Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1483/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(8513/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1483/
Ședința publică de la10.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.784/19.09.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G LA FEDERAȚIA EDUCAȚIEI NAȚIONALE, intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL și ȘCOALA.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant prin consilier juridic, care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică nr.22/09.03.2009, lipsă fiind recurentul-pârât și intimații-pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât a formulat concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 09.08.2009, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat. Depune la dosar concluzii scrise.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.784/LM/19.09.2008 pronunțată în dosarul -, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis excepția dreptului la acțiune invocată din oficiu.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G afiliat împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Local și Școala, a fost obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime vacanță pentru anii 2006-2008, sume ce au fost actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pe pârâți Consiliul Județean G și Consiliul Local să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate, către membrii sindicatului reclamant; a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001-2004 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, inclusiv, invocată de Tribunal din oficiu, s-a constată întemeiată în parte și a fost admisă.
Potrivit prevederilor art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Acțiunea de față are natura juridică a unei acțiuni în pretenții prin care reclamantul solicită obligarea unității școlare la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu pe perioada 2001-2007, drepturi prescriptibile, potrivit legii.
În ceea ce privește fondul procesului, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare.
Potrivit tabelului nominal depus de reclamant, membrii de sindicat ai acestuia sunt încadrați la Școala, în funcțiile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic.
Drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de prevederile art. 48-50 din Legea nr.128/1997 care prevede că salariul se compune din:
- salariul de bază, stabilit conform legii;
- o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 12 din menționatul act normativ: "Personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
În aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art. 37 alin.1 lit. g) plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde o dată cu indemnizația de concediu.
Prin Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Județului G Învățământ, înregistrat sub nr. 10374/03.09.2004 la G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate (art. 36, lit. g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Așadar, exigența prevăzută în art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salarial suplimentar constând în primă de vacanță în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art. 969 alin. 1 Cod civil) și, deci, fiind obligatorii între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
Deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ, nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora este întemeiată și a fost admisă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, Tribunalul a observat că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui o dată cu indemnizația de concediu.
Potrivit art. 3 din Codul civil " Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Ca atare, deși sub aspectul menționat al cuantificării dreptului legea tace, Tribunalul nu poate refuza să judece sau, mai rău, să respingă acțiunea reclaman tului pentru motivul că părțile, deși au prevăzut dreptul în sine și momentul plății lui, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță.
În materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
În acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale: magistrați (art. 241din OUG nr. 27/2006), funcționarii publici (art. 35 alin. 2 din Legea nr. 188/1999), etc.
În tăcerea legii, printr-un argument de analogie, se poate trage concluzia aplicării și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
O altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat-personal din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului (golire de conținut).
Tribunalul a avut în vedere și aspectul că la ora actuală ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ în cuprinsul căruia se reglementează expres prin lege dreptul la primă de vacanță, pentru această categorie socio-profesională, criteriul de stabilire al primei de vacanță este în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediu de odihnă (art. 21 alin.1 lit. a) din Proiect).
Cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007 membrilor sindicatului-reclamant, Tribunalul a apreciat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul sindicatului reclamant.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților.
A obligat pe pârâtă să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant-personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective.
A obligat pe pârâtele Consiliul Județean și Consiliul să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant.
A constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001-2004.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Consiliu Județean G, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că potrivit art. 6 lit. b) și art. 7 alin. 4 și 5 din Legea bugetului de stat pe anul 2008, nr. 388/2007: sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B, și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art. 6 lit. b), sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, același act normativ precizează că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.7 alin. 4 pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice, și nu din sau prin bugetul Consiliului Județean.
În lumina acestor prevederi, se constată faptul că recurentul nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește plata sumelor solicitate de către reclamanți.
Fața de cele de mai sus, recurentul solicită modificarea sentinței recurate, în sensul scoaterii din cauză a Consiliului Județean G și introducerea, ca parte în proces, a Direcției Generale a Finanțelor Publice G, pentru opozabilitate, ca instituție implicată în mod direct prin directorul general.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este fondat.
Astfel, se reține că una dintre condițiile participării în procesul civil o constituie calitatea procesuală, respectiv identitatea, în cazul celei pasive, între persoana chemată în judecată și cea obligată în raportul juridic dedus judecății.
Or, reclamantul nu a justificat în niciun fel calitatea procesuală pasivă a Consiliului județean G în acțiunea având ca obiect acordarea primelor de vacanță, între părți neexistând raporturi contractuale sau legale în baza cărora autoritatea publică județeană să fie obligată la plata primelor de vacanță pentru personalul din învățământ.
Astfel, cât privește izvorul obligației de plată a primelor de vacanță, aflat în contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii învățământului, aceasta face referire la veniturile "proprii" ale unităților școlare, iar nu la bugetul public gestionat de consiliul judiciar, mai mult, potrivit art. 13 din OUG nr. 13/2001 aprobată prin Legea nr. 374/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitare de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, pe a căror rază își desfășoară activitatea.
În același sens sunt și dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată care statuează că "unitățile de învățământ preuniversitare de stat funcționează ca unități finanțate din fondul alocat prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitare de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ.
Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii. Finanțarea de bază cuprinde următoarele categorii de cheltuieli personale; etc.".
Așadar, cheltuielile cu salarizarea personalului didactic se asigură din bugetul de stat, ca finanțare de bază a unității de învățământ, însă prin intermediul bugetului local.
Concret, atribuțiile instituțiilor publice local indicate în această finanțare pot fi lămurite ținând seama, pe de o parte, de prevederile art. 38 din Legea nr. 215/2001 republicată potrivit cărora consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite etc. iar pe de altă parte, de prevederile art. 63 alin. 1 și 4 din Legea nr. 215/2001 republicată potrivit cărora primarul îndeplinește atribuțiile referitoare la bugetul local pe care îl supune spre aprobare consiliului local.
Rezultă așadar, pe baza celor expuse, că pârâtul-recurent, consiliul județean nu este debitor în raportul juridic de muncă, nefiind nici angajator, nici titularul bugetului din care sau finanțate cheltuielile cu personalul din învățământ, astfel că, nedispunând prin lege de fonduri cu această destinație, nu are nici calitatea procesuală pasivă în cauză.
Urmează așadar, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9 pr. civ. a se admite recursul și a se modifica în parte hotărârea recurată, în sensul respingerii acțiunii față de Consiliul Județean G, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, reținând totodată lipsită de orice temei procedural dintre cele potrivit cu care se pot introduce terții în proces, solicitarea recursului de introducere în cauză, ca parte pârâtă în proces, a Direcției Generale a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.784/19.09.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G LA FEDERAȚIA EDUCAȚIEI NAȚIONALE, intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL și ȘCOALA.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean G, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.03. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./31.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Petre Magdalena, Ilie
