Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1402/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.1402
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 14.12.2009
PREȘEDINTE: Alina Savin
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER-- -
-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - SA B, cu sediul în sector 1, nr.239, împotriva sentinței civile nr.1/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, cu domiciliul ales la.av. și, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal a răspuns av. în substituirea domnului av., cu delegație la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar concluzii scrise și copiile carnetelor de muncă ale intimaților.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei arată că renunță la excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea.
Arată că instanța de fond nu a ținut cont de apărările făcute și actele depuse, pronunțând o hotărâre netemeinică.
Menționează că în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate au fost prevăzute la art.168 al.3 că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă va fi introdusă în salariul de bază.
Mai arată că prin adresa nr.2412/1998 sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prev.art.168 al.3 din Contractul colectiv de muncă pe anul 1997.
Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii reclamanților.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1/12.01.2009 Tribunalul Vranceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei - SA, având ca obiect drepturi bănești.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților câte 1628 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în perioada 2005 - 2007, sume ce se vor actualiza cu rata inflației aplicabilă între data scadenței și data plății efective.
Au fost respinse excepțiile privind prescripția și lipsa calității procesuale active, ca neîntemeiate.
Instanța de fond pentru a se pronunța astfel a reținut următoarele aspecte:
Potrivit art.283 pct.1 lit.b se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune cererile având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Acest text însă nu este incident în cauză întrucât drepturile ce fac obiectul prezentei cauze sunt drepturi cu caracter patrimonial ce intră în sfera de aplicare a art.283 pct.1 lit.c codul muncii, potrivit căruia termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
xcepția lipsei calității procesuale activeeste nefondată.
Calitatea procesuală activă presupune, într-adevăr așa cum susține și pârâta, existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat. Împrejurarea că pârâta consideră că dreptul pretins de reclamanți nu este cert întrucât nu au fost stabilite condițiile și criteriile de acordare ale drepturilor ce fac obiectul prezentei cauze, nu este de natură a nega calitatea procesuală activă a reclamanților. și-au justificat calitatea procesuală activă prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția lor, susținerile pârâtei vizavi de această excepție vizând fondul pretenției deduse judecății.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că excepțiile prescripției prematurității și lipsei calității procesuale active sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare.
Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele:
Reclamanții sunt salariații pârâtei, împrejurare ce rezultă din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar.
Potrivit art.176 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005, cu ocazia unor evenimente anuale: Paști, Ziua meseriei, C,precum și în luna octombrie(pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă)salariații vor beneficia de osuplimentare a drepturilor salarialesub forma unui adaos în sumă fixă. în cuantum de un salariu minim pe ramură".
Acest text este reluat întocmai și în contractele colective de muncă încheiate în 2006 și 2007.
Aceste prevederi nu au suferit modificări de conținut în perioada 2005, 2006 și 2007, ele prevăzând fără echivoc că salariații beneficiază cu ocazia aprovizionării de toamnă-iarnă și anual de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu minim pe ramură și o cotă de gaze, drepturi care însă nu le-au fost achitate.
Cu privire la aprovizionarea de toamnă-iarnă nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens, pârâta nedepunând vreo convenție încheiată la nivel de agent economic care să prevadă introducerea în salariul de bază, astfel cum se arată în dispozițiile art.176 pct.6 din contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta - SA B criticând soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
Hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Art.283 al.1 lit.c din muncii, prevede că termenul de prescripție va fi de 3 ani numai în măsura în care obiectul acțiunii constă în plata unor drepturi salariale.
a contrario, în cazul în care prin acțiunea formulată nu se tinde la realizarea unor drepturi salariale, termenul de prescripție va fi de 6 luni, prevăzut de art.283 al.1 lit.e din muncii.
Dacă s-ar fi dorit ca termenul de 3 ani să fie aplicabil tuturor acțiunilor prin care se urmărește realizarea unor drepturi salariale indiferent dacă acestea sunt izvorâte din contractul individual sau cele colective, nu s-ar mai fi făcut trimitere în cuprinsul textului de lege la conflictele individuale de muncă.
Pe fondul cauzei a solicitat a se constata că venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost introdus, în anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat SA.
Instanța de fond nu a observat că potrivit prevederilor CCM la nivel de ramură există posibilitatea ca angajatorul să introducă în salariul de bază unele drepturi salariale, respectiv:
-art.137 din CCM ramură " prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, unele sporuri și/sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază" ( normă existentă în mod similar și pentru anul 1997 și următorii),
-al.6 din art.176 CCM prevede că" fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
În fapt, astfel cum a precizat, acest venit a fost introdus, din martie 1997, în salariul de bază al fiecărui salariat SA- majorat în acest fel. Ca o confirmare a acestei situații, sindicatul a și renunțat, din 1999, la negocieri pe tema acordării primelor pentru aprovizionare de toamnă-iarnă și a cotei de 4000. gaze naturale.
Faptul că acest drept a fost inclus se poate constata fără dubiu prin corelarea modificărilor din cărțile de muncă pe anii 1998 cu următoarele acte, respectiv:
a)prevederile CCM din 1998 pe agent economic care în art.168 al.2 prevede expres ca această suplimentare a fost introdusă prin adresa nr.2412/1998,
b)adresa IP nr.2412/29.05.1998, semnatare fiind atât cât și FSLI,
c) mențiunile din cărțile de muncă cu data respectivă, în care se scrie explicit "majorat salariu conform CCM".
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică instanța reține următoarele:
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din codul muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime de Paști și C cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din codul muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, argumentele recurentei-pârâte sunt corecte.
Astfel, în mod corect a arătat recurenta pârâtă că reclamanților nu li se cuvin separat drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art.176 al.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a stabilit că în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Acest drept este condiționat însă prin al.6 al aceluiași articol, în care se prevede că acest adaos se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
În speță prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât că începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost prevăzut ulterior în contractele colective de muncă.
Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la contractul colectiv de muncă, prin care să se prevadă modul de calcul, ci salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a " " este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază, așa cum susțin reclamanții. Adresa nr.2412/29.05.1998 face pe deplin dovada că pârâta a făcut aplicarea prev.art.168 al.3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nivel de unitate, fiind majorate salariile de bază și nu modifică sub nici o formă clauzele contractului colectiv de muncă ci, dimpotrivă este emisă în vederea aplicării acestora.
De asemenea, din copiile carnetelor de muncă depuse la dosar rezultă că în anul 1998 au fost indexate salariile reclamanților.
Apreciem că instanța de fond în mod greșit a apreciat că aceste drepturi nu au fost acordate pentru anii 2005-2007 și că nu s-a făcut dovada includerii lor în salariu.
Față de aceste considerente, conform art.312 al.1, 2, 3 și 304 indice 1.pr.civ. instanța va admite recursul declarat de pârâta - SA.
Va modifica în parte sentința civilă nr.1/2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și, în rejudecare:
Va fi respinsă ca nefondat acțiunea formulată de reclamanți.
Vor fi menținute celelalte dispoziții al sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta - SA B, cu sediul în sector 1, nr.239, împotriva sentinței civile nr.1/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.1/12.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea și, în rejudecare:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții și.
Menține celelalte dispoziții al sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red./29.12.2009
Dact./4 ex/8.01.2010
FOND -
Asis.jud.-
Președinte:Alina SavinJudecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu
