Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1386/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1386/
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarat de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, Ministerul Educației și Cercetării, cu sediul în B, sector 1, str.-ral. nr.28-30, împotriva sentinței civile nr.760 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 1207/2008).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru pârâtul intimat Consiliul local Târgu-M, consilier juridic, lipsind restul părților din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru, după care;
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtul intimat Consiliul local Târgu-M, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor învederate în întâmpinarea depusă la dosar, pe care o susține în fața instanței.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 760 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului Târgu-M, a Primăriei municipiului Târgu-M, a Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Educației, T și Cercetării.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu program normal nr. 4 Târgu-M, Consiliul Local al municipiului Târgu-M, Primăria municipiului Târgu-M, Primarul municipiului Târgu-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, T și Cercetării, obligând pârâții la plata în favoarea fiecărei reclamante a diferențelor de drepturi salariale reprezentând contravaloarea orelor prestate în plus, câte 2 ore săptămânal, peste norma didactică, în perioada 3 martie 2005 - 25 aprilie 2008, urmând ca sumele respective să fie actualizate în funcție de rata inflației până la data efectivă a plății.
Pârâții Grădinița cu program normal nr. 4 Târgu-M și Inspectoratul Școlar Județean M au fost obligați să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamantelor cu câte 2 ore pe săptămână, fără diminuarea salariilor.
Pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată.
S-a disjuns judecarea cererilor de chemare în garanție formulată de Municipiul Târgu-M în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul educației, Cercetării și T, fixând termen la data de 20 mai 2008, cu citarea părților.
Împotriva acestei sentințe, a înaintat în termen legal recurs și Direcția Generală a Finanțelor Publice M, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând în principal, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă față de recurent, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia; în subsidiar, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Direcția Generală a Finanțelor Publice M și totodată, respingerea petitului referitor la cheltuieli de judecată.
În drept s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, relevându-se că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
Prin memoriul de recurs, s-a relevat că ministerul nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu există nici un raport juridic între părțile litigante, respectiv raporturi de muncă. Prin Legea nr. 84/1995 (Legea învățământului) s-a statuat că finanțarea cheltuielilor de personal din cadrul învățământului preuniversitar se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale și nicidecum de către minister. Rolul ministerului este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, însă această împrejurare nu poate constitui temeiul obligării în solidar la plata cheltuielilor de natură salarială pretinse de reclamante.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a susținut că nici Ministerul Economiei și Finanțelor, nici Direcția Generală a Finanțelor Publice M nu au dat dovadă de rea-credință sau neglijență și nu se fac vinovate de declanșarea litigiului, astfel că nu pot fi sancționați procedural prin obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate, în termen legal a declarat recurs și Ministerul Educației, Cercetării și T și a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii față de acest minister ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea recursului s-a arătat că în mod netemeinic instanța de fond a admis acțiunea față de Ministerul Educației, Cercetări și
S-a mai invocat faptul că în considerentele sentinței atacate nu se arată motivele pentru care ministerul a fost menținut în prezenta cauză și pe de altă parte obligația de plată a diferențelor de drepturi salariale pentru munca prestată în plus de două ore pe săptămână peste norma didactică, nu incumbă Ministerului Educației, Cercetării și
Recurentul a susținut de asemenea, că ministerul educației nu este nici angajator al cadrelor didactice și nici ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, angajator al cadrelor fiind, conform prevederilor art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, directorul unității de învățământ care efectuează angajarea pe post pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general.
S-a invocat și faptul că ordonator de credite al instituțiilor de învățământ este consiliul local, iar prin Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic se stabilește modalitatea de plată a personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice și care prestează ore didactice ce depășesc norma redusă, în această metodologie fiind cuprinse și cadrele didactice de învățământ primar și preșcolar.
În aceste condiții, s-a apreciat că raportat la competențele și atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T stabilite prin lege, în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis acțiunea formulată față de Ministerul Educației, Cercetării și
Municipiul Târgu-M, prin Primar a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Recursurile deduse judecății sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea introductivă reclamantele au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 4 Târgu-M, Consiliul Local al municipiului Târgu-M, Primăria municipiului Târgu-M, Primarul municipiului Târgu-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, T și Cercetării, obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, pentru o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizate în funcție de rata inflației și obligarea unității de învățământ și a inspectoratului școlar să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
În motivarea acțiunii s-a arătat faptul că reclamanții au o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, astfel că potrivit prevederile Legii nr. 128/1997 și ale OG nr. 103/1998 au dreptul la reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână, fiind îndreptățiți de asemenea la repararea prejudiciului cauzat prin neacordarea drepturilor salariale pentru plata celor două ore efectuate în plus.
Acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă și prin sentința atacată, tribunalul a dispus obligarea în solidar, a pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamanți, pârâții Grădinița cu Program Normal nr. 4 Târgu-M și Inspectoratul Școlar Județean M fiind obligați, totodată, să asigure reducerea normei didactice de predare a reclamanților cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Prin recursurile declarate de pârâți sentința pronunțată de instanța de fond a fost criticată în primul rând sub aspectul obligării acestor pârâți la plata drepturilor salariale în favoarea reclamantelor, susținându-se că Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Educației, Cercetării și T nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
Susținerile pârâților recurenți în sensul că în mod greșit au fost obligați, alături de ceilalți pârâți la plata acestor drepturi, se apreciază a fi nefondate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de recurs reține că acest minister este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Economiei și Finanțelor derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Economiei și Finanțelor, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T, instanța de recurs apreciază că și această excepție este nefondată.
Sub acest aspect trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
Nu în ultimul rând așa cum susțin recurenții, Ministerul Educației, Cercetării și T este semnatar a contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil așadar de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.
În altă ordine de idei potrivit art.4 lit.d și s din HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și T are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului(incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare,necesare realizării procesului de învățământ și educație.
În consecință, instanța de recurs apreciază că în mod nejustificat se susține că Ministerul Educației, Cercetării și T nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea reține că reclamantele fac parte din categoria personalului didactic, noțiune legală care include și funcțiile de educator, învățător și institutor conform art.3 și 5 alin.1 din Legea nr.128/1997. Activitatea didactică a reclamantelor, care au o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic I, constituie o activitate normată potrivit dispozițiilor art.128 din Codul muncii și art.44 din legea sus citată. Art. 44 alin. 3 din Legea nr. 128/1997 face trimitere expresă la noțiunea legală de "normă a educatorului, a învățătorului sau a institutorului". Norma didactică a persoanelor sus indicate reprezintă un număr de ore corespunzătoare activității de învățământ, deci este o normă de timp în accepțiunea Codului muncii, exprimată în ore, ca și în cazul celorlalte categorii de personal didactic.
Cu alte cuvinte, raportat la dispozițiile legale de mai sus, în mod firesc și legal și activitatea didactică a reclamantelor se vădește a fi normată, norma didactică a acestora fiind egală cu numărul de ore prevăzute pentru un post, respectiv pentru fiecare clasă sau clase simultane de școlari. Prin excepție, doar în ipoteza grădinițelor cu program săptămânal sau prelungit, posturile se normează pe ture.
Ca atare, este inadmisibil ca educatorii, învățătorii și institutorii, cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, să nu beneficieze de reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână fără diminuarea salariului.
În plus, art.45 din Legea nr.128/1997 nu distinge între diferitele funcții didactice care compun noțiunea legală de "personal didactic", astfel că nu este admisibilă excluderea reclamanților de la beneficiul garantat de lege. Cele de mai sus, se întregesc și cu dispozițiile art.5 din Codul muncii, art.16 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, întrucât excluderea ar însemna o discriminare a categoriei socio-profesionale, din care fac parte reclamantele.
Referitor la obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la plata cheltuielilor de judecată, în contextul în care acțiunea introductivă a fost admisă și față de acest pârât și acesta a fost obligat la plata drepturilor salariale, în mod justificat instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă și a dispus obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale alături de ceilalți pârâți, susținerile pârâtului în sensul că nu se află în culpă procesuală, fiind nefondate.
Față de cele ce preced, recursurile deduse judecății se apreciază a fi nefondate, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat în ambele recursuri, și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerului Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str.-. -, nr.1-3, județul M, Ministerul Educației și Cercetării, cu sediul în B, sector 1, str.-ral. nr.28-30, împotriva sentinței civile nr.760 din 25 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-7.11.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
