Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1387/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1387/
Ședința publică din 26 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la, M C, P-ța.-, nr.8, județul H, împotriva sentinței civile nr.754 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru reclamanții recurenți și lipsă, av., lipsind restul părților din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, pârâtul intimat Curtea de Conturi a României a depus la dosar întâmpinare, după care;
Reprezentantul reclamanților recurenți preia un exemplar de pe întâmpinarea depusă de pârâtul intimat Curtea de Conturi a României, declară că are cunoștință de conținutul întâmpinării și solicită acordarea cuvântul pe fond.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține recursul așa cum este motivat în scris, solicită admiterea lui, modificarea sentinței civile atacate și în urma rejudecării cererii pentru stabilirea drepturilor bănești obligarea pârâtei intimate Curtea de Conturi a României, la plata primelor de vacanță pentru perioada 2001-2007, indexată cu indicele de inflație, până la data de 29.02.2008 și actualizate până la data plății efective, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.754/2008 a Tribunalului Harghitas -a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României.
În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că instanța a constatat că reclamanții au calitatea de angajați ai pârâtei în calitate de personal contractual nefiindu-le aplicabile prev. Legii 188/1991 privind Statutul funcționarului public, existând o dispoziție expresă în acest sens, art.6 din legea nr.188/1999 care arată că dispozițiile acestei legi nu se aplică personalului contractual.
Instanța a reținut de asemenea că reclamanții în mod neîntemeiat au susținut că la data publicării OUG nr.146/2007 au luat act de dreptul lor la primele de concediu, iar instanța a considerat că din prevederile OG 146/2007 rezultă faptul că personalul contractual din instituțiile publice, inclusiv reclamanții, nu fac parte din personalul căruia îi sunt aplicabile prevederile acestui act normativ, întrucât această categorie de angajați nu a fost niciodată beneficiari ai primelor de vacanță care să fi fost suspendate prin legile bugetare anuale.
Instanța a reținut de asemenea că discriminarea vizează situația unor persoane care acționează în condiții similare dar care sunt afectate de fapte ce intră sub incidența art.2 pct.1 din OG 137/2000, cu precizarea că reclamanții fac parte din categoria personalului contractual având atribuțiuni și o lege de specializare specifică.
Față de aceste considerente s-a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata primelor de vacanță pentru perioada 2001-2007.
S-a invocat motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 pr.civ. întrucât în mod greșit instanța de fond a concluzionat că reclamanții sunt angajați la unitatea pârâtă în calitatea de personal contractual nefiindu-le aplicabile prevederile Legii 188/1999.
Se arată că prima de concediu reprezentând o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu se cuvenea acestei categorii de personal.
Se arată că dacă instituția publică are dreptul să ceară de la salariații săi un comportament profesional și extraprofesional adecvat prin acordarea de către angajator a primei de vacanță tuturor categoriilor de personal, ar realiza principiul constituțional al egalității cetățenilor ținându-se cont că toți desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Se arată că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurat fără nicio discriminare astfel că solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și în urma rejudecării admiterea acțiunii.
În întâmpinarea depusă Curtea de Conturi a României solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate arătându-se că funcțiile deținute de reclamanți, respectiv șofer, secretar-dactilograf și magaziner, sunt de natura celor exceptate din rândul funcțiilor publice, drept pentru care nu pot beneficia de prevederile art.35 alin.2 din Legea 188/1999 cu precizarea că în această situație nu există o discriminare.
Ca urmare se solicită respingerea recursului declarat.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate precum și a prevederilor art.304 pr.civ. se constată că recursul declarat este nefondat urmând a se respinge având în vedere următoarele considerente:
Este indiscutabil faptul că Legea nr.188/1999 face referire la Statutul funcționarului public, în condițiile în care reclamanții sunt salariați în baza OUG 160/2000, act normativ în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță solicitată. Ca urmare se consideră că aprecierea instanței de fond că reclamanților nu li se aplică prevederile Legii 188/1999 întrucât aceștia sunt personal contractual, sunt conforme art.6 din actul normativ precizat, deci cu alte cuvinte în conformitate cu prevederile legale.
Pe de altă parte este indiscutabil faptul că în cazul de față nu există o discriminare în sensul art.2 pct.1 din OG 137/2000 având în vedere faptul că reclamanții au calitatea de secretar-dactilograf, magaziner și șofer, calități care nu se încadrează în prevederile Legii 188/1999 conform art.6 care prevede expres "prevederile prezentei legi nu se aplică: personalului contractual salarial din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice care desfășoară activități de secretariat, administrativ, protocol, gospodărire precum și altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere public. Persoanele care ocupă aceste funcții nu au calitatea de funcționar public și li se aplică legislația muncii".
Față de aceste considerente instanța apreciază că tribunalul a făcut o corectă aplicare a textelor de lege iar hotărârea atacată este ferită de criticile aduse de recurenți întrucât acestea sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales la avocat, în M C, P-ța - nr.8, județul H, împotriva sentinței civile nr.754 din 8 mai 2008 Tribunalului Harghita.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./07.11.2008.
Jud.fond:-
Asist.jud.-.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
