Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- contestație decizie de pensionare
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 152
Ședința publică din 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Bârsescu Nicolae
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamanții, -, -, -, -, -, cu domiciliul ales la sediul Serviciului Public Local de Asistență Socială și pârâtul Serviciul Public Local de Asistență Socială B, cu sediul în-, județul B împotriva sentinței nr. 1287 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamanta recurentă și consilier juridic, pentru pârâtul recurent, lipsă fiind ceilalți reclamanți recurenți și reprezentanții pârâților intimați Primăria municipiului B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamanta recurentă prezentă în instanță, a depus la dosar o serie de înscrisuri: adresa nr. 22266 din 12 noiembrie 2008 emisă de Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscală și concluzii scrise. Deosebit, a precizat că avocat nu se poate prezenta în instanță, pentru a susține recursul.
Instanța constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursurile fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reclamanta recurentă a solicitat admiterea recursului, conform concluziilor scrise și respingerea recursului declarat de pârâtul Serviciul Public Local de Asistență Socială
Reprezentanta pârâtului recurent, reiterând motivele invocate în scris la dosar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea în totalitate a acțiunii, precizând că nu sunt fonduri pentru acordarea tichetelor de masă pentru perioada februarie 2005 - mai 2008.
Referindu-se la recursul reclamanților, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința nr. 1287 din 30 septembrie 2008, Tribunalul Botoșani - secția civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului B și pe cale de consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea în daune formulată de reclamanți.
A admis excepția prematurității formulării acțiunii în daune cu prifvire la acordarea pentru viitor a despăgubirilor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă.
A admis în parte acțiunea în daune formulată de reclamanții, -, -, jugariu, -, -, -, și în contradictoriu cu pârâtul B și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
A obligat pârâta Serviciul Public Local de Asistență Socială să plătească reclamanților o despăgubire egală cu contravaloarea tichetelor de masă cuvenite pentru perioada 26.11.2007 - 1.05.2008, despăgubire ce va fi actualizată în funcție de indicii de inflație începând cu data scadențelor lunare și până la data achitării efective.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri egale cu contravaloarea alocației de hrană aferente intervalului 1 februarie 2005 - 1 mai 2008.
În temeiul art. 246 Cod proc civilă, s-a constatat că reclamanții -, -, -, -, -, -, -, -, Ciuștea, funcționari publici au renunțat la judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtului Serviciul Public Local de Asistență Socială B înființat, potrivit HG nr. 90/2003 și HCL nr. 64/2003, în subordinea Consiliului Local B, ca serviciu de interes local, cu personalitate juridică și, deci, primăria nu are calitate procesuală pasivă.
Întrucât pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune în justiție dreptul subiectiv dedus judecății trebuie să respecte anumite cerințe, între care și cea privind actualitatea lui, or în speță dreptul de acordare pentru viitor a tichetelor de masă/alocației de hrană sau a despăgubirilor egale cu contravaloarea lor nu este actual, se va admite și excepția prematurității acțiunii cu privire la pretențiile pentru viitor.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au calitatea de personal contractual fiind angajați cu contracte de muncă la pârâtul Serviciul Public Local de asistență Socială B ().
La data de 26.11.2007 a fost înregistrat la Contractul colectiv de muncă nr. 591/2007 la nivelul unităților de asistență socială, care este aplicabil și B în virtutea art. 1 alin. 4 din contract coroborat cu prevederile exprese în acest sens de la pct. 6 din lista anexă privind unitățile la care se aplică contractul.
Or, potrivit art. 133 din contract "angajatorul este obligat să acorde tichete de masă tuturor salariaților din unitățile de asistență socială pe întreaga perioadă în care nu există dispoziții contrare exprese emise de Parlament sau Guvernul României".
Rezultă deci, față de caracterul imperativ al acestei clauze, că este fondată acțiunea reclamanților privind plata de despăgubiri egale cu contravaloarea tichetelor de masă începând cu data de 26.11.2007 și până în luna mai 2008 (de când aceștia beneficiază de asemenea tichete).
Cu privire la pretențiile de plată a despăgubirilor și pentru perioada anterioară datei de 26.11.2007, tribunalul le-a considerat însă neîntemeiate, neexistând nici un temei juridic de acordare a lor.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 142/1998, salariații "pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă", iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, tichetelor de masă "se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar".
Așadar, întrucât textul art. 1 alin. 1 prevede doar posibilitatea și nu obligativitatea acordării tichetelor de masă, înseamnă că prevederea în buget a unor sume cu această destinație nu constituie singura condiție pentru acordarea lor.
