Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1400/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1400
Ședința publică din 16 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta "" A împotriva sentinței civile nr.692/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamanta-intimată și pârâta-recurentă ""
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 16 octombrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 692/23.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA A, a obligat pârâta la plata sumei de 1.095,77 lei, reprezentând contravaloarea tichetelor de masă neacordate pe anul 2008, și a sumei de146,92 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, și a respins capătul de cerere privind acordarea ajutorului de C aferent anului 2008.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este îndreptățită la acordarea contravalorii tichetelor de masă, în sumă de 1.095,77 lei, aferente unui număr de 138 de bonuri, dovedite cu fișele de pontaj din perioada 01.02.2008-04.11.2008, deoarece, prin articolul 60 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății pârâte pe anii 2007-2008, pârâta s-a obligat să le acorde și să respecte astfel obligația prevăzută de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă.
Sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator sunt deductibile la calcul impozitului pe profit, conform dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, împrejurare ce profită angajatorului.
Instanța de fond a apreciat că nu are relevanță, în cauză, apărarea pârâtei cu privire la faptul că situația financiară a societății pe anul 2008 nu îi permite plata tichetelor de masă, deoarece acestea reprezintă drepturi de creanță salariale și sunt datorate de către angajator potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, care prevede obligația angajatorului de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Art. 165 din Codul muncii prevede că acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Tribunalul a conchis că este nefondat capătul de cerere având ca obiect acordarea primei de C pe anul 2008, în condițiile în care în art. 60 alin. 4 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, modificat prin actul adițional înregistrat la A sub nr. 130/10.12.2008, s-a prevăzut cuantumul de 350 de lei și faptul că are natura juridică a unui ajutor social oferit salariaților pentru tratament și odihnă în perioada Sărbătorilor de iarnă, iar raporturile de muncă ale reclamantei au încetat, în baza demisiei, la data de 06.11.2008, potrivit Deciziei nr. 429/06.11.2008, emisă de angajatoarea pârâtă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 146,92 de lei cheltuieli de judecată, reprezentând folosul nerealizat urmare a prezentării la două termen de judecată, cu consecința absentării de la locul de muncă, în condițiile în care, potrivit angajatorului Industria, reclamanta este remunerată cu 35,15 lei pe zi, la care se adaugă un bon de masă în valoare de 8,31 lei/zi și un bon de prezență în valoare de 30 lei.
Pârâta SC SA a formulat, în termenul legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 692/23.04.2009 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată.
În motivarea cererii de recurs se susține că sentința atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 142/1998, ale Hotărârii Guvernului nr. 5/1999 și ale Codului fiscal.
Prima instanță a reținut eronat că "tichetele de masă reprezintă drepturi de creanță salarială" contrar dispozițiilor art. 82 din Legea nr. 571/2003, potrivit cărora tichetele de masă reprezintă "alocație individuală de hrană primite de angajați și acordată integral de angajator, potrivit legii". Or, conform art. 2 alin. 1 lit. a din Hotărârea Guvernului nr. 5/1999, alocația se acordă din resursele financiare ale angajatorului.
Considerentul instanței de fond că sumele în litigiu sunt deductibile fiscal, astfel încât acordarea lor profită angajatorului, chiar dacă a suferit pierderi și nu a înregistrat profit din care să se deducă efectiv aceste cheltuieli, nu este fondat, în condițiile în care Codul fiscal interzice înregistrarea unor cheltuieli deductibile fiscal în anul următor exercițiului financiar al anului în care trebuiau efectiv efectuate și înregistrate în contabilitate.
În contractul individual de muncă al reclamantei nu există nicio clauză referitoare la acordarea tichetelor de masă, iar, prin contractul colectiv de muncă, administrația s-a obligat față de sindicat să acorde tichete de masă salariaților în condițiile Legii nr. 142/1998 și ale Hotărârii Guvernului nr. 5/1999, adică doar dacă va dispune de resurse financiare, adică dacă va realiza profit.
de hrană nu se poate acorda pe baza unor fonduri care nu există, sens în care s-a pronunțat și Inspectoratul Teritorial d e Muncă A, prin adresa nr. 27048/29.10.2008, punct de vedere ignorat de către prima instanță.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, art. 7 alin. 2, art. 8 alin. 3 și art. 9 din Legea nr. 130/1996 coroborate cu prevederile art. 60 alin. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nu are relevanță faptul că în contractul individual de muncă al reclamantei nu se menționează dreptul său de a primi tichete de masă, atâta timp cât acest drept a fost inserat în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, care produce efecte pentru toți salariații din unitate.
