință sectorială stabilită la al.1, rotunjite din o mie de lei, în favoarea personalului".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în anexele V-VIII din Legea nr.154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 stabilește salarizarea și alte drepturi ale magistraților conf.art.2 al.1 " indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică și alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, se aplică de drept magistraților, în temeiul prezentei ordonanțe de urgență".
În conformitate cu prevederile art.2 al.3 din OG nr.9/2005, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului salarizat potrivit OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor 2 și 3 la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică " indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupă funcții asimilate cu funcțiile de demnitate publică, stabilite potrivit 2 și 3 la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr.VIII și IX.
Prin OUG nr.27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1.04.2006, se prevede că: " indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță"( art.3 al.1).
Conform anexei 1 la OUG nr.27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa 1 la OUG nr.27/2006 încalcă principiile Constituției României, ale legii nr.303/2004, privind statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale legii privind combaterea discriminării.Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, din cadrul autorităților legislative și executive.
Astfel, potrivit OG nr.3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, în luna aprilie 20096 era 312,3 lei, iar Ordonanța nr.27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respectă principiul echilibrului puterii legislative, executive, judecătorești în cadrul democrației constituționale, dar OUG nr.27/2006, contravine Constituției României, Convenției Drepturilor Omului, care interzice discriminarea legilor în domeniu privind salarizarea magistraților, fiind discriminatorie.
Ordonanța nr.27/2006 încalcă principiul echilibrului puterilor în stat stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Același lucru este prevăzut și în art.3 al.1 din OG nr.8/2007, privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în care se stabilește valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare la suma de 280, 64 lei, deși la data intrării în vigoare a ordonanței de mai sus valoarea de referință sectorială era de 365 lei, conform OG nr.10/2007.
Prevederile legislative din ordonanțele nr.27/2006 și nr.8/2007 sunt în contradicție și cu prevederile art.74 din Legea nr.303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor.Potrivit acestui act normativ, " drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Stabilirea prin ordonanțe ale Guvernului, care reglementează salarizarea organelor puterii judecătorești, a altor valori de referință sectorială decât cele prevăzute pentru funcțiile de demnitate publică, în afara cazurilor expres prevăzute prin Legea nr.303/2004, contravine prevederilor acestui nou act normativ și a spiritului de echilibru al puterilor statului.
Drepturile cu privire la salarizare, recunoscute de lege, la o anumită perioadă de timp, nu pot fi diminuate unilateral, nici chiar în cadrul unor negocieri sau cu acordul ambelor părți, încălcându-se principiile Codului Muncii cu privire la teoria dreptului câștigat.
Ordonanțele 27/2006 și 8/2007 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiile aplicării valorii de referință sectorială egale pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului contravine atât Constituției și codul muncii, cât și spiritului OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art.1 al.2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, în care la lit. "i" se menționează și dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Actele normative care au corectat valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească pentru perioada respectivă sunt: OUG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006 și OG nr.10/2007.
Această acțiune este fundamentată în principiu și pe disp.OUG nr.134/1999 art.1 al.1, care arată în esență că magistraților li se aplică de drept valoarea de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese sau numite și că această valoare trebuie corectată periodic în raport cu dispozițiile legale aplicabile sectorului bugetar.
Pentru anii 2003 și 2004 indexările salariale au fost acordate la fel atât magistraților cât și celor care ocupau funcții de demnitate publică alese sau numite ( art.48 din OUG nr.177/2002 și OUG nr.191/2002 pentru anul 2003 respectiv OUG nr.123/2003 pentru anul 2004).
Astfel la 31.12.2004 valoarea de referință sectorială pentru magistrați a fost de 238 lei, pe baza căreia s-au stabilit salariile anterior acestei date; rezultând deci că pentru perioada anterioară acestei date nu se cuveneau diferențe de drepturi salariale.
De la 1.01.2005 majorările salariale pentru magistrați și cei ce ocupau funcții de demnitate publică alese și numite nu au mai fost aceleași, deși art.1 din OUG nr.134/1999 era în vigoare.Astfel prin OG nr.9/2005 salariile celor ce ocupau funcții de demnitate publică au fost majorate cu 25% pe când salariile magistraților au fost majorate cu doar 11% potrivit OG nr.23/2005.
Și în anii următori au fost încălcate prev.art.1 din OUG nr.134/1999 majorările salariale fiind pentru anul 2006 de 4% de la 1.04.2006 și 5% de la 1.09.2006 pentru magistrați, potrivit OUG nr.27/2006, respectiv de 5% de la 1.02.2006 și de 6% de la 1.09.2006 pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică potrivit OG 3/2006; pentru anul 2007 de.pentru magistrați și de 5%, 2% și respectiv 11% pentru cei ce ocupă funcții de demnitate publică potrivit OG nr.10/2007 și pentru anul 2008 pentru magistrați de 4%, iar pentru ceilalți de 11% potrivit OG nr.10/2008.
Prevederile OUG nr.27/2006 nu au fost abrogate de disp.art.1 din OUG nr.134/1999.
Dispozițiile arătate de OUG nr.134/1999 nu sunt abrogate deoarece potrivit art.74 din Legea nr.303/2004 drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate decât în condițiile acestei legi( doar ca urmare a răspunderii disciplinare).
Chiar dacă unele acte normative enumerate mai sus între timp abrogate, total sau parțial, pe parcursul perioadelor care au reglementat salarizarea magistraților, au avut în vedere valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă, executivă și judecătorească, în acest sens pronunțându-se practica judiciară.