Că este așa rezultă și din Contractele colective de muncă unice la nivel național nr. 20.01./2005 și nr. 2895/21 din 29.12.2006, întrucât acestea prevăd la art. 41 alin. 1. lit. b și respectiv art. 42 alin. 2 lit. b că pot fi acordate tichete de masă "conform prevederilor legale și înțelegerii părților".
În acest context, este de remarcat că o asemenea înțelegere a părților s-a concretizat la nivelul unei alte instituții bugetare - respectiv a pârâtei Primăria municipiului B - prin încheierea contractului colectiv de muncă depus în extras de către reclamanți la dosar.
Însă, așa cum s-a arătat mai sus, primăria nu constituie for tutelar al serviciului de asistență socială la care sunt angajați reclamanții (ci consiliul local), iar la nivelul serviciului public pârât nu a existat până în anul 2008 un contract colectiv de muncă, ceea ce conduce la concluzia că, cel puțin sub acest aspect, reclamanții și personalul Primăriei B nu s-au aflat în situații comparabile, așa cum s-a susținut prin acțiune.
Așadar, pentru perioada anterioară datei de 26.11.2007, nu se poate pune problema existenței unui tratament diferențiat aplicat reclamanților și cu atât mai puțin a unei discriminări a acestora, nefiind în situații comparabile și neputându-se identifica (și nici chiar aceștia neindicând în concret) unul sau mai multe criterii de discriminare. În plus, există o justificare obiectivă a neacordării tichetelor de masă acestora, respectiv lipsa (până la 26.11.2007) a unei înțelegeri a părților în acest sens.
Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților sunt parțial fondate, respectiv numai în ceea ce privește cererea de despăgubire egală cu c/val. tichetelor de masă și numai pentru perioada 26.11.2007 - 1.05.2008.
Referitor la cererea de plată a despăgubirilor egale cu alocația de hrană pentru perioada 1 februarie 2005 - 1 mai 2008 aceasta este neîntemeiată având în vedere aceleași considerente susmenționate valabile în privința tichetelor de masă, neexistând vreun temei legal ori contractual care să prevadă obligația de plată a unei asemenea alocații pentru reclamanți (contractul colectiv la nivelul Primăriei B nefiindu-le aplicabil).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Serviciul Public Local de Asistență Socială B și reclamanții.
Pârâtul Serviciul Public Local de Asistență Socială B susține că hotărârea este nelegală deoarece nu există alocate în buget sume cu titlu de alocație de hrană (tichete de masă) și nici nu figurează un atare drept în contractul colectiv de muncă. În sensul Legii nr. 142/1998, acordarea tichetelor de masă constituie o vocație care devine obligație dacă figurează în contractul colectiv de muncă și există fonduri alocate în acest scop.
Pe de altă parte și reclamanții au declarat recurs, deoarece li s-a admis în parte acțiunea pretinzând existența unei contradictorialități în motivarea hotărârii, iar dreptul acestora la despăgubiri derivă din contractele colective de muncă unice la nivel național care prevăd că "pot fi acordate tichete de masă conform prevederilor legale". În continuare într-o exprimare eliptică, susțin că aceste contracte prevăd "în mod expres obligativitatea acordării tichetelor de masă". În fine, susțin că au acordul angajatorului și există fonduri necesare.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul reclamanților este nefondat, iar cel al pârâtului (angajatorului) este fondat din următoarele considerente:
Potrivit art. 1(1) din Legea nr. 142/1998, cu modificările ulterioare, privind tichetele de masă, salariații bugetari pot primi o alocație individuală de hrană, sub forma tichetelor de masă.
Art. 1 alin. următor din aceeași lege statuează că acest drept se acordă "în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale".
Este așadar vorba de o vocație, nicidecum de un drept, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație, iar acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.
În speță, angajatorul n-are în buget prevăzute sume cu această destinație.
Totodată, vocația nu figurează ca obligație în contractul colectiv de muncă.
În fine, de vreme ce angajatorul a cerut respingerea acțiunii și apoi a declarat recurs, ab initio, nu există acordul său.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă rap. la art. 1 din Legea nr. 142/1998, constatând fondat recursul pârâtului Serviciul Public Local de Asistență Socială B, el va fi admis, iar sentința atacată modificată, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților ca nefondată.
Totodată, din considerentele exprese urmează să fie respins ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE.
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de Serviciul Public Local de Asistență Socială B împotriva sentinței nr. 1287 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată nr. 1287 din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, în sensul că:
Respinge în totalitate acțiunea reclamanților ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul reclamanților, -, -, -, -, -, declarat împotriva sentinței nr. 1287 din 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond
ex.2/17.02.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Pungă Titus, Bârsescu Nicolae