Din coroborarea dispozițiilor art. 154, art. 160 și art. 161 din Codul muncii cu cele ale art. 42 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 rezultă că dreptul angajatului de a primi tichete de masă este un drept salarial. De altfel, nu are nicio relevanță denumirea dreptului salariatului de a primi tichete de masă, interesând doar dacă angajatorul și-a asumat o astfel de obligație contractuală.
Dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 142/1998 și ale art. 2 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 5/1998 nu condiționează acordarea tichetelor de masă de existența unui profit al angajatorului, prevăzând că ele se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, astfel încât nu are relevanță faptul că ulterior asumării obligației de plată a tichetelor de masă angajatorul înregistrează pierderi și nu se mai încadrează în bugetul aprobat.
Temeiul de drept al cererii reclamantei de obligare a recurentei șa plata contravalorii tichetelor de masă este art. 1075 Cod civil, întrucât aceasta și-a asumat o obligație "de a face", ce nu poate fi îndeplinită decât de către ea.
În drept, se invocă dispozițiile art. 115-118 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de către pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii tichetelor de masă cuvenite pentru perioada 1.02.2008-4.12.2008, conform art. 60 alin. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Art. 60 alin. 5 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate prevede că: "tichetele de masă se vor acorda conform Legii nr. 142/1998, Hotărârii Guvernului nr. 5/1999 și precizărilor din ANEXA 11".
O astfel de clauză este obligatorie pentru angajator, conform dispozițiilor art.241 alin.1 lit.c din Codul muncii și ale art.11 alin.1 lit.c din Legea nr.130/1996, chiar dacă în contractul individual de muncă al reclamantei nu se regăsește o dispoziție similară, însă ea se limitează la a trimite la prevederile legale în materie de acordare a tichetelor de masă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații din societățile comerciale pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă și suportată integral pe costuri de angajator. Conform art. 1 alin. 2 din aceeași lege, tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă caracterul opțional al acordării alocației individuale de hrană sub forma tichetelor de masă, acordare supusă, totodată, îndepliniri condiției înscrierii în limita prevederilor bugetului de venituri și cheltuieli aprobat, potrivit legii, precum și respectării procedurii reglementate de către art. 2 și următoarele din Hotărârea Guvernului nr. 5/1999.
Angajatorul și sindicatul din unitate nu au respectat prevederile art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 5/1999, deoarece nu au prevăzut, prin contractul colectiv de muncă, clauze privind numărul salariaților din unitate care pot primi lunar tichete de masă, valoarea nominală a tichetului de masă, în limita celei prevăzute de lege și cu luarea în considerare a posibilităților financiare proprii ale societății pârâte, numărul de zile lucrătoare din luna pentru care se distribuie tichete de masă și criteriile de selecție referitoare la stabilirea salariaților care primesc tichete de masă.
Art. 8 alin.1 din Legea nr. 142/1998 prevede că: "sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator, în limitele valorii nominale prevăzute la art. 3, sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar pentru salariat sunt scutite de plata impozitului pe venitul sub formă de salariu".
Prin urmare, nu pot fi acordate tichete de masă dacă angajatorul nu realizează profit. Or, în speță, angajatorul a probat că nu a realizat profit în anul 2008.
Având în vedere cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 - alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul pârâtei ca fiind întemeiat și va modifica în tot hotărârea recurată, în sensul că va respinge în totalitate acțiunea reclamantei ca nefondată.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, Curtea nu va acorda cheltuieli de judecată, întrucât recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar intimata a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către pârâta-recurentă "" A împotriva sentinței civile nr.692/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că respinge în totalitate acțiunea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./ 28.10.2009
Thred.VM./28.10.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