Pârâta Curtea de APEL GALAȚIa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele motive:
Actele normative invocate de reclamant-OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007, se referă la stabilirea salariilor personalului bugetar salarizat potrivit OUG nr.24/2000, respectiv pentru personalul contractual din sistemul bugetar și a personalului salarizat potrivit anexelor nr.II și III la Legea nr.154/1998, privind sistemul de salarizare pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Ori modul de stabilire a indemnizației pentru magistrați, așa cum a arătat mai sus, nu se mai raportează la funcțiile de demnitate publică începând cu data de 1.01.2003.
Deci pentru perioada martie 2005 -martie 2008, nu există bază legală pentru a se aplica o altă valoare de referință sectorială decât cele menționate mai sus.
De asemenea, a formulat întâmpinare pârâta Ministerul Justiției, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată față de următoarele motive:
Într-adevăr, în temeiul art.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, indemnizațiile acestora au fost stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
Însă, prin Legea nr.347 din 10.07.2003, prin care a fost aprobată OUG nr.177/2002, articolul 2 a fost modificat urmând să aibă următorul conținut: "(1) pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută în anexa 1 la prezenta ordonanță de urgență."
Totodată, art.3 din OUG nr.27/2006 prevede: (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații- asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport de nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Prin art.50 din OUG nr.177/2002 au fost abrogate dispozițiile art.11și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, precum și orice alte dispoziții contrare.
De asemenea, prin OUG nr.27/2006 a fost abrogată OUG nr.177/2002, prevederile referitoare la salarizarea judecătorilor din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție din Legea nr.56/1996, dispozițiile privind salarizarea președintelui, vicepreședintelui, președinților de secții și judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr.154/1998, art.56 din Legea nr.317/2004, precum și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr.347/2003, care a modificat art.2 din OUG nr.177/2002 nu există temei legal pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive, indemnizațiile acestora fiind stabilite expres și exclusiv prin OUG nr.177/2002, OG nr.23/2005 și OUG nr.27/2006.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata diferențelor de salarii ca urmare a muncii prestate de reclamanți în cadrul unei instituții subordonate Ministerului Justiției și nu la instituții subordonate Ministerului Economiei și Finanțelor.
De asemenea, Ministerul Economiei și Finanțelor nu avea și nici nu are calitatea de angajator a reclamanților, astfel încât nu poate fi obligat în raportul juridic de muncă dedus judecății.
Prin încheierea de ședință din data de 16.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în baza art.1 și 11 din OUG nr.75/2008 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul secției civile și trimiterea acesteia spre soluționare la Curtea de APEL GALAȚI.
Pe rolul Curții de APEL GALAȚI -Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Potrivit disp.art.137 al.1 pr.civ. instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor invocate.
Astfel, se reține ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor întrucât obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamanți într-o instituție aflată în subordinea pârâtei Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are raporturi juridice de muncă directe cu reclamanții și nu are calitatea de angajator pentru a putea fi obligat la plata unor drepturi salariale.
În consecință, urmează în baza disp.art.137 al.1 pr.civ. să se respingă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
În ceea ce privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Potrivit Legii nr. 50/1996, art. 1 indice 1, indemnizațiile pentru magistrați și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
Ulterior, prin art. 2 din OUG nr. 177/2002, indemnizațiile magistraților erau stabilite tot pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
Însă, prin Legea nr. 347/10.07.2003 prin care s-a aprobat OUG nr. 177/2002, a fost modificat art. 2 care a căpătat un alt conținut și anume: "indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa 1 la prezenta ordonanță de urgență".
Aceeași prevedere a fost preluată și prin art. 3 din OUG nr. 27/2006 iar prin această ordonanță s-a abrogat OUG nr. 177/2002
Prin art. 50 din OUG nr. 177/2002 au fost abrogate disp. art. 1 indice 1 și dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate juridică asimilat acestora, din Legea nr. 50/1996, precum și orice alte dispoziții contrare.
În consecință, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 347/2003, nu mai există nici un prevede legală pentru ca indemnizațiile personalului din cadrul autorității judecătorești să fie stabilite pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative și executive.
Art. 74 alin. 2 teza II din Legea nr. 303/2004 prevede că salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială iar la data intrării în vigoare a acestei legi, era în vigoare și OUG nr. 177/2002 aprobată prin Legea nr. 347/2003.
Nu se poate constata că s-a efectuat o diminuare sau o suspendare a drepturilor salariale ale reclamantului odată cu intrarea în vigoare a legii speciale de salarizare întrucât, acestea au fost majorate față de cuantumul prevăzut în legea anterioară, prin majorarea coeficienților de ierarhizare.
Astfel, prin stabilirea unei alte valori de referință sectorială decât ce prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite nu se încalcă dispozițiile Legii nr. 303/2004 deoarece legea specială nu conține nici o dispoziție contrară legi, ci dimpotrivă, Legea nr. 303/2004 prevede că drepturile salariale se stabilesc prin lege.
Mai mult, instanța arată faptul că atât OUG nr. 177/2002 cât și OUG nr. 27/2006 au fost aprobate prin lege, fiind respectate disp. art. 115 din Constituție și ale Legii nr. 24/2000 astfel că au căpătat forță juridică egală cu cea a unei legi.
În ceea ce privește starea de discriminare invocată, instanța apreciază că a constituit opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/2000.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În consecință, urmează să fie respinse ca nefondate celelalte pretenții formulate de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor ca nefondată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții, cu sediul ales la Judecătoria L,-, jud.G în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, TRIBUNALUL G și CURTEA DE APEL G, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Dact.
16 ex/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Adrian Bobocea
