Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 15
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursurile formulate de recurenții-intimați:, și și de intimații - recurenți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I împotriva sentinței civile nr. 1864 din 10.10.2007 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, CURTEA DE APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul este la al doilea termen și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurenți.
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe acestea.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 6738/99/30.08.2007, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, TRIBUNALUL IAȘI, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând obligarea primilor trei pârâți să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul lunar brut pe perioada 01.01.2005-30.08.2007, pentru primii doi reclamanți și 17.04.2006-30.08.2007, pentru cel de-al treilea reclamant și în continuare până la înlăturarea discriminării, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății despăgubirilor.
Prin aceeași acțiune, reclamanții au solicitat și obligarea Curții de APEL IAȘI la înscrierea acestui spor în cărțile de muncă ale reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 sunt discriminatorii, mai întâi între grefierii indemnizați cu 10% și restul grefierilor, dar și între aceiași grefieri care, inițial, erau indemnizați la fel, prin Legea nr. 50/1996, pentru ca prin nr.OG 8/2007 să fie scoși din această categorie și incluși în categoria grefierilor care nu beneficiază de indemnizația de 10%.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Prin sentința civilă nr.1864 din 10.10.2007, TRIBUNALUL IAȘIa admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând îndemnizația lunară de 10% din salariul lunar brut aferent perioadei 01.01.2005-10.10.2007, pentru primii doi reclamanți și corespunzător perioadei 17.04.2006-10.10.2007, pentru ultimul reclamant, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. S-a respins cererea privind obligarea la acordarea despăgubirilor în continuare până la data prevederii lor pentru tot personalul.
Prin aceeași hotărâre, Ministerului Economiei și Finanțelor a fost obligat să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor la plata cărora au fost obligați primii trei pârâți.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 statuează că: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Prevederile legale citate mai sus au fost reanalizate de legiuitor și, prin art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, s-a reglementat că: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Reclamanții sunt încadrați pe funcția de grefieri la Curtea de APEL IAȘI și în perioadele menționate în acțiune nu au îndeplinit nici una din funcțiile enumerate de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 sau art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, indemnizate cu 10% în plus la salariu.
S-a reținut astfel, că disp.art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 sunt discriminatorii, mai întâi între grefierii indemnizați cu 10% și restul grefierilor dar și între aceiași grefieri care, inițial, erau indemnizați la fel, prin Legea nr. 50/1996, pentru ca prin nr.OG 8/2007 să fie scoși din această categorie și incluși în categoria grefierilor care nu beneficiază de indemnizația de 10%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: reclamanții, și, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Recurenții-reclamanți au invocat, prin recursul formulat, faptul că în mod greșit,prin sentința pronunțată, prima instanță a respins cererea de acordare indemnizației lunare de 10% până la data înlăturării stării de discriminare.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției critică hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind dată cu aplicarea greșită a legii, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, se arată că, potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul respectiv lucrat în aceste activități".
Prin art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 se precizează că: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Recurentul arată că beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de aceste dispoziții și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată, prin art. 38 alin. (2), art. 42 alin. (2) și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, se dispune: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției."
"Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor".
"Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
Prin fișa postului se stabilesc atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate.
În vederea acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 din Legea nr. 50/1996, respectiv de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului menționat, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită cât și timpul efectiv lucrat, referat care se confirmă de superiorul acestuia; în baza acestui referat se completează pontajul lunar, compartimentul economic efectuând plata în funcție de timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
Recurentul mai arată că motivarea instanței de fond, bazată pe raționamentul că, în cadrul aceleiași profesii deosebirile de natură salarială justificate pe temeiul volumului de muncă ori complexității sarcinilor de serviciu, dau naștere unui tratament diferențiat nelegal, este eronată.
După cum a statuat, în mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile - adică persoane aflate în situații analoage sau comparabile.
Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Se mai arată că, în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar - criteriul este mult prea general, având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate în funcție de funcția ocupată; spre exemplu, există grefieri (așa numiții grefieri de ședință), grefieri informaticieni, grefieri statisticieni, grefieri arhivari,ci,și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora. În acest sens, spre deosebire de categoria magistraților, în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate atribuțiile sunt delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului.
Recurentul consideră că diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective.
Examinând dispozițiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și prevederile Legii nr. 50/1996 și ale nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, recurentul susține că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri un beneficiu salarial, concretizat într-un spor de 10%, motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce implică îndeplinirea acestor atribuții - spre exemplu, activitatea grefierilor de la compartimentul executări penale - precum și volumul de muncă.
Mai mult, chiar dacă s-ar putea reține "situația comparabilă", premisa necesară pentru a putea vorbi de o discriminare, în concordanță cu art. 14 din Convenție și, nr. 137/2000, recurentul consideră că acordarea sporului de 10% urmărește un scop legitim, justificat prin argumentele expuse anterior și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate - în acest sens trebuie observat procentul relativ redus al sporului.
Curtea Constituțională, mai arată recurenta, a statuat, în repetate rânduri, că instituirea unor reguli speciale în considerarea unor situații deosebite, atâta timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, precum și faptul că art. 16 din Constituție vizează "egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea, în favoarea acestora, a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui".
