Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1397/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1397
Ședința publică din data de 24 Februarie 2010
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA - administrator judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.1796/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți C, G și, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta pârâtă prin consilier juridic, lipsind intimați reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Prin sentința nr.1796/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de petentii C, G, în contradictoriu cu intimata
A fost obligată intimata la plata către petent a drepturilor salariale suplimentare reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul societății pentru sărbătorile de C pentru anul 2007, reactualizate la data plății.
S-a respins capătul de cerere cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Petentii au fost salariatii societatii intimate.
Potrivit art.168 alin.1 din CCM la nivelul SA pe anul 2004:,Cu ocazia sărbătorilor de Paște si C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor."
Pentru anii 2005, 2006 si 2007 textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.130/1996,contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori prin alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
Art.31 din Legea nr.130/1996 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică în scris organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractelor colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art.31 din Legea nr.130/1996 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.
In același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține astfel că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește negocierile prevăzute de art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, se va reține că angajatorul nu a probat lipsa sau existența acestora, deși sarcina probei îi revenea potrivit art.287 din Codul muncii.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța va reține că, prin clauza art.168 alin.1, acesta se raportează la salariul de bază mediu pe SC SA, existând posibilitatea determinării ulterioare a acestuia.
Având în vedere aceste considerente, precum și dispozițiile art.225 Cod procedură civilă, instanța a admis acțiunea, în sensul că societatea intimată a fost obligată la plata către petent a drepturilor salariale suplimentare reprezentând un salariu de bază mediu la nivelul societății pentru sărbătorile de 2007, reactualizate la data plății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA prin administrator judiciar Insolvency Specialists.
Motivându-și recursul, susține că o parte din salariați au fost transferați în anul 2002 la nouă unitate constituită, (derivată dintr-o subunitate ), actuala și la momentul transferului, între părți și cu participarea sindicatului reprezentativ, s-a încheiat un protocol de preluare, în cuprinsul căruia s-a stabilit clar că salariații transferați de la la vor beneficia de toate drepturile și obligațiile corespunzătoare ce rezultă din contractul colectiv de muncă în vigoare la la data transferului.
In luna martie 2003, Consiliul de administrație al hotărât o reașezare a salariilor, reașezare ce a presupus, de pe de o parte absorbția primelor acordate de Paști și C în salariul de bază, și pe de altă parte, o majorare efectivă salariului de bază după absorbție, cu 9,4%.
Cum în martie 2003, în salariul de bază pentru salariații a operat absorbția primelor de Paști și C,de la acel moment astfel de drepturi nu au mai fost cuvenite.
In speță nu se poate vorbi de o renunțare reală la anumite drepturi, deoarece absorbția unor drepturi în salariul de bază nu înseamnă o renunțare la un drept.
Dimpotrivă,astfel de absorbție are ca efect obținerea de către salariați a unor venituri mai mari, atâta vreme cât salariul de bază a fost majorat, ca urmare a absorbției.
Drepturile salariaților reprezentând suplimentări salariale de Paști și C sunt afectate de o condiție, condiția fiind cea prevăzută la art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, respectiv art. 170 alin. 4 din contractul colectiv de muncă la nivel de Grup de unități.
In măsura în care condiția se îndeplinește, respectiv suplimentările salariale acordate de Paști și C se absorb în salariul de bază, însuși dreptul la acestea încetează ca urmare a efectelor condiției rezolutorii. In consecință,un asemenea drept nu mai poate fi regăsit și în anii următori în favoarea salariaților, indiferent de interpretarea ad literam care s-ar încerca a fi dată în speță, pornind de la dispozițiile art. 168 alin. 1 și 2.
Art. 10 alin. 1 din CCM încheiat la nivelul unității în octombrie 2003, și prelungit ulterior, an de an prin acte adiționale până în anul 2008,stabilește că "pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executare, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă, părțile convin constituirea unei Comisii paritare".
