Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1414/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1414/
Ședința publică de la 12 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - reprezentat de C împotriva sentinței civile nr. 483/25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C, a intimatei reclamante, precum și a intimaților pârâți Curtea de Apel București, Tribunalul București, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar cererea formulată de intimata reclamantă de soluționare a cauzei chiar și în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele invocate în recurs, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 483/25 mai 2009, Tribunalul Covasnaa respins excepțiile privind lipsa de calitate procesuală pasivă a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii și a Ministerului Finanțelor Publice.
A admis, în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, cu domiciliul ales la sediul Institutului Național al Magistraturii din mun. B,-, sector 5, în contradictoriu cu pârâții, CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul în mun. B,- B, sector 6, INSTITUTUL NAȚIONAL AL MAGISTRATURII cu sediul mai sus menționat și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în mun. B,-, sector 5 și în consecință:
A obligat pârâții, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național al Magistraturii să plătească reclamantei drepturi salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% care se va aplica la indemnizația de încadrare brută lunară, începând cu data de 9 ianuarie 2006 până la data prezentei hotărâri, 25 mai 2009 precum și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație care se va calcula pe perioada dintre data scadenței și data plății efective.
A bligat pârâtul, Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile financiare necesare plății despăgubirilor acordate.
A respins restul pretențiilor, respectiv acordarea sporului în cauză pentru perioada 1 aprilie 2005 - 8.01.2006 și acordarea dobânzii legale.
A obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă de 38,80 lei, reprezentând cost transport.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive al, a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Această instituție în calitate de ordonator principal de credite în baza dispozițiilor art.4 din OG nr.22/2002, modificat prin Legea nr.110/2007, care prevăd că "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorrii" necesare pentru efectuarea plăților.
În absența unei dispoziții de plată emise de Președintele drepturile bănești solicitate nu pot fi plătite cum este susținută și de dispozițiile art.9 din OUG nr.27/2006, modificată prin Legea nr.45/2007.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, întrucât prin art. 19 din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice - se prevede că Ministerul Finanțelor Publice coordonează activitatea de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, astfel încât este necesar ca hotărârea să fie opozabilă acestei instituții care asigură fondurile necesare salarizării.
De asemenea calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice se justifică și prin dispozițiile art. 1 din OG nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, motiv pentru care excepția invocată va fi respinsă.
Abordând fondul cauzei, instanța a reținut că, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, reclamanta este angajată la B, începând cu data de 09.01.2006 în calitate de expert.
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat art. 47 din Legea nr.50/1996.
În cauză sunt incidente și prevederile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care prevăd că: " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% solicitat prin prezenta acțiune fiind un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pretențiile reclamantei se întemeiază pe un serviciu deja prestat, constituind un bun în sensul practicii CEDO, astfel cum rezultă din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.
Măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică întrucât limitarea drepturilor nu era necesară într-o societate democratică pentru garantarea, respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunel moravuri.
Potrivit art. 108 al. 3 din Constituție " ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acestea". Or, prin art. 1 pct. q 1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicată".
Cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea 24 /2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,"modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte".
Se mai reține că potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XXI pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și "pentru viitor", instanța a reținut că această cerere este întemeiată deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări perioadice" în înțelesul art. 110 Cod proc.civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate înainte de termen."
De asemenea instanța a obligat pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile necesare achitării drepturilor solicitate, întrucât potrivit art.131 pct.1 din Legea nr.303/2004 activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar MFP conform art.19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice asigură fondurile necesare salarizării puterii judecătorești.
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație a fost admisă de instanță în bază disp.art.1082 civ. întrucât prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constânsd în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Cât privește plata sporului în cauză pentru perioada 1 aprilie 2005 - 8.01.2006, pretențiile reclamantei sânt neîntemeiate întrucât aceasta nu avea calitatea de salariat al, cum atestă cartea de muncă a acesteia, ci la o entitate juridică (editură) privată. Pentru acest interval de timp acțiunea a fost respinsă.
S-a dispus și respingerea capătului de cerere vizând acordarea dobânzii legale, în speță nefiind vorba de creanțe comerciale purtătoare de dobânzi de drept. Prin faptul că drepturile acordate se vor actualiza cu indicele de inflație, prejudiciul înregistrat de reclamantă se va acoperi integral în sensul art. 1082 civ.
Cererea de obligare la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei a fost admisă în baza dispozițiilor art.1- 8 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul de a dispune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca netemeinică și nelegală cu privire la plata drepturilor salariale reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
La termenul de judecată din data de 22 octombrie 2009 reclamanta, prezentă în instanță a solicitat a se lua act de faptul renunțării la judecată față de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat în teritoriu de C.
Cum reclamanta a declarat expres că înțelege să renunțe la judecare acțiunii sale față de pârâtul MEF prin DGFP C, se va lua act de renunțarea acesteia, potrivit act 246 Cod procedură civilă.
Efectele renunțării la judecată se produc retroactiv, cu consecința repunerii părților în situația anterioară declanșării procedurii judiciare.
Având în vedere acordul expres a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice care are și calitatea de recurent în prezenta cauză, recursul va fi admis, iar sentința atacată anulată în parte, cu consecința înlăturării dispoziției din sentința civilă nr. 483/25.05.2009 a Tribunalului Covasna a mențiunii privind obligarea pârâtului MEF să aloce fondurile financiare necesare plății despăgubirilor acordate, menținând totodată celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice prin C împotriva sentinței civile nr. 483/25.05.2009 a Tribunalului Covasna pe care o anulează în parte în sensul că:
Ia act de renunțarea reclamantei la judecata acțiunii civile față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
Înlătură dispozițiile sentinței civile recurate cu privire la obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile financiare necesare plății despăgubirilor acordate.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 12 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red CJ 9.12.2008
Dact AG 18.12.2009/ 9 ex
Jud fond /L:
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu
