Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1400/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1400/
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Județean H, prin în calitate de președinte, împotriva sentinței civile nr.701 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar reclamanții-intimați au depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare.
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării, întrucât aceasta nu a fost depusă în termenul legal, fiind înregistrată la data de 30 septembrie 2008.
Instanța invocă din oficiu prescripția dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 1 august 2003 - 2 aprilie 2005.
Având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.701 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Harghitaa respins excepția invocată de pârâtul Consiliul Județean H privind prescripția dreptului la acțiune a reclamanților pentru perioada 01.08.2003-27.11.2003; a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, z, z, z, si, precum și de către intervenienții, și, reprezentați prin mandatar, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean H; a obligat pârâtul să acorde reclamanților și intervenienților drepturile salariale reprezentând sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază al fiecărui reclamant, începând cu data de 1 august 2003 și până la data pronunțării hotărârii, cu luarea în considerare a activității concrete desfășurate de fiecare în parte, sume actualizate cu rata inflației până în momentul plății; a obligat pârâtul să plătească reclamanților și intervenienților sporul de dispozitiv în cuantum de 25%, în continuare, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri, pe toată durata în care susnumiții îndeplinesc calitatea de salariați ai pârâtului; a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.13 din Legea 138/1999 cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bată de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din salariul de bază. Potrivit art.1 din Legea 138/1999 dispozițiile acestei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul ministerului Apărării național, Ministerului d e Interne, serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și ministerului Justiției.
În temeiului art.9 alin.4 din OUG 63/2003 ministrul Administrației și Internelor a emis Ordinul 496/28.07.2003 prin care a fost completat Ordinul MI nr.275/2002 în sensul în care "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Instanța a apreciat că această completare îi vizează și pe reclamanți care-și desfășoară activitatea ca personal civil în sensul dat de art.31 pct.1 din Ordinul MI nr.275/2002.
Este evident că această măsură a înlăturat discrepanțele în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordonarea și/sau coordonarea instituțiilor prev. de art.1 din Legea 138/1999, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.
Față de aspectul că pârâtul nu a făcut, în condițiile impuse de art.163 din Codul muncii, dovada achitării în favoarea reclamanților a indemnizației de dispozitiv pentru perioada în litigiu, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Consiliul Județean H solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate.
În drept s-au invocat prevederile art.304 pct.9 și art.277 pr.civ. OUG nr.24/2000, OUG nr.42/2001, OUG nr.187/2001, OUG nr.191/2002 și OUG nr.123/2003.
În motivarea cererii s-a arătat că dispozițiile legii nr.138/1999 nu au putut fi aplicate la nivelul instituției recurente (administrație publică locală), cu atât mai mult cu cât prevederile legislative privind salarizarea personalului contractual încadrat la instituțiile publice nu prevede acest spor.
Prin întâmpinarea depusă reclamanții au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, în limitele prev. de art.304 ind.1 și art.306 alin.2 pr.civ. instanța constată că recursul declarat este fondat, din următoarele considerente:
Ordinul MAI, care reglementează sporul de dispozitiv, a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr.63/2003 și a Legii nr.138/1999.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.63/2003, MAI are competențe, între altele, în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei.
Așa cum rezultă din prevederile art.5 alin.2 din OUG nr.63/2003, în cadrul MAI funcționează Ministrul delegat pentru administrația publică.
În conformitate cu prevederile art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003, în aplicarea prevederilor legale, MAI emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrația publică.
Din enunțarea și analiza textelor de mai sus rezultă competența de reglementare a MAI în cazul administrației publice, fără a se face distincție între autoritățile centrale și cele locale.
legală a ministrului administrației publice, de a reglementa în domeniul administrației publice, este și rezultanta atribuțiilor legale ale ministerului respectiv.
Astfel, conform art.14 lit.a pct.1,4 și 8 din OUG nr.63/2003, Ministerul Administrației și Internelor monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe.
Așadar dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege.
Ordinul MAI în cauză este un act administrativ cu caracter de act normativ și se bucură de prezumție de legalitate.
În speță relevanță juridică au punctele 9.2 și 31.1 din ordinul nr.496/2003, avându-se în vedere Legea nr.138/1999; OUG nr.192/2002; OUG nr.63/2003 și HG nr.28/1993.
Conform pct.9.2 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
La pct.31.1 se arată că prin personal civil se înțelege "funcționarii publici și personalul contractual din MAI", nefolosindu-se sintagma din aparatul propriu al MAI.
Se specifică în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază de dreptul prevăzut la art.13, respectiv de indemnizația de dispozitiv și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.
Prin urmare, modificarea este clară: beneficiază de acest drept, respectiv de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, fără a diferenția între administrația publică centrală și cea locală.
Însă, prima instanță a admis acțiunea reclamanților începând cu data de 1 august 2003 și până la data pronunțării hotărârii, ignorând dispozițiile Decretului 167/1958 privind prescripția extinctivă, pentru perioada 1 august 2003 - 2 aprilie 2005, raportat la data introducerii acțiunii principale. Excepția de mai sus este de natură imperativă și publică și poate fi invocată în orice fază a procesului civil, inclusiv în calea de atac a recursului.
Ca atare, în baza celor de mai sus se va admite recursul declarat de pârât și se va modifica în parte sentința atacată, respingând ca prescrisă acțiunea reclamanților pentru perioada din discuție. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii primei instanțe, atacate cu recurs de către pârâtul Consiliul Județean
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.701 din 24 aprilie 2008 Tribunalului Harghita, pronunțată în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă atacată și respinge acțiunea ca prescrisă pentru perioada 1 august 2003-2 aprilie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./24.10.2008. Jud.fond:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
