Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1321/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1321
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Ioana Bodri
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " CFR " SA, împotriva sentinței civile nr. 1528 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL ( ) PRIN REPREZENTANT G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul intimatei reclamante FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL ( ) PRIN REPREZENTANT G, lipsind recurenta pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " CFR " SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege,
Se învederează că prin serviciul registratură intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul intimatei reclamante FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL ( ) PRIN REPREZENTANT G, lipsind recurenta pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " CFR " SA, pune concluzii de respingerea recursului.
C U RTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința sentinței civile nr. 1528 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, a respins excepțiile.
A admis acțiunea reclamantei Federația Națională Feroviară Comercial, în numele membrilor de sindicat, E, G, G, TA, E, TA, E, MEGAN, ., G, E, C, G, E, IA, COTACU, A, L, PASOLEA, împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR.
A obligat pârâta să plătească reclamanților, membrii ai sindicatului ajutor material aferent Zilei pentru anii 2005, 2006, 2007, 2008 sumele de bani urmând să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, reprezentați prin Federația Națională Feroviară Comercial, au chemat în judecată pârâta Compania Națională de Ferate "CFR" SA solicitând obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea în raport cu rata inflației din ziua plății și acordarea retroactiv a primei ocazionate de Ziua pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază la nivelul clasei 1 de salarizare pentru fiecare an.
Potrivit art.64 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006, respectiv art.65 din CCM la nivel de unitate pe anii 2007, 2008, era prevăzut că, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, C și de Ziua de un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau în concediu fără plată, pentru o perioadă de un an.
Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată de pârâtă, instanța a respins ca neîntemeiată apreciind că în cauza dedusă judecății nu sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii ci dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți, instanța a reținut că cererile având ca obiect soluționarea conflictelor de muncă sunt de competența instanței competente material de la domiciliul sau reședința reclamantului, conform prevederilor art.284 din Codul Muncii.
În vederea determinării competenței teritoriale exclusive, legea a prevăzut două criterii alternative de stabilire a competenței, în sensul că reclamantul are alegerea între competența domiciliului sau reședinței iar în cazul persoanelor juridice competența este atrasă de localitatea în care se află sediul acestora.
Din analiza cererii de chemare în judecată instanța a constatat că reclamant nu este, ci aceasta a formulat cererea în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat indicați în listele aflate la dosarul cauzei.
Pe fond, instanța a reținut următoarele:
De la intrarea în vigoare a contractului individual de muncă, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art.25 din Legea nr.130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia Zilei.
În anul 2005, reclamanții trebuiau să beneficieze de un ajutor pentru Ziua, în cuantum de un salariu de bază, dar pârâta nu și-a îndeplinit obligația.
În anul 2006, reclamanții trebuiau să beneficieze de un ajutor pentru Ziua, în cuantum de un salariu de bază.
Pentru anul 2007 s-a acordat un ajutor material în sumă fixă de 100 lei de salariat, acordat cu ocazia Zilei.
În ceea ce privește pretențiile aferente anului 2008, salariații trebuiau să primească de un ajutor pentru Ziua în cuantum de un salariu de bază aferent clasei 1 de salarizare, pârâta neîndeplinindu-și această obligație sub motivația situației financiare care nu permitea acest lucru.
S-a reținut că ajutorul de Ziua nu a fost plătit decât parțial în anul 2007 și nu a fost plătit deloc în anii 2005, 2006 și 2008, pârâta făcându-se vinovată de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și a prevederilor art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
Pârâta a încălcat și prevederile art.156 din Codul Muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art.155 din Codul Muncii.
În acest sens, pârâta a produs reclamanților un prejudiciu material constând în contravaloarea ajutorului material de Ziua.
Având în vedere prevederile art.269 din Codul Muncii, potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâta să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de Ziua pe anii 2005, 2006, 2007 și 2008.
Potrivit art.236 alin.4 Codul Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate.
Instanța a reținut susținerea pârâtei privind dificultățile financiare cu care s-ar fi confruntat în decursul anilor 2007-2008, acest aspect neputând exonera angajatorul de obligația de plată a drepturilor salariale cuvenite angajaților săi, asumate prin contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Instanța a reținut că pentru anul 2007, pârâta a achitat reclamanților un ajutor material în cuantum de 100 lei brut/salariat, acordat cu ocazia Zilei, astfel acțiunea a fost admisă în parte pentru anul 2007, și obligată pârâta să achite reclamanților diferența cuvenită fiecăruia.
Instanța a dispus plata drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație de la data fiecărei scadențe și până la plata efectivă, reclamanții neputând fi puși în situația de a suporta consecințele deprecierii monetare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR "SA
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod eronat instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâtă.
Un alt motiv de critică se referă la faptul că în perioada ianuarie 2006-decembrie 2008 CNCF CFR SA a acordat salariaților ajutoare materiale, cu încadrarea în fondul de salarii comunicat de Ministerul Transporturilor pe anii respectivi.
Compania Națională de Ferate "CFR" SA B în baza art.304 pct.3 Cod pr.civilă solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalul București.
A mai arătat recurenta că obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamantă era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat.
Prin întâmpinare, reclamanta FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL ( ) a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Recursul se admite.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs precum și în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Instanța de fond a obligat pârâta la plata ajutorului material cuvenit fiecărui membru de sindicat pentru ziua feroviarului, aferente anilor 2005-2008, mai puțin suma de 100 lei pentru anul 2007.
Reprezentantul salariaților membri de sindicat, Federația Națională Feroviară Comercial, precizat în acțiune sumele ce trebuiau acordate fiecărui salariat pentru fiecare an în parte.
Instanța de fond nu a ținut cont de aceste precizări, și nici nu a motivat în concret de ce nu a acordat în concret sumele respective.
Pe de altă parte prevederea din CCM este în sensul acordării unui ajutor material și nu al unuia bănesc, fapt neanalizat de către instanța de fond.
De asemenea prin cererea de recurs, ca de altfel și prin întâmpinarea formulată, Compania Națională de Ferate CFR SA a arătat că pe parcursul anilor a acordat salariaților ajutoare care depășesc suma stabilită prin CCM, apărare neanalizată de către instanța de fond.
În aceste condiții se impune verificarea susținerilor respective, verificare care nu se poate face decât printr-o expertiză contabilă.
De asemenea instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale, reținând că intimata reclamantă a formulat cererea de chemare în judecată în calitate de reprezentant legal al membrilor de sindicat indicați în listele aflate la dosarul cauzei.
Aceasta cu atât mai mult cu cât drepturile solicitate derivă din contractul colectiv de muncă, contract semnat doar de recurenta pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA.
Este motivul pentru care în baza art.304 pct. 9, și art. 312 pct. 5 Cod pr. civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare instanța să pună în discuția părților efectuarea unei expertize de specialitate pentru verificarea celor susținute de către recurentă.
De asemenea instanța va dispune administrarea de probe și cu privire la calitatea procesuală pasivă a recurentelor, și va avea în vedere și susținerile acestora cu privire la prevederile bugetare aferente fondurilor de salarii ale pârâtelor, stabilind dacă lipsa prevederilor bugetare nu exclude culpa acestora cu privire la o eventuală nerespectare a CCM.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " CFR " SA, împotriva sentinței civile nr. 1528 din 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA NAȚIONALĂ FEROVIARĂ COMERCIAL ( ) PRIN REPREZENTANT
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
3 ex. /01.03.2010.
Jud. fond..
.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Doina Vișan, Ioana Bodri