Instanța de fond făcut o eronată interpretare actului, deoarece hotărârea Comisie paritare stabilește cum trebuie interpretat un text existent în contract, nepropunându-și modificarea contractului.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Având în vedere faptul că în conformitate cu dispozițiile specifice din legislația munci, hotărârile date în fond sunt executorii și faptul că sentința recurată prezintă multe aspecte care conduc la ideea neîntemeierii acesteia, în condițiile art. 300 alin. 2 raportat la alin. 300 alin. 3 cod procedură civilă, suspendarea executării hotărârii recurate.
In condițiile în care instanța de recurs nu va dispune suspendarea sentinței recurate și în măsura în care aceasta va fi pusă în executare, solicită a se face aplicarea dispozițiilor art. 4041cod procedură civilă, dispunând întoarcerea executării.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007,
(1) Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Prin adresa Comisiei paritare din 18 iunie 2007, se arată că părțile semnatare confirmă faptul că în redactarea art. 168 al. 1 și 2, la momentul negocierii colective, voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003, primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, iar prin "Nota asupra precizării situației primelor de Paști și de C prev. în art. 168 din CONTRACTULUI COLECTIV DE MUNCĂ al SA" din data de 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai Patronatului și ai Federației Sindicale se dă o interpretare textului în discuție potrivit voinței părților la semnarea contractului.
Chiar dacă Nota Comisiei Paritare ar fi apreciată ca o modificare a dispozițiilor contractului colectiv de muncă, se constată că printr-o interpretare ulterioară, recurenta recunoaște că suplimentările salariale trebuiau incluse în salariul de bază al salariaților și ulterior anului 2003, însă nu a făcut dovada că aceste drepturi salariale care se raportează la salariul de bază mediu pe SNP au fost achitate salariaților.
Nu se menționează în interpretarea consemnată în Nota Comisiei Paritare faptul că dreptul prevăzut de art. 168 alin. 1 s-a stins începând cu anul 2004 și nici nu putea fi făcută o astfel de mențiune, de vreme ce, la negocierile anuale ulterioare anului 2003 textul art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă a fost menținut în cuprinsul contractului, fără modificări.
În cauza de față, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale.
Potrivit art. 163 din Codul muncii, "plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Recurenta-pârâtă nu a depus actele primare privind situația plății salariilor, respectiv state de plată și dispozițiile evidențiate în carnetele de muncă, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Societatea pârâtă nu a înțeles să depună la dosarul cauzei dovezi cu privire la modul în care a înțeles să-și execute obligația asumată, fie prin plata distinctă a suplimentărilor salariale în discuție, fie în maniera susținută în apărare, aceea a introducerii acestor sume în salariul de bază. Mai mult, pârâta s-a mărginit să susțină în apărarea sa ideea generică a includerii acestor drepturi în salariu începând cu anul 2003, fără însă a justifica în concret, pentru cazul reclamantului, modul cum s-a realizat acest lucru și dacă în drepturile salariale au fost incluse efectiv aceste sume.
Recurenta a avut posibilitatea, atât pe parcursul soluționării cauzei la fond, cât și în recurs, să dovedească faptul că a achitat drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, însă nu a înțeles să facă această dovadă în condițiile prevăzute de art. 163 din Codul muncii, astfel că, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 288 din Codul muncii cu privire la sancțiunea decăderii din beneficiul probei admise.
Se constată astfel, că instanța de fond a interpretat corect dispozițiile art. 168 din Contractele colective de muncă pe anii 2004-2007, că voința reală a părților contractante a fost aceea că drepturile prevăzute la alin. 1 să fie incluse în salariile angajaților doar pentru anul 2003 și că nu s-a făcut dovada plății către salariat a drepturilor pretinse, începând cu anul 2004.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.312 al.2 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA - administrator judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.1796/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți C, G și, având ca obiect, drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.LE/ 2 ex./ 8 aprilie 2010
jud fond, -
Tehn.red.IT/Ex.2
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Carmen Tomescu, Ligia Epure