Se mai invocă și faptul că, prin Hotărârea nr.333/08.10.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a stabilit că acordarea indemnizației de 10% din salariul brut personalului auxiliar care participă la efectuarea actelor de executare penală, a actelor privind procedura falimentului, nu constituie o faptă de discriminare conform nr.OG137/2000.
Recurentul mai invocă și dispozițiile art.304 pct.4 din Codul d e procedură civilă, arătând că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentanți legali, critică sentința primei instanțe pentru următoarele motive:
Recurentul arată că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condițiile în care acesta nu figurează ca subiect al raporturilor de muncă sau de serviciu la care fac referire reclamanții.
Cât privește solicitarea ca Ministerul Finanțelor Publice să includă în buget sumele necesare plății drepturilor salariale, recurentul arată că instanțele nu au competență de a legifera.
Recurentul arată că, deși are competența de a coordona responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, aceasta nu este de natură să-i confere calitate procesuală pasivă în cauză.
În drept, Ministerul Finanțelor Publice își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 punctul 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat în cauză de către reclamanți, prin prisma disp.art. 3041Cod.proc.civ. se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
În mod greșit prima instanță, deși a constatat existența unei discriminări în ceea ce privește salarizarea în cadrul aceleiași profesii, obligând pârâții la acoperirea prejudiciului cauzat reclamanților-recurenți, prin tratamentul discriminatoriu, până la data de 10.10.2007, a respins cererea acestora de plată a despăgubirii în cuantum de 10% din salariul brut lunar și în continuare, până la încetarea stării de discriminare, deși această cerere a fost legal formulată în temeiul disp.art.27 din nr.OG137/2000.
Recursurile formulate în cauză de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 50/1996 (art. 19 alin.3) se reglementează acordarea unui spor de 10% din salariul brut, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat pentru "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii".
Ulterior, prin nr.OG 8/2007 (art. 3 alin.8), acest text a suferit modificări în sensul că de acest spor beneficiază doar "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă".
Plata acestui spor se face persoanelor menționate în textele citate, după procedura prevăzută de art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2007.
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect existența unei discriminări create de legiuitor între grefierii menționați în textele anterior arătate și ceilalți grefieri din alte compartimente sau care participă la ședințele de judecată. Dispozițiile art. 1 alin. 3 și 2 din nr.OG 137/2000 sunt pe deplin aplicabile.
Din argumentarea deciziei nr. 294/2001 a Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, relativă la violarea Convenției din perspectiva art. 14 referitor la discriminare, se reține că, într-adevăr, așa după cum susține și Ministerul Justiției, legiuitorul național poate institui tratamente juridice diferite pentru situații diferite și că diferența de tratament devine discriminare numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță, Curtea constată că grefierul care participă la activități din cele menționate în art. 19 alin. 3 din legea nr. 50/1996 și ulterior, prin abrogarea acesteia, de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, se află într-o situație analogă și comparabilă cu grefierii de ședință și cu cei care-și desfășoară munca în alte compartimente din cadrul instanțelor judecătorești.
În acest context, Curtea reține că, în lipsa unei justificări rezonabile și obiective, diferența de tratament juridic între situații similare și comparabile constituie o evidentă discriminare. Complexitatea atribuțiilor de serviciu, responsabilitățile ce le implică activitățile desfășurate de grefierii beneficiari ai sporului de 10% prin actele normative menționate nu pot fi reținute ca argumente ale unor criterii obiective care să explice distincția salarială.
Nu în ultimul rând, Curtea constată că nu există temei a se considera că diferența de tratament salarial urmărește un scop legitim, iar raportul de proporționalitate dintre scop și mijloacele utilizate ar fi lipsit de importanță, câtă vreme există disproporționalitate între interesul general (organizarea judiciară) și interesul individual (dreptul grefierilor la salariu egal).
Se mai reține că Hotărârea nr.333/08.10.2007 a Colegiului director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu este obligatorie pentru instanța de judecată investită cu o cerere formulată în temeiul art.27 din nr.OG137/2000.
Întrucât acordarea de despăgubiri persoanelor discriminate, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare sunt prerogative acordate instanțelor judecătorești prin art.27 din nr.OG137/2000, nu se poate reține că, prin hotărârea pronunțată, prima instanță ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Analizând recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, prin prisma motivelor prevăzute de art. 3041și 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat, în mod corect prima instanță obligând recurentul să includă în buget sumele necesare plății despăgubirilor. Astfel, se reține că, potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 500/2002, creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat pot fi folosite, la cererea ordonatorilor principali de credite, numai după deschiderea de credite, repartizarea creditelor bugetare și/sau alimentarea cu fonduri a conturilor deschise pe seama acestora.
Pentru aceste considerente, se reține că în mod corect instanța de fond a reținut că recurentul Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod. procedură civilă, urmează să se admită recursul formulat în cauză de către reclamanți și să se modifice în parte sentința pronunțată de prima instanță.
Pentru considerentele expuse anterior, se vor respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.1864 din 10.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL IAȘI, sentință pe care o modifică în parte.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI și TRIBUNALUL IAȘI să plătească reclamanților despăgubiri în cuantum de 10% din salariul brut lunar și în continuare, până în încetarea stării de discriminare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 Ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex.-23.01.2008
Jud. fond- TRIBUNALUL IAȘI -
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
