Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 140/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 140
Ședința publică din data de 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, nr. 239, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței civile nr.1638 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 8 februarie 2008, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar pentru recurenta pârâtă SC SA, chitanță fiscală în valoare de 500 lei reprezentând onorariu apărător și un set de înscrisuri, în copie, cuprinzând: adresa nr. 6576 din 12 noiembrie 2007 a SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007, adresa 3036 din 23 noiembrie 2007, comunicată doamnei expert contabil, certificat cu soluția pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarele -, -, -, -, -, -, -, -, Raport de expertiză Judiciară, întocmit în dosar - al Tribunalului Prahova de expert, sentința civilă nr. 684 din 14 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul 4764/2005, sentința civilă nr. 1969 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar -, respectiv, sentința civilă nr. 2069 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul -, după care, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în susținerea recursului.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentei că nu mai sunt cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC SA, arată că instanța de fond în mod greșit a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de aceasta, întrucât în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Însă în speță reclamantul și- întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 168 din CCM afirmând că dispozițiile din acest articol nu au fost respectate, suplimentările salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paște și nefiindu- acordate.
Or, dacă temeiul pretențiilor solicitate de reclamant este contractul colectiv de muncă, așa cum reclamantul afirmă, textul de lege care își găsește cu necesitate aplicarea în speță este art. 283 alin. 1 lit. e, iar nu art. 283 alin. 1 lit. c, așa cum în mod greșit considerat instanța de fond.
Față de acest motiv de recurs SC SA solicită admiterea recursului și schimbarea în tot sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, al doilea motiv de recurs se referă la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de susținerile societății în sensul că aceste sume solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat deși din lectura art. 168 alin. 2 al contractelor colective de muncă pe anii 2003 și 2004 rezultă că primele de Paște și de au fost incluse în salariul de bază al fiecărui angajat.
În contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007, textul alin. 2 al art. 168 are următorul conținut " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", iar rostul menținerii acelui alineat este de arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin 1 al art. 168 în anul 2003, dar și pentru anii pentru care se încheiau acele contracte colective.
La momentul la care s-au negociat și s-au semnat contractele colective de muncă este evident că nimeni nu s-a gândit că unul sau mai mulți angajați care se bucurau de drepturile stipulate în aceste contracte nu va vedea sau nu va vrea să vadă că a primit aceste suplimentări salariale în salariul de bază, nu numai în anul 2003, ci și în anii care au urmat.
Față de acest motiv de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii.
În cazul în care instanța nu va reține motivele de recurs invocate anterior, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul acordării drepturilor salariale solicitate în conformitate cu adresa 6576 din 12 noiembrie 2007 SC SA - Departamentul Resurse Umane, înregistrată de Direcția Corporative sub numărul 2919 din 12 noiembrie 2007 și avându-se în vedere practica judiciară depusă, respectiv decizii pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în cauze similare.
Se mai arată că au fost situații în care instanța acordat drepturile salariale solicitate, prime de Paște și preluându-se salariul mediu brut fără să scadă din sumele respective taxele și impozitele datorate statului.
În consecință, sumele pe care societatea le-ar datora salariaților ar fi conform adresei mai sus menționată, următoarele: 799 lei primă 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 6163,62 lei, reprezentând: 5630 lei, drepturi salariale cuvenite și neacordate în anii 2004, 2005 și 2006 și 513,62 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1989-25.09.2006 a fost salariatul pârâtei, având funcția, ultima dată, de șofer, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare P, iar raporturile de muncă cu societatea au încetat, ca urmare a disponibilizărilor colective din toamna anului 2006, conform deciziei nr.347/21.09.1996.
A mai susținut reclamantul că potrivit contractului individual de muncă beneficia, pe lângă salariul pentru munca prestată, de toate drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, iar dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 prevedeau că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 5630 lei potrivit calculului depus de acesta, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în anul 2005 și 1850 lei pe anul 2006, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr. 1666/2003, 313/2005 și nr.713/2006, anexate acțiunii.
De asemenea, reclamantul a susținut că pentru neacordarea la timp a suplimentărilor salariale, pârâta datorează și suma de 513,62 lei reprezentând beneficiul nerealizat, respectiv corecția sumelor sus-menționate cu coeficientul de inflație.
În drept, au fost invocate disp.art.5, art.164 alin.1 și art.269 alin.1 din Codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat, art.1084 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost aceea de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
La termenul din 14 decembrie 2007 pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea ambelor părți, prin sentința civilă nr. 1638 din 14 decembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată și a admis acțiunea reclamantului, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 5630 lei din care se va reține CAS 9,5%, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât acțiunea a fost înregistrată la data de 28.09.2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, motiv pentru care excepția prescripției a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, raporturile de muncă ale acestuia cu pârâta încetând ca urmare a deciziei emisă de societate.
S-a mai reținut că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede, la art. 168, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, dispoziție menținută și în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din și în cuprinsul anilor 2004, 2005, 2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada în discuție, astfel că drepturile salariale ale reclamantului se ridică la suma de 5630 lei, iar în baza art.161 alin.1 Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de recurentă, arătându-se că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit. Codul muncii, termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă fiind de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 Codul muncii, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii și nu art.283 alin.1 lit. Codul muncii, după cum greșit a considerat instanța de fond.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție în cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa nr.6576/12.11.2007 a SC SA, înregistrată la Direcția Corporative - Juridic sub nr.2919/12.11.2007.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei, respectiv: adresa nr. 6576/12.11.2007 a societății - Departamentul Resurse Umane, către Direcția Corporative - Juridic, un raport de expertiză întocmit de către expert contabil, într-un alt dosar cu un obiect similar, având numărul - pe rolul Tribunalului Prahova, o adresă din partea societății către același expert contabil, depunându-se și certificate eliberate de Curtea de APEL PLOIEȘTI privind soluțiile pronunțate de această instanță în alte cauze similare și o serie de hotărâri judecătorești pronunțate Tribunalul Prahova, Tribunalul Teleorman și Tribunalul Constanța în asemenea acțiuni.
Deși legal citat cu această mențiune, intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este neîntemeiată critica recurentei prin care se susține că în mod greșit a fost respinsă de către prima instanță excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurentă.
Conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, aceasta fiind și terminologia expres folosită în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006 au fost incluse în salariul de bază pe anii 2004, 2005 și respectiv 2006.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005 și 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 5.630 lei stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând: primă C pe anul 2004 - 980 lei, primă Paște 2005 - 1400 lei și C 2005 - 1400 lei și primă Paște 2006 - 1850 lei, sumă din care s-a dispus reținerea cotelor legale de CAS, CASS și impozit și actualizarea conform indicelui de inflație, a fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr. 1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005 și 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei nr. 6576/12.11.2007 a SC, depusă în copie, de către recurenta-pârâtă, chiar la dosarul de fond (fila 56), rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007, reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004 și de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005 și 1047 lei pentru luna martie 2006, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente nr.3036/23.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
În consecință, în raport considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 3623 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005 și 1047 lei primă Paște 2006, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă a acestora, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
De asemenea, în temeiul art.274 pr.civ. intimatul va fi obligat la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând onorariu avocat suportat de aceasta în recurs, potrivit chitanței doveditoare din 13.02.2008, depusă la dosar (fila 10).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1638 din 14 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în,-, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 3623 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă a acestora.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul la 500 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.3 ex.
2008-02-29
./FA
dos.fond - Tribunalul Prahova
jud.fond
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Pigui Vera
